Nu mai puțin de 19 cereri guvernamentale pentru interdicții naționale de creștere a culturilor modificate genetic se așteaptă să treacă necontestate de companiile de biotehnologie, favorizând ca două treimi din terenurile agricole europene și, implicit, populația Europei să rămână liberă de OMG. Opoziția față de culturile modificate genetic coincide cu momentul lansării unui nou raport Greenpeace, „20 years of failure”, care aduce în atenția publicului dovezile științifice cu privire la riscurile pe care le prezintă acestea față de mediul înconjurător, disfuncționalitățile pieței și utilizarea în creștere a pesticidelor.
Potrivit Greenpeace, conform informațiilor obținute de la Comisia Europeană, companiile producătoare de organisme modificate genetic au acceptat până în prezent toate solicitările guvernelor de a interzice cultivarea acestora pe teritoriile lor, cu excepția celor formulate de către Danemarca, Luxemburg și Malta, a căror termene de a primi un răspuns expiră în cursul zilei de astăzi.
Raportul “20 years of failure”, lansat joi la nivel european, demontează miturile referitoare la culturile modificate genetic. Printre ele, raportul își propune să demonstreze că acest tip de agricultură, bazat pe folosirea acestor culturi nu este o soluție adecvată pentru rezolvarea unor probleme globale, precum foametea, malnutriția sau schimbările climatice. Totodată, culturile modificare genetic nu reprezintă o alternativă economică viabilă pentru agricultorii din întreaga Europă.
De 20 de ani, culturile modificate genetic au fost susținute doar de o campanie intensivă de marketing dusă de câteva țări, astfel încât nu e de mirare de două treimi din Europa s-au decis acum să se lipsească de ele. Acolo unde sunt cultivate, ele conduc automat la creșterea utilizării pesticidelor și instaurarea de sisteme agricole industriale care, la rândul lor, determină foametea, malnutriția și schimbările climatice”, a declarat Franziska Achterberg, directorul de politici alimentare Greenpeace UE.
OMG produc pesticide
Potrivit raportului, practic, toate culturile modificate genetic sunt fie proiectate pentru a produce pesticide, fie pentru a rezista pulverizării cu unele erbicide. Mai multe studii independente au arătat că dăunătorii sau buruienile au început să se adapteze la aceste substanțe toxice, fapt ce conduce la apariția de noi dăunători mult mai rezistenți. Acest lucru obligă fermierii să folosească mai multe substanțe chimice.
De asemenea, studiile arată că toate culturile modificate genetic reprezintă o amenințare la adresa siguranței alimentare, lucru ce poate afecta mijloacele de subzistență ale micilor agricultori, pe lângă faptul că nu au capacitatea de a crește productivitatea agricolă.
În ciuda încercărilor industriei de a asigura consumatorii de existența unui consens științific cu privire la siguranța culturilor modificate genetic, peste 300 de cercetători independenți contestă aceste afirmații. Ingineria genetică rămâne o tehnologie riscantă, care poate avea efecte neintenționate și ireversibile asupra mediului și sănătății umane. 85 % din culturile modificate genetic sunt cultivate în doar patru țări de pe continentul american (SUA, Brazilia, Argentina și Canada ), reprezentând 3 la sută din terenurile agricole globale.
Acest raport reprezintă un nou semnal de alarmă cu privire la incapacitatea culturilor modificate genetic de a furniza o soluție durabilă la criza sistemului agricol existent. Solicităm factorilor de decizie reorientarea sprijinului politic dinspre agricultura de tip industrial, bazată pe inputuri chimice, către o agricultură durabilă, prietenoasă cu mediul înconjurător și cu oamenii pe care îi hrănește”, a declarat Alexandru Riza, coordonatorul Campaniei pentru Promovarea Agriculturii Durabile, a Greenpeace România.
În timp ce culturile modificate genetic se luptă pentru a supraviețui cererilor industriei biotehnologice, metodele inovatoare ale agriculturii durabile oferă o alternativă viabilă. Practicile agricole ecologice moderne sunt o soluție dovedită și durabilă la provocările cu care se confruntă agricultura. Aceste practici previn eroziunea și degradarea solului, influențează creșterea fertilității solului, conduc la conservarea calității apei și la protejarea biodiversității. Mai mult decât atât, dovezi știintifice arată că o practică des întalnită în agricultura ecologică – cultivarea mai multor tipuri de plante, sau a mai multor varietăți din aceeași plantă pe același teren agricol, conduce la creșterea rezistenței sistemului respectiv de cultură la schimbările climatice, din ce în ce mai prezente.
Citește și:
Agricultura ecologică, subfinanțată în favoarea celei intensive
OMG sau „mâncarea care nu mai e mâncare”. Singura soluție pentru hrănirea populației?
