Producția globală de alimente este un factor major al schimbărilor climatice. Este responsabilă pentru mai mult de un sfert (20–35%) din emisiile globale de gaze cu efect de seră generate de activitatea umană, ocupă aproximativ 38% din suprafața de uscat a Pământului (excluzând regiunile acoperite de ghețari) și reprezintă un factor important în pierderea biodiversității. Deși ai putea crede că soluția este să te oprești din a consuma produse importate, lucrurile nu stau chiar așa. Consumul local vs importuri: ce e mai sustenabil pentru planetă? Iată câteva date la care nu te așteptai!
De ce să mănânci local nu ajută planeta atât de mult precum ce mănânci
O dietă sustenabilă este definită ca o dietă care îmbină toate dimensiunile sustenabilității. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății și FAO (Food and Agriculture Organization – Organziația pentru Mâncare și Agricultură), „dieta sustenabilă” se referă la o alimentație care „promovează toate dimensiunile sănătății și bunăstării individului; are un impact și o presiune redusă asupra mediului; este accesibilă, accesată ușor, sigură și echitabilă”.
Într-o abordare mai detaliată, Comisia EAT-Lancet oferă recomandări alimentare specifice pentru sănătatea planetei. În raportul lor, Willett și colaboratorii recomandă cel puțin dublarea consumului de fructe, legume, leguminoase și nuci față de nivelurile actuale de consum, în timp ce consumul de carne roșie și zaharuri adăugate ar trebui redus considerabil.
Un set de analize coordonate de Hannah Ritchie, specialistă în date de la Universitatea Oxford, concluzionează că ideea de a consuma local poate fi un sfat eronat.
„Mulți au impresia că a mânca alimente produse local este unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți reduce amprenta de carbon. Dar majoritatea dintre noi subestimează emisiile generate în etapa de producție a alimentelor.”
Cu producția alimentară responsabilă de aproximativ un sfert din emisiile globale de gaze cu efect de seră, este esențial să înțelegem care produse și sisteme alimentare sunt cele mai prietenoase cu mediul, explică Ritchie.
Analizele ei se bazează pe cea mai amplă meta-analiză a producției alimentare globale realizată până în prezent, care a adunat date de la 38.700 de ferme comerciale din 119 țări.
Concluzia principală: în medie, transportul alimentelor contribuie cu mai puțin de 10% la emisiile de carbon din lanțul global de aprovizionare alimentară. Emisiile legate de schimbările de utilizare a terenurilor – precum defrișările – dar și cele generate direct de ferme, mai ales metanul emis de vaci prin flatulență și eructații, sunt mult mai mari.
De unde vin emisiile
Cea mai mare meta-analiză a sistemelor alimentare globale de până acum, publicată în revista Science de Joseph Poore și Thomas Nemecek (2018, examinează date din peste 38.000 de ferme comerciale din 119 țări.
Au fost analizate emisiile totale de GES per kilogram de produse alimentare. CO2 este cel mai important gaz cu efect de seră, dar nu este singurul — agricultura este o sursă mare de gaze cu efect de seră metan și oxizi de azot. Pentru a captura toate emisiile de GES din producția alimentară, cercetătorii le exprimă în kilograme de echivalente de dioxid de carbon. Această metrică ia în considerare nu doar CO2, ci și toate gazele cu efect de seră, conform scienceline.org.
Cel mai important rezultat din acest studiu este că există diferențe enorme în emisiile de GES ale alimentelor diferite: producerea unui kilogram de carne de vită emite 60 de kilograme de gaze cu efect de seră (echivalente CO2). În contrast, mazărea emite doar 1 kilogram de GES pe kilogram de produs neambalat.
În general, alimentele de origine animală tind să aibă un impact mai mare decât cele de origine vegetală. Mielul și brânza emit ambele mai mult de 20 de kilograme de echivalente CO2 pe kilogram. Carnea de pasăre și carnea de porc au un impact mai mic, dar sunt totuși mai mari decât majoritatea alimentelor vegetale, cu 6 și 7 kg de echivalente CO2, respectiv.
Pentru majoritatea alimentelor — și în special pentru cele cu cele mai mari emisii — cele mai multe emisii de GES provin din schimbarea utilizării terenului (arătate în verde) și din procesele de pe fermă (maro).
Emisiile fermelor includ procese cum ar fi aplicarea de îngrășăminte — atât organice („managementul gunoiului de grajd”), cât și sintetice; și fermentația enterică (producerea de metan în stomacul vitelor).
Combinate, emisiile de utilizare a terenului și cele de pe fermă reprezintă mai mult de 80% din amprenta de carbon a majorității alimentelor.
Transportul este un contributor mic la emisiile de GES. Pentru majoritatea produselor alimentare, reprezintă mai puțin de 10%, iar pentru cei mai mari emisători de GES, este mult mai mic. În cazul cărnii de vită provenite din turmele de bovine, este de doar 0,5%.
Nu doar transportul, dar și toate procesele din lanțul de aprovizionare după ce alimentul părăsește ferma — procesare, transport, vânzare cu amănuntul și ambalare — reprezintă de obicei o mică parte din emisii.
Aceste date arată că acest lucru se întâmplă atunci când analizăm produse alimentare individuale. Cu toate acestea, studiile arată că acest lucru este valabil și pentru dietele efective; de exemplu, cercetătorii Vilma Sandström și colegii săi au studiat amprenta dietelor din întreaga UE. Transportul alimentelor a reprezentat doar 6% din emisii, în timp ce produsele lactate, carnea și ouăle au reprezentat 83%.4
Mâncând local, reduci doar puțin emisiile
Carnea de vită sau mielul locale au mult mai multe emisii de carbon decât majoritatea celorlalte alimente. Faptul că sunt cultivate local sau trimise de pe cealaltă parte a lumii contează foarte puțin în ceea ce privește emisiile totale.
Transportul reprezintă, de obicei, mai puțin de 1% din emisiile de GES ale cărnii de vită: mâncatul local are un efect minim asupra amprentei totale. Poți crede că acest procent depinde mult de locul în care locuiești și de distanța pe care va trebui să o parcurgă carnea de vită. Caseta de mai jos explică un exemplu pentru a arăta de ce nu contează foarte mult.
Indiferent dacă o cumperi de la fermierul din vecinătate sau de la distanță, nu locația face ca amprenta de carbon a cinei tale să fie mare, ci faptul că este carne de vită.
Evită micile cantități de alimente transportate prin aer
Impactul transportului este mic pentru majoritatea produselor, dar există o excepție: alimentele care călătoresc prin aer.
Mulți cred că transportul aerian este mai frecvent decât este în realitate. Foarte puține alimente sunt transportate prin aer; acesta reprezintă doar 0,16% din milele alimentelor. Dar pentru puținele produse care sunt transportate prin aer, emisiile pot fi foarte mari: emite de 50 de ori mai mult CO2eq (echivalent dioxid de carbon) decât un vapor pe km per tonă.
Multe dintre alimentele pe care oamenii presupun că vin prin aer sunt, de fapt, transportate prin vapor — avocado și migdale sunt exemple importante. De exemplu, transportarea unui kilogram de avocado din Mexic în Regatul Unit al Marii Britanii ar genera 0,21 kg CO2eq în emisiile de transport. Asta reprezintă doar aproximativ 8% din amprenta totală a avocado-urilor.
Chiar și atunci când sunt transportate pe distanțe mari, emisiile sunt mult mai mici decât alimentele de origine animală produse local.
Care alimente sunt transportate prin aer? Cum știm care produse să evităm?
Acestea tind să fie alimente foarte perisabile. Asta înseamnă că trebuie consumate imediat după ce au fost recoltate. În acest caz, transportul cu vaporul este prea lent, lăsând transportul aerian ca singura opțiune fezabilă.
Unele fructe și legume tind să se încadreze în această categorie. Sparanghelul, fasolea verde și fructele de pădure sunt produse frecvent transportate prin aer.
Este adesea greu pentru consumatori să identifice alimentele care au călătorit prin aer, deoarece nu sunt etichetate ca atare. Acest lucru le face greu de evitat. O regulă generală este să eviți alimentele cu o durată de valabilitate foarte scurtă și care au călătorit pe distanțe mari (multe etichete menționează țara de „origine”, ceea ce ajută în acest sens).
Așadar, dacă vrei să reduci amprenta de carbon a dietei tale, evită alimentele transportate prin aer unde poți. Dar dincolo de acest lucru, poți face o diferență mai mare concentrându-te pe ceea ce mănânci, mai degrabă decât „mâncatul local”.
Mâncatul mai puțin de carne și produse lactate sau trecerea de la carne de rumegătoare la carne de pui, porc sau alternative vegetale va reduce mult mai mult amprenta ta de carbon.
Consumul local vs importuri? Ce să alegi pentru bunăstarea planetei?
Așadar, dacă vrei să reduci amprenta de carbon a alimentelor tale, concentrează-te pe tipurile de alimente pe care le consumi, nu pe distanța pe care le-au parcurs pentru a ajunge la tine. În majoritatea cazurilor, nu vei reduce foarte mult amprenta de carbon a alimentelor tale doar mâncând local.
Aproape o treime din toate emisiile de gaze cu efect de seră provin din producția de alimente. Și majoritatea acestui impact climatic este datorat cărnii — în special cărnii de vită. Cu alte cuvinte, amprenta de carbon a alimentelor are mult mai puțin de-a face cu emisiile provenite din transport decât cu resursele — vacile și terenurile — necesare pentru a produce carne în primul rând.
Asta nu înseamnă că a mânca alimente produse local este ceva rău. Nu este, ba chiar poate fi benefic și în alte moduri. Dar strict din punctul de vedere al reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, a mânca alimente locale nu este o soluție puternică pentru climă — cel puțin nu de una singură.
