Delegați din peste 175 de țări s-au adunat la Cali, Columbia, la cea mai mare conferință ONU dedicată biodiversității, COP16. Tema centrală, „Pace cu natura”, nu este doar un slogan frumos, ci un semnal de alarmă pentru întreaga lume.
Ne aflăm într-un moment critic, iar dacă nu ne schimbăm modul în care ne raportăm la natură, vom ajunge la un punct fără întoarcere. Conferința aduce în prim-plan necesitatea unor măsuri urgente și concrete pentru a salva biodiversitatea globală.
Susana Muhamad, ministrul mediului din Columbia, a avertizat acă distrugerea biodiversității afectează însăși structura vieții pe Pământ.
Ne confruntăm cu un risc serios de a ajunge la a șasea extincție globală, iar consecințele sunt imense pentru umanitate și pentru toate ecosistemele.
Muhamad a subliniat cât de urgent este să acționăm imediat pentru a stopa declinul biodiversității și a combate criza climatică, două probleme interconectate care au nevoie de soluții integrate.
Unul dintre cele mai importante subiecte discutate la COP16 este Obiectivul 30×30, un angajament ambițios prin care națiunile își propun să protejeze 30% din suprafața terestră și acvatică a planetei până în 2030. Pare un plan ideal, nu?
Cu toate acestea, realitatea din teren este mult mai complexă.
Cercetările recente ale Muzeului de Istorie Naturală din Londra au arătat că biodiversitatea scade mai rapid chiar și în zonele desemnate ca protejate, comparativ cu cele neprotejate.
Între 2000 și 2020, în zonele critice neprotejate biodiversitatea a scăzut cu 1,9%, iar în cele protejate declinul a fost și mai mare, de 2,1%.
Deci, simpla desemnare a unei zone ca fiind „protejată” nu garantează succesul. Este nevoie de o gestionare mult mai atentă și eficientă a acestor zone pentru a obține rezultate reale.
Schimbările climatice reprezintă o altă amenințare majoră la adresa biodiversității. Fenomenele meteorologice extreme, cum ar fi incendiile și secetele, devin din ce în ce mai frecvente și mai intense din cauza crizei climatice. Aceste fenomene distrug ecosistemele, punând în pericol speciile și habitatele valoroase.
Un exemplu dramatic este Australia, unde incendiile din 2019 au devastat parcuri naționale întregi și au amenințat numeroase specii sălbatice.
Această realitate ne amintește că soluțiile pentru protejarea biodiversității trebuie să includă și măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice. Fără o abordare integrată, nu vom putea proteja eficient nici mediul, nici viețile umane care depind de el.
Un alt subiect extrem de delicat abordat la COP16 este impactul presiunilor industriale asupra biodiversității.
Concesiunile pentru petrol, gaze și minerit afectează grav ecosistemele, distrugând zone protejate și teritorii esențiale pentru conservarea biodiversității.
De exemplu, în Parcul Național Conkouati-Douli din Republica Congo, peste 65% din suprafață este acoperită de concesiuni petroliere.
Acest caz nu este unul izolat. În Amazon și în bazinul Congo, concesiunile pentru resurse naturale acoperă teritorii vast din zone de importanță ecologică globală.
Aceste concesiuni nu doar distrug habitatul natural, ci amenință și comunitățile indigene care depind de aceste resurse pentru a-și menține stilul de viață tradițional.
Presiunile industriale sunt legate direct și de finanțarea protecției biodiversității, un alt punct crucial discutat la conferință.
Deși la COP15 s-a stabilit că țările vor mobiliza 200 de miliarde de dolari pe an până în 2030 pentru protejarea biodiversității, acest lucru nu este suficient. Suma necesară pentru a proteja eficient ecosistemele este estimată la 700 de miliarde de dolari anual, lăsând un deficit financiar enorm.
Problema nu se oprește aici – s-a discutat intens și despre subvențiile cu impact negativ asupra mediului, care continuă să susțină industrii poluante și dăunătoare biodiversității.
Subvențiile care sprijină combustibilii fosili, agricultura nesustenabilă și pescuitul comercial sunt estimate la aproximativ 500 de miliarde de dolari pe an! În loc să scadă, acestea au crescut semnificativ între 2021 și 2022, ajungând la 1,7 trilioane de dolari. Aceste cifre ridică întrebări serioase despre angajamentele guvernelor și despre viitorul protecției biodiversității.
David Cooper, secretarul general adjunct al Convenției privind Diversitatea Biologică, a declarat că eliminarea acestor subvenții este absolut esențială pentru a atinge obiectivele stabilite în cadrul COP.
Mai mult decât atât, s-a discutat și despre crearea unui fond global prin care companiile să plătească pentru accesul la informații genetice digitale. Această inițiativă ar putea genera câteva miliarde de dolari anual, care ar putea fi folosiți pentru a proteja biodiversitatea și a sprijini comunitățile locale și indigene.
Comunitățile indigene au fost recunoscute la COP16 pentru rolul lor esențial în conservarea biodiversității. Aceste comunități trăiesc în armonie cu natura și au grijă de unele dintre cele mai diverse și nealterate ecosisteme de pe planetă.
Totuși, ele se confruntă cu provocări majore, inclusiv concesiunile industriale care le amenință teritoriile și lipsa accesului direct la fonduri destinate conservării mediului.
Liderii de la COP16 au subliniat necesitatea de a asigura accesul acestor comunități la resurse financiare directe, pentru ca ele să poată continua să protejeze teritoriile lor și să participe activ la eforturile globale de conservare a naturii.
În concluzie, COP16 a scos în evidență nevoia urgentă de schimbări fundamentale în modul în care ne raportăm la natură.
Protejarea biodiversității, combaterea schimbărilor climatice și reducerea presiunilor industriale nu sunt probleme separate: ele sunt strâns interconectate și trebuie abordate în tandem. „Pacea cu natura” nu este doar un ideal abstract, ci o necesitate practică și urgentă pentru a proteja viitorul planetei și al nostru.
Schimbările nu mai pot fi amânate, iar liderii mondiali prezenți la conferință au fost de acord că este momentul să trecem la acțiuni reale și concrete.
