Pe măsură ce coronavirusul se răspândește de la o țară la alta, restricţiile de călătorie devin tot mai drastice, astfel că centrele de salvare a vieții sălbatice se străduiesc să facă față. Lucrătorii din aceste centre întâmpină mari greutăţi în a procura hrană şi medicamente pentru animelele pe care le îngrijesc, scrie The Guardian.
„În mod normal, facem cumpărăturile de două ori pe săptămână, dar momentan ciruclaţia este destul de dificilă. Acum încercăm să facem excursii mai regulate, mai mici, la cumpărături, mergând în sat și vedem ce putem lua de pe drum”, e explicat pentru publicaţia britanică, Louisa Baillie, veterinar la centrul Merazonia din Ecuador.
Cu câteva zile înainte de a vorbi cu jurnaliştii, Ecuador a impus restricţii de circulaţie în interiorul ţării în încercarea de a stopa răspândirea virusului.
Cu aproximativ 100 de animale în centrul de salvare, Merazonia se confruntă cu un viitor incert. Majoritatea animalelor de aici au fost confiscate din comerțul ilegal de animale sălbatice din America de Sud și multe nu pot fi returnate în sălbăticie. O mare parte din finanțarea centrului provine din turismul făcut de voluntari, iar acum granițele au fost închise tuturor călătorilor străini.
„Operațiunile noastre de zi cu zi se bazează pe taxele pe care voluntarii le plătesc, care acoperă costurile pentru alimente și medicamente pentru animale”, a spus Baillie.
Deși unii voluntari au rămas blocați în Ecuador de când granițele s-au închis pe 16 martie, „de îndată ce granițele se vor deschide, aproape toată lumea va pleca acasă”.
Citeşte şi: Gorilele de munte, aflate pe cale de dispariție, sunt amenințate de Covid19
Centrul pentru protecția Urangutanului din Kalimantan, teritoriul indonezian din Borneo, a fost închis temporar pentru a reduce răspândirea virusului. Alte centre ca şi Merazonia se bazează pe banii din turism pentru a-și îngriji animalele. De la închiderea Chinei în ianuarie, numărul de vizitatori a scăzut în centrele de animale sălbatice din Asia.
Edwin Wiek conduce Fundația Wildlife Friends Thailand, și este secretarul general al rețelei de salvare a animalelor sălbatice, un grup de salvare din estul și sud-estul Asiei. La centrul său de salvare pentru animale sălbatice și la refugiul elefanților din Phetchaburi, „am pierdut 80% din finanțarea noastră”, a spus el.
„Avem peste 700 de animale: 25 de elefanți care necesită multă grijă și hrană, aproximativ 30 de urși și 400 de primate.”
Dacă ar reduce 50% din personalul său, centrele de salvare ar putea supraviețui una sau două luni, poate trei, dar orice altceva ar fi de nejustificat, a spus el. În conformitate cu legislația thailandeză, Wiek nu poate solicita un credit bancar, deoarece funcționează ca fundație caritabilă, nu ca o afacere.
„Dacă nu pot găsi venituri alternative în aproximativ trei luni de acum înainte, trebuie să deschid cuștile și să las animalele să plece, ceea ce nu pot face, sau trebuie să le eutanasiez. Încercăm să facem tot ce putem. „
În Chengdu, un oraș de aproximativ 16 milioane de oameni din vestul Chinei, ONG-ul Animals Asia operează un refugiu pentru 48 de urși dintr-o specie aflaă pe lista animalelor vulnerabile care au fost salvaţi de la ferme. Bilă extrasă din vezica urinară este un element fundamental al medicinii tradiționale din această țară.
După ce China a implementat măsuri pentru a stopa răspândirea coronavirusului, prețul măștilor și medicamentelor a crescut. „A fost foarte înfricoșător”, a spus Ryan Sucaet, directorul echipei de veterinari din centru.
„La sanctuarul nostru, avem o populație îmbătrânită de urşi, foarte dependentă de medicamente pentru ameliorarea durerii. A fost o provocare să trecem prin acele vremuri. Nu vom lăsa niciodată să fie compromisă bunăstarea urșilor, dar acest lucru a venit cu un cost”.
Un transport de 10.000 de măști medicale pentru lucrătorii din centru a dispărut, probabil interceptată de guvern pentru lucrătorii medicali de prim rang.
Astfel de poveşti vin din multe ţări care au sanctuare pentru animale sălbatice.
