Vegetarieni, lipsiti de impulsuri sexuale, ocupati toata ziua cu statul si cu scarpinatul, ursii panda sunt o ciudatenie a evolutiei, nu numai o fata induiosatoare pentru campaniile de mediu ale activistilor.
Ling-Ling, singurul panda gigant din Japonia, a murit recent. Fratii lui din China au suferit, de asemenea, in urma cutremurului de luna trecuta, restrangandu-se, astfel, numarul si asa mic al exemplarelor care au mai ramas din aceasta specie. „Totul la acesti ursuleti gigant, de la blana la ochii tristi, negri si puii lor vulnerabili, ii transforma in ceva ridicol, dar stiintific dragalas. Asta alaturi de faptul ca sunt in pericol i-a transformat intr-un simbol puternic al miscarii de conservare”, scrie Lizzie Buchen, care le face portretul in revista „Discovery”, citata si de MSNBC.com
Exista insa si o alta fata a acestor „starlete media” din lumea necuvantatoarelor.
Panda au fost ridicularizati dintotdeauna pentru dieta lor vegetariana, „non-ursuleasca”, pentru lipsa de interes si de aptitudine pentru sex si pentru tendinta de a-si petrece majoritatea timpului stand, mancand, scarpinandu-se si defecand (de aproape 40 de ori pe zi).
Una dintre cele mai stranii adaptari ale alb-negrilor este dieta lor ineficienta. Panda au sisteme digestive asemanatoare carnivorilor si omnivorilor, care necesita o dieta bogata in fibre. Ei se hranesc insa cu bambus, sarac in nutrienti: pentru a se satura, trebuie sa manance, in fiecare zi, un sfert din greutatea lor in bambus. Megan Owen, specialist in conservare la gradina zoologica din San Diego, spune ca exista totusi o explicatie pentru dieta lor stranie: lipsa competitiei. Acum trei milioane de ani, cand panda s-au „desprins” de ceilalti ursi, carnea, fructele si nucile erau greu de obtinut, in timp ce bambusul exista la discretie. In acel moment aveau doua posibilitati, arata Owen: sa faca efortul de a gasi ceva bun de mancare sau sa se multumeasca cu resurse mai rele, dar inepuizabile.
Vegetarianismul le-a adus si cateva caracteristici fizice noi: muschi mari de masticatie, degetele faimoase si un sistem digestiv sensibil schimbat, dar ramanand totusi mult mai asemanator de cel al carnivorelor decat al ierbivorelor. Cea mai importanta modificare insa a fost aceea de comportament. Pentru a-si economisi energia, panda au recurs la miscare putina, perioada limitata de imperechere si foarte mult somn. Asa se explica si vulnerabilitatea puilor lor, spune Lisa Stevens, de la Smithsonian National Zoological Park. Este mult mai eficient sa dai nastere unor copii mici si subdezvoltati, pe care sa ii cresti apoi cu lapte, decat sa-ti folosesti energia dezvoltandu-i intern.
Obiceiurile de imperechere aduc un surplus de ciudatenie. Femelele intra rar in calduri (doar trei zile pe an), masculii au penisurile mici si nici nu stiu, instinctiv, cum sa se imperecheze. Un exemplu este celebrul cuplu de la Smithsonian National Zoo, Hsing-Hsing si Ling-Ling, care au avut o relatia dificila inca de cand s-au cunoscut, in 1976. La inceput, Hsing-Hsing s-a imperecheat cu urechea, incheieturile si cu piciorul lui Ling-Ling. Dupa ce au mai incercat in zadar si cu Chia-Chia, un mascul importat din Londra, specialistii de la zoo au trecut la inseminarea artificiala. Ca sa vindece un cuplu de panda de timiditate, cercetatorii au realizat chiar filme porno cu panda si le-au dat exemplu, dar fara succes. In plus, cercetatorii au initiat un proiect de monitorizare prin satelit a vietii sexuale a ursilor panda.
Problemele sexuale intervin doar in captivitate, spune insa Matt Durnin, un specialist in conservare la Nature Conservancy’s China Program. „In salbaticie se pare ca se descurcau destul de bine”, completeaza acesta. Slabiciunile acestei specii sunt cauzate de lipsa de libertate, gaseste concluzia si Lizzie Buchen.
„As manca ultimul panda”
Conservationistul Chris Packham a declarat, la un moment dat, ca incercarea de a proteja aceasta specia este, poate, una dintre cele mai mari pierderi de bani din ultima jumatate de secol. Specialistul a adaugat ca ar fi in stare chiar sa manance ultimul panda de pe glob daca asta inseamna ca banii vor fi transferati catre specii mai sensibile. „Exista sute de grupuri dedicate salvarii unei singure specii stralucitoare, si ele sunt mostenirea primelor zile ale miscarii de conservarea a mediului, cand oamenii se adunau laolalta si incercau sa salveze animale care le starneau emotia”, protesteaza Packham, aparator al mediului si director al unei asociatii britanice de protectie a liliecilor.
Vedetele lumii animale
In anii ’60, World Wide Fund for Nature (WWF) a pus periclitatul urs alb-negru pe sigla organizatiei, intuind ca, pentru a conserva natura, e important sa impresioneze rasa umana. „E mult mai usor sa sensibilizezi facand apel la o mutrita draguta decat spunand ca nu stiu care greier e in pericol. Maimuticile, tigrisorii, ursuletii panda, koala, ursuletii polari, ursul brun fac un PR bun”, declara intr-un articol din Cotidianul Dana Caratas, coordonator comunicare la WWF Programul Dunare Carpati.
