Acum 20-30 de ani eram obligati sa ducem la scoala borcane si maculatura. Era epoca celor trei R, care atunci insemnau Recuperare, Refolosire, Reconditionare. Generatia de atunci a facut cunostinta ulterior cu consumerismul, cu PET-ul si doza de aluminiu, si a mai adaugat un R la ceilalti trei: Risipa.
De 20 de ani, Romania a devenit tara in care pungile din plastic cresc pe ogoare sau plutesc pe ape, jumatate dintre romani nu au acces la serviciile
de salubrizare, dar nici nu concep sa plateasca daca ar avea, iar amenzile par cel mai mare dusman al alesilor in cautare de voturi.
Din obligatie europeana, Romania a adoptat in ultimii ani legi care spun ca e musai sa ne intoarcem la cei trei R, sa facem colectare selectiva,
reciclare, incinerare si sa depunem din ce in ce mai putin gunoi la groapa. S-au stabilit termene, amenzi, masuri, strategii. Totusi, cu trei ani inainte de termenul-limita in care ar trebui sa atingem media europeana, reciclarea este abia la jumatate de drum.
Statul mimeaza cadrul legal si manipuleaza cifre vechi. Cetateanul nu e nici motivat, nici sanctionat, iar firmele private pescuiesc in apa mica si tot asteapta viitura. Reciclarea deseurilor e lasata sa pluteasca intre cautatorii in gropile de gunoi, firmele de colectare si fabricile prelucratoare.
O industrie dezvoltata haotic, care admite ca lucreaza pe jumatate la negru si care nu rezolva problemele de fond ale salubrizarii.
Singura cifra care pare sigura e aceea de 200.000 de euro pe zi, penalizari pe care le vom plati din 2015, daca nu reusim pana atunci sa ne depasim
populismul si indolenta.
Text de Dollores Benezic
Carmen pune separat, in saci, sticlele de bere, cutiile de pizza si resturile alimentare adunate de pe masa. Dimineata trece masina de gunoi si trebuie sa gaseasca sacii in fata usii. Daca s-ar zgarci sa dea cativa euro centi pe saci si ar pune tot gunoiul la gramada, gunoierii i-ar lasa sacul la usa, apoi s-ar trezi cu o amenda de 75 de euro, cum a patit o colega recent mutata la Bruxelles. Aici, toata lumea sorteaza gunoiul.
Familia lui Carmen locuieste in Bucuresti, in sectorul 3. Arunca gunoiul la tomberon refolosind pungile pe care, in ciuda legilor, inca le mai primeste gratis de la magazin. Nea Oancea, omul de serviciu al blocului, e impotriva folosirii pungilor la gunoi,ca se infunda toboganul cu ele. „Cel mai frumos se arunca cu galeata”, recomanda tot nea Oancea, pe care nu-l deranjeaza resturile de taitei din ciorbe, tampoanele, PET-urile, cartoanele si dozele de aluminiu pe care le indeasa in tomberonul de la ghena, cu blazarea omului care a vazut multe si stie ca orice pe lumea asta incape intr-o masina de gunoi. Odata plecata de la usa blocului, masina de gunoi se poate duce foarte bine oriunde. Nici pe domnul Oancea, nici pe colocatarii sai nu-i preocupa destinatia gunoiului, chiar daca pe la TV au mai auzit ca UE ne indeamna sa facem reciclare si ca din asta unii scot bani frumosi.
Fara munca patriotica
A mai vazut el cativa din bloc care coboara in fiecare sambata dimineata cu sacose de sticle, cartoane si plastic si se chinuiesc sa le vare in containerele alea colorate de la coltul strazii. Se chinuiesc pentru ca acelea sunt de regula pline, iar atunci cand vine totusi o masina sa le goleasca, le ia la gramada. Deci, gandeste el, „fraier e ala care crede ca face reciclare. In realitate il ajuta pe Prigoana sa-i mai cumpere o masina lu’ ala micu”. Nea Oancea a trait vremurile alea in care facea coada la centrele de sticle si borcane, unde scotea ceva banuti. Si acum zice ca s-ar chinui sa sorteze gunoaiele de la ghena, daca ar sti ca ia ceva bani pe ele, dar de munca patriotica e satul.
La coada Europei si cu productia de gunoi
Nea Oancea face parte, ca si vecinii lui de bloc, din segmentul considerat civilizat al tarii, acel 55% din populatie care are acces la serviciile municipale de salubrizare. Aceasta parte a populatiei a produs, conform statisticilor oficiale, aproape 8,9 milioane de tone de deseuri in 2007. Statisticile sunt vechi si incremenite in anul intrarii in UE, de parca oficialii s-ar fi speriat sa mearga mai departe cu numaratoarea.
Media de 360 kg de gunoi pe cap de roman intr-un an ne plaseaza la coada clasamentului UE, alaturi de Cehia, Letonia, Polonia si Slovacia. In frunte sunt, fireste, Danemarca, Irlanda, Cipru si Luxembourg.
Cititorii in deseuri gasesc explicatia in nivelul de trai: cu cat e mai ridicat, cu atat produce mai mult deseu de ambalaj. In Romania, jumatate din gunoi are componenta organica, iar 40% s-ar preta, teoretic, la selectare si valorificare. „Cand incepe sezonul pepenilor e jale, avem cantitati imense de coji de pepeni. Se rup autogunoierele de carat… Iar amestecul de coji de pepene, ciorba si ambalaje e o balega din care scoti cu greu materialele reciclabile”, face o sectiune in deseuri Silviu Prigoana, probabil cel mai cunoscut gunoier al tarii, patronul firmei Rosal si, din 2008, parlamentar.
Zeci de legi, nicio raspundere
Intre realitatile ghenei de la bloc si politica legislativa de la centru s-a cascat in ultimii ani o ditamai groapa care se incapataneaza sa musteasca de gunoi colectat de-a valma. Desi am fost nerabdatori sa adoptam formele europene, fondul problemei continua sa ne dea de furca la trei ani de la aderare. Romania are in prezent cateva zeci de acte normative ce reglementeaza situatia deseurilor, dar nu are inca un sistem functional de
colectare, valorificare si reciclare a deseurilor. Toate prevad amenzi si stabilesc obligatii. In realitate, foarte putine sunt si respectate.
Asta e principala problema identificata de toti cei implicati in industria gunoaielor: autoritatile nu sunt suficient de ferme in stabilirea si implementarea solutiilor de reciclare, desi toata lumea admite ca si restul Europei a ajuns sa faca reciclare „cu morcovul si cu biciul”. Adica oamenii au fost cointeresati sa colecteze selectiv, dar si amendati daca n-au facut-o.
Prigoana: „O vrajeala politica”
Din pozitia de parlamentar, Prigoana judeca aspru transpunerea in legislatia romaneasca a directivelor europene care ne obliga pana in 2013 sa valorificam 60% din deseuri si sa reciclam 55%: „Noi am luat niste documente de la Comunitatea Europeana prin care ne-am angajat ca vom face rahatu’ praf. Reciclarea e o vrajeala, politicienii nostri nu s-au uitat vreodata intr-un container, ne comparam cu Europa, dar noi avem gunoi, in timp ce ei au deseuri”.
Alex Bara, expert in managementul deseurilor, crede ca raspunsul autoritatilor romane la cele doua mari pacate ale cetatenilor – consumerismul si lipsa de educatie – e lipsit de vigoare, dar si de interes. Bara spune ca eficienta campaniilor educative, de exemplu, se intinde numai pe perioada desfasurarii lor.
„Puterea exemplului nu exista. Nu l-am vazut, de exemplu, pe primarul X ca isi colecteaza gunoiul selectiv acasa, ca sa fac si eu la fel”. Bara admite ca romanii nu sunt stimulati sa colecteze selectiv nici de putinele containere speciale, care sunt vesnic pline, nici de faptul ca amenzile nu se dau pentru ca „lumea e saraca”.
E rentabila reciclarea PET-ului romanesc?
Daca statul s-a oprit, ostenit, dupa legiferare, si n-a dezvoltat mai departe sistemul de colectare, sectorul privat a intrezarit in reciclare o potentiala sursa de profit. Mai degraba din oportunitate de business decat din obligatie legala, firmele de salubrizare au inceput sa scormoneasca in gunoaie.
Desi a investit ceva bani in doua statii de sortare a deseurilor pana acum, Silviu Prigoana acuza azi nerentabilitatea sistemului. Surse din domeniu sustin ca el ar fi inchis ambele investitii tocmai din cauza asta. Oficial, Prigoana nu recunoaste, probabil si pentru ca la mijloc sunt aproape 300.000 de euro obtinuti de la Fondul de Mediu pentru tatiile de sortare a gunoaielor. In plus, chiar anul asta mai asteapta o finantare de la aceeasi sursa, tot pentru o statie de sortat deseuri.
El sustine ca statia de sortare de la Glina functioneaza, desi are un alt patron acum, iar rezultatul sortarii de la Glina e adus la a doua statie deschisa de Prigoana, in incinta fostei fabrici Acumulatorul, unde transforma PET-urile in fulgi si-i exporta.
„Costa o gramada de bani ca sa faci fulgi din PET. Activitatea nu e rentabila. Statia de la Glina functioneaza cand avem contracte cu institutii mari. Ce arunca cetateanul pe tobogan e murdar, o balega din care scoti PET-ul murdar si nu renteaza sa consumi atata energie ca sa-l speli. E mai rentabil sa aduci deseuri sortate din import pentru ca sunt mai curate. Am cumparat aici masini care nu se vor amortiza niciodata in viata asta. Ca sa fie rentabil pentru operator, ar trebui ca 25% din masa de gunoi dintr-un container sa fie reciclabil, or, noi avem 9%-12% maximum. Am avut 12% in perioada in care economia duduia si lumea bea bere la doza. Acum bea la PET, iar sticla goala o duce la tara ca sa ia laptic in ea. Lumea reala inseamna altceva decat cred ministrii nostri”, anunta trist Prigoana, lasand sa se inteleaga faptul ca aduce bani de acasa ca sa sustina reciclarea incipienta din Romania.
Valorificare reala de 1%-2%
Ca nu e rentabil tipa toata breasla operatorilor de salubrizare, obligati prin lege sa colecteze gunoiul separat si sa-l valorifice. In sectorul 6 din Bucuresti, unul dintre primele locuri in Romania unde s-a inceput inca din 2005, timid, colectarea selectiva, lucrurile n-au avansat spectaculos in ultimul cincinal.
Alexandru Predoi si Bogdan Constantinescu lucreaza cot la cot la marketingul firmei de salubrizare Urban S.A. Spun la unison ca afacerea are un
deficit de 30%: „Colectarea selectiva presupune cheltuieli suplimentare pentru infrastructura: masini, oameni, recipiente, statie de sortare, utilaje. Iar aceste cheltuieli ar trebui sa fie acoperite din economia pe care o faci ca nu mai depui toata cantita- tea de gunoi la groapa, in subventia de la Eco-Rom pentru cantitatea de deseu valorificata si din pretul obtinut pe vanzarea deseurilor reciclabile. Totusi, iti recuperezi doar 70% din costuri”.
Constantinescu admite ca situatia ar deveni profitabila daca populatia ar fi stimulata sa colecteze selectiv si, astfel, cantitatile de deseuri procesate ar creste si ele. Mai ales ca pretul deseurilor reciclabile a ajuns acum la un varf istoric, dupa caderea inregistrata in anul de criza 2009.
„Firma Urban S.A. are 100 de puncte de colectare selectiva in sectorul 6, in care aduna lunar cam 10 tone de PET, 15 tone de sticla si 20- 30 de tone de carton. 90% din aceste cantitati se recicleaza, cam 10% nu mai poate fi valorificat si se toaca in masini speciale si se transforma in combustibil pentru fabricile de ciment. Raportat la cat gunoi menajer strangem din tot sectorul – intre 6.000 si 7.000 de tone lunar -, constatam ca valorificam doar 1%-2%”, socoteste Bogdan Constantinescu.
Cu putin inainte de inchiderea editiei, Eco-Rom Ambalaje si Urban SA, in parteneriat cu Primaria Sectorului 6, au semnat un protocol prin care operatorul de salubritate isi asuma indici de performanta si penalitati in cazul in care cetatenii reclama amestecarea reciclabilelor la punctul de colectare. Numarul punctelor de colectare va fi extins de la 110 la 180, iar reciclabilele vor fi preluate de camioane cu remorci transparente, pentru cei care le colecteaza sa nu mai fie tentati sa le amestece.
Scormonitul in groapa nu cunoaste criza
Pe lantul tehnologic nimeni nu e multumit. Daca lumea civilizata a descoperit filoane de aur in reciclarea gunoaielor, patronii romani par ca nu reusesc sa stoarca decat lacrimi din stradania de a face bani din gunoi.
Marius Marinoff, reprezentantul grupului IVA, care tranzactioneaza deseuri de plastic si carton, a simtit criza de anul trecut, cand a vazut in curte cu o treime mai putine deseuri fata de 2008.
„A crescut in schimb cantitatea deseurilor foarte murdare, adica primim plastic din ce in ce mai murdar, care denota ca nu a fost folosit de curand, ci de cativa ani. Rezulta ca a fost adunat din groapa de gunoi”, conchide Marinoff, care chiar si pe criza reuseste sa trimita peste granita, lunar, cam 600 de tone de plastic colectat din Romania.
El admite ca, deocamdata, reciclarea la noi nu e rentabila, dar sustine ca pe el il motiveaza constiinta civica sa continue: „Se crede ca a face bani din rahat e foarte usor, insa nu e adevarat. Afacerea nu e asa de banoasa pe cat se crede. Daca vrei sa castigi bani si atat, nu te gandesti ca ai si o datorie civica, poti sa importi deseuri. Dar noi avem deseuri, nu trebuie sa importam. Ce sa facem, sa transformam Romania intr-o piata de desfacere pentru deseuri ca sa profitam de diferenta de pret? Ca sa satisfacem nevoile reciclatorilor din Romania trebuie doar sa impulsionam golirea de deponeuri din Romania”.
Intermediarii scumpesc gunoiul
Desi pare un nonsens, Marinoff explica de ce e mai rentabil sa importi deseuri in tara in care PET-urile si pungile cresc pe camp si in ape: „Unele deseuri au ajuns sa aiba pret foarte mare din cauza faptului ca trec prin prea multe maini intre poluator si reciclator. PET-urile, de exemplu, costa 260 de euro/tona din import, iar de la noi ajunge si la 350-360 de euro/tona. In Vest, pentru ca sistemul de colectare de la populatie este centralizat si organizat, exista constiinta civica si amenzi, se obtine un deseu mai ieftin. La noi, deseurile provin de la persoane fizice care colecteaza haotic, din gropi sau de pe strazi, sunt platite si cu 5.000-6.000 de lei pe kg, cantitatea e amestecata cu deseu bun sau contaminat, colectorul alege ce poate din el si-l da mai departe la reciclator. Deseul trece prin trei-patru maini, ceea ce duce la scumpirea lui. Astfel iti scade profitul, de aceea a scazut interesul de colectare pentru anumite materiale al caror pret nu asigura profitul”.
„Consumam” 140.000 de tone de PET anual
Teoria PET-urilor murdare adunate din gropile de gunoi e sustinuta si de Alina Stancescu, managerul firmei de reciclare Esox Prodimpex din Caracal: „Noi suntem singurul producator de granule din plastic din Romania. In Romania se consuma anual 140.000 de tone de PET. Fabrica noastra are o capacitate de o mie de tone lunar, pe care ne este foarte greu sa o adunam din tara. Multe materiale provin din gropile de gunoi, nu sunt selectate bine, sunt murdare. Dintr-o tona de PET adunat din Romania abia daca scoatem 600 kg granule, in timp ce dintr-o tona de PET importata, colectata corespunzator se obtin si 850 kg de granule”.
Taxa pe PET, respinsa de minister
Toti din mediul privat asteapta masuri mai ferme sau macar aplicarea celor actuale. Parlamentarul Silviu Prigoana nu crede, de exemplu, ca tara ar mai avea nevoie de alte legi, ci doar de niste masuri concrete luate de ministrul mediului: „Ca sa nu mai vedem pe campuri PET-uri si pungi trebuie sa punem o valoare pe fiecare ambalaj. Cetateanul sa plateasca un leu pentru fiecare ambalaj pe care-l cumpara cu marfa, apoi sa primeasca banii cand aduce sticla inapoi. Am discutat cu ministrul mediului, dar nu vrea sa introduca o garantie pe ambalaje. Pentru ca e ungur si nu intelege ca la noi cetatenii de culoare se vor duce sa adune toate PET-urile ca sa le vanda. Ca la ei in Ungaria e altfel”.
Ministrul mediului, Laszlo Borbely, spune ca ministerul sau a renuntat la ideea instituirii unei taxe pe PET pentru ca nu crede ca ar rezolva problema tuturor deseurilor reciclabile si ar presupune costuri deocamdata neevaluatepentru implementarea lui. „De exemplu, in Germania, garantia pe ambalaj este de 25 euro centi la care se adauga un cost de pana la 5 euro centi cheltuieli de gestionare. Nivelul acestor costuri suplimentare de gestionare nu a fost estimat, pana la aceasta data, in Romania”.
In plus, Ministerul Mediului considera ca actualul sistem de colectare si valorificare merge suficient de bine incat sa indreptateasca Romania sa raporteze indepliniri de tinte, deci n-ar fi deloc un moment bun sa se schimbe ceva. Pentru a incuraja sistemul, presedintele Comisiei de Administratie din Camera Deputatilor, Sulfina Barbu, a inaintat inca de anul trecut un proiect de lege menit sa-i oblige pe functionarii din institutiile publice sa colecteze selectiv hartia, plasticul, sticla si aluminiul. Desi initiativa legislativa primise vot negativ intr-o sedinta de Guvern de la finele lunii aprilie, ministrul Laszlo Borbely a dat asigurari ca va sustine personal din nou in Guvern adoptarea proiectului de lege, asta dupa ce vor fi modificate anumite detalii tehnice de aplicare a legii.
9 milioane de euro pentru o treime recuperare
Daca privesti lucrurile de pe mal, vezi mai multe PET-uri decat daca intri in apa, explica Sorin Popescu, directorul Eco-Rom Ambalaje, cea mai cunoscuta asociatie responsabila cu valorificarea cantitatilor de ambalaje puse pe piata de producatori. „Este o perceptie eronata a multora ca nu se face reciclare. Nu trebuie sa facem confuzie intre gunoi si obiectivele de reciclare”, ne indeamna Popescu.
Eco-Rom Ambalaje e mandatata de cei peste 1.500 de agenti economici care-i platesc contributii sa colecteze de pe piata o parte din cantitatile de deseuri vandute de acestia sub forma de ambalaje. Cand cumperi o sticla de suc, de exemplu, trebuie sa stii ca asa cum tu esti obligat sa o arunci la cos dupa golire, si firma care a produs-o e obligata de aceeasi lege sa se preocupe de recuperarea ei.
Cifra de afaceri a Eco-Rom Ambalaje a fost, in 2009, de aproximativ noua milioane de euro. 72% din bani au ajuns la colectorii deseurilor, 20% pe infrastructura si comunicare si 8% pentru administrare. Efortul asta a fost facut pentru valorificarea a 45% din cele 650.000 de tone de ambalaj puse pe piata de firmele afiliate. Iar directorul sustine cu mana pe inima si ochii pe facturi ca Eco Rom a reusit sa-si indeplineasca tintele stabilite de UE: a valorificat 320.000 de tone de deseuri. Totalul ambalajelor puse pe piata in Romania a ramas tot la cifra oficiala din 2007, adica 1,3 milioane de tone. Popescu sustine ca criza l-a micsorat acum la 900.000 de tone.
Citeste varianta integrala a cover story-ului "Reciclare de ochii UE" in editia de mai a revistei Green Report, disponibila online pe www.green-report.ro incepand cu 17 mai.
