Începând din 1995, COP (Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice sau Conferința părților) reunește anual națiunile din întreaga lume sub egida ONU în încercarea de a găsi căi de colaborare transfrontaliere pentru problema schimbărilor climatice. Simona Todea, avocat asociat senior Firon Bar-Nir, explică, într-un articol de opinie pentru Green Report, care sunt cele mai importante concluzii după COP28 din Dubai.
Printre cele mai importante realizări ale COP se numără adoptarea Protocolului de la Kyoto din 1997 și Acordului de la Paris din 2015, prin acesta din urmă statele membre angajându-se să încerce să limiteze creșterea temperaturii medii globale la 1,5°C și angajându-se să raporteze atât progresele proprii în domeniul mediului cât și progresele globale la fiecare cinci ani, prin intermediul unui bilanț global. Astfel, o sarcină esențială a COP este examinarea comunicărilor naționale și a inventarelor de emisii prezentate de către părți, pe baza cărora se evaluează efectele măsurilor luate de părți și progresele înregistrate în atingerea obiectivului final al convenției. Anul acesta, COP a avut loc la Dubai, Emiratele Arabe Unite, în perioada 30 noiembrie – 12 decembrie.
Au fost prezentate foarte multe inițiative care pot contribui în mod real la atingerea obiectivului stabilit prin Acordul de la Paris, printre care acceleratorul global de decarbonizare (Global Decarbonization Accelerator – GDA) care stabilește un set de acțiuni menite să contribuie la decarbonizarea sistemul energetic existent și să construiască sistemul energetic al viitorului, prin:
(a) triplarea surselor regenerabile de energie și de dublarea eficienței energetice până în 2030, 118 guverne angajându-se în acest demers, în vederea obținerii unor emisii nete zero din sectorul energetic până în 2050;
(b) declarația de intenție privind hidrogenul din Emiratele Arabe Unite, în cadrul căreia 39 de țări au aprobat un standard global de certificare a hidrogenului (proiectele anunțate ar putea conduce la creșterea aprovizionării cu hidrogen de aproape 40 de ori;
(c) angajamentul global privind sistemele de răcire, semnat de peste 60 de țări, care vizează reducerea emisiilor provenite de la sistemele de răcire cu 68% până în 2050, prin utilizarea unor echipamente mai eficiente, unor modele noi și schimbării comportamentului consumatorilor, pentru a atinge obiectivul „net zero” până în 2050;
(d) carta de decarbonizare petrol și gaze, semnată de 50 de companii care reprezintă peste 40% din producția mondială de petrol și gaze, prin care acestea s-au angajat să nu genereze niciun fel de emisii de tip Scope 1 și 2 până în 2050 (adică să se concentreze asupra emisiilor din producție, nu din utilizare), să nu genereze aproape deloc metan în operațiunile din amonte până în 2030, să nu genereze nicio ardere de rutină până în 2030 și să sporească transparența în raportarea emisiilor.
Gazul metan rezultat din activitățile umane provine din cinci industrii majore: petrol (10%) și gaze (10-15%), extragerea cărbunelui (10-15%), agricultură (fermentația enterică din producția de animale – 25-30%, cultivarea orezului – 7-10%, arderea biomasei – 8-10%), deșeurile solide (7-10%), tratarea apelor reziduale (7-10%). Totodată, gazul metan este responsabil pentru aproximativ 30% din încălzirea globală care a avut loc de la Revoluția Industrială încoace. Conform tendințelor actuale, emisiile totale de metan provenite din activitățile umane ar putea crește cu până la 13% între 2020 și 2030, însă, potrivit scenariilor care limitează încălzirea la 1,5°C, acestea ar trebui să scadă cu 30-60% în același interval. Angajamentul global privind metanul are ca obiectiv reducerea emisiilor globale de metan cu cel puțin 30% față de nivelurile din 2020 până în 2030 – și are peste 150 de semnatari. Angajamentele asumate pot fi atinse prin îmbunătățirea monitorizării și raportării emisiilor, inovare tehnologică suplimentară pentru a genera soluții la scară largă. În acest sens, Banca Mondială intenționează să lanseze cel puțin 15 programe naționale de reducere a metanului în următoarele 18 luni, menite să asigure reducerea a până la 10 milioane de tone de metan, iar noile grupuri de lucru ale băncii vor aborda problema finanțării datoriei pentru proiectele de reducere a emisiilor și vor ajuta economiile emergente să execute proiecte de reducere a metanului. Aceste inițiative au potențialul de a rezolva problema celor peste 75 de miliarde de dolari necesare pentru a obține emisii de metan aproape zero până în 2030. De asemenea, guvernul federal american a anunțat noi reglementări care vizează reducerea emisiilor de metan cu 80%. Această măsură este în conformitate cu Carta de decarbonizare a sectorului petrol și gaze anunțată mai sus. A fost de asemenea anunțată o finanțare de peste 1 miliard de dolari pentru reducerea metanului și a altor gaze cu efect de seră altele decât CO2 în toate sectoarele din țările în curs de dezvoltare. Global Methane Hub și partenerii săi au anunțat mai multe inițiative, printre care campania „Data for Methane Action Campaign” pentru îmbunătățirea datelor din satelit în vederea abordării scurgerilor de metan, sprijinită cu aproximativ 100 de milioane de dolari; și un parteneriat cu asociații filantropice pentru climă pentru a ajuta țările să transmită date privind gazele cu efect de seră, altele decât CO2.
În ceea ce privește agricultura, tot în cadrul COP28 au fost lansat un accelerator de cercetare și dezvoltare în domeniul fermentării enterice, în valoare de 200 de milioane de dolari, pentru a accelera reducerea metanului rezultat din producția animalelor. Fermentația enterică este responsabilă pentru 25-30% din emisiile de metan. Acceleratorul este cel mai mare fond de cercetare la nivel mondial pentru reducerea metanului din sectorul zootehnic. În privința deșeurilor, programul de reducere a emisiilor de metan din deșeurile organice (LOW-Methane) a fost lansat cu ambiția de a reduce emisiile de metan din sectorul deșeurilor cu cel puțin 1 milion de tone metrice pe an, cu mult înainte de 2030, în parte prin eforturi de deblocare a peste 10 miliarde de dolari în investiții publice și private.
Deoarece cărbunele reprezintă aproximativ 40% din emisiile globale de combustibili fosili și toate 1,5°C presupun ca cererea de cărbune să scadă rapid până în 2030, eliminarea treptată a cărbunelui a fost un subiect fierbinte și în cadrul COP28. Nouă (9) țări noi s-au alăturat Alianței „Powering Past Coal”, printre care SUA, care deține a treia cea mai mare capacitate de centrale pe cărbune din lume, și Republica Cehă, care își asigură mai mult de jumătate din energia electrică pe bază de cărbune%. Alianța a emis o declarație privind necesitatea stabilirii unei strategii de eliminare treptată a cărbunelui și a solicitat instituțiilor financiare să se angajeze să pună capăt finanțării pentru centralele pe cărbune nefuncționale. Au fost de asemenea promovate noi mecanisme de finanțare, menite să ajute statele să-și respecte angajamentele asumate în domeniul cărbunelui. Inițiativa „Coal to Clean Credit Initiative” (CCCI) a propus un nou „credit de tranziție” pentru cărbune pentru a stimula trecerea de la centralele pe cărbune la energia curată în economiile emergente și în curs de dezvoltare, prin înlocuirea capacității de producție de energie pe bază de cărbune cu energie solară și eoliană.
22 de state au solicitat triplarea capacității de energie nucleară la nivel mondial până în 2050, aceasta contribuind în prezent cu doar 10% la producția de energie la nivel mondial deși poate fi o pârghie fundamentală pentru a ajuta sectorul energetic să renunțe mai repede la combustibilii fosili.
Pentru atingerea obiectivului „utilități net zero” a fost anunțată Alianța Utilități pentru Net Zero (Utilities for Net Zero Alliance, UNEZA), condusă de TAQA și susținută de peste 25 de companii de utilități de top la nivel mondial, printre care E.ON, RWE, Iberdrola, EDF, Tenaga, și care își propune să stimuleze dublarea investițiilor în infrastructura de rețea pentru a ajunge la o medie de 630 de milioane de dolari pe an pe o cale netă zero.
Concluziile COP28 privind accelerarea tranziției energetice sunt clare: este nevoie de intensificarea inovării (tehnologiile existente, cum ar fi captarea carbonului și pompele de căldură, trebuie să se extindă și să fie completate de noi soluții revoluționare, cum ar fi încălzirea electrică la temperaturi ridicate), reducerea decalajelor de investiții între statele puternice (SUA, Japonia) care au mobilizat inclusiv fonduri publice în sprijinul industriei, și statele mai sărace, îndeosebi din regiunea Asia-Pacific, care se confruntă cu un deficit de investiții de 1.100 de miliarde de dolari până în 2030; intensificarea colaborării (alianțele trebuie să existe nu doar la nivel de țară, ci și la nivel de sector, pentru că adesea divergențele de opinie în interiorul aceluiași sector, privind calea spre tranziție, au reprezentat o barieră în calea unui progres semnificativ); identificarea potențialului neexploatat: obținerea de autorizații și diversificarea lanțurilor de aprovizionare la nivel mondial reprezintă „oportunități reale” pentru un progres continuu), revizuirea modului în care lumea produce și utilizează energia (lumea va trebui să gestioneze două sisteme energetice în paralel, renunțând treptat la cel vechi, bazat pe combustibili fosili, și dezvoltându-l pe cel nou, dat asigurând în același timp un acces fiabil și accesibil la energie; extinderea cât mai rapidă a noului sistem energetic; reducerea emisiilor de combustibili fosili, inclusiv a metanului (prin captarea, utilizarea și stocarea carbonului; reducerea arderii și a ventilației; și electrificarea operațiunilor); monitorizare și raportare (părțile semnatare ale Acordului de la Paris ar trebui să emită rapoarte NDC (rapoarte privind contribuția stabilită la nivel național) care să vizeze gazele cu efect de seră).
Despre autoare: Simona Todea este asociat senior în cadrul firmei Firon Bar-Nir, membră a Departamentelor de Imobiliare și Construcții, precum și a Departamentelor Corporate și Comercial, fostă membră a Departamentului de Litigii și a Departamentului de Faliment, Insolvență și Restructurare. Simona este expertă în guvernarea corporativă, ocupându-se de afacerile strategice și oferind consultanță juridică în activitatea de zi cu zi a afacerii. Experiența ei deosebită include negocierea și structurarea tranzacțiilor imobiliare și a contractelor comerciale.
