Comerțul cu nisip de coastă care ajunge la țări mai bogate cum ar fi China dăunează grav vieții sălbatice din națiuni mai sărace, ale căror resurse sunt exploatate în mod ilegal, conform unui nou studiu.
Nisipul și pietrișul sunt cele mai exploatate materiale la nivel global, după apă, fiind folosit în special pentru beton și asfalt. China a consumat mai mult nisip între 2011 și 2013 decât a fost folosit în SUA în decursul secolului 20, iar India și-a triplat consumul anual de nisip pentru construcții începând cu 2000.
Însă un nou studiu arată că țările sărace au de suferit de pe urma exploatării nisipului. Cercetările realizate de Melissa Marschke și Laura Schoenberger de la Universitatea din Ottawa au fost prezentate la conferința anuală a Societății Regale de Geografie.
Conform analizei, exploatarea nisipului de coastă din Cambodgia are ca urmare pierderea mlaștinilor de mangrove și eroziunea coastei, afectând pescuitul local. Autorii studiului susțin că scara la care are loc comerțul de nisip, care valorează milioane de dolari, ar trebui să fie ilegală, dat fiind faptul că volumele permise pentru import sunt depășite.
Singapore este construit pe nisip, iar suprafața sa a crescut cu mai mult de o cincime de la independența sa în 1965 și până în prezent, de la 581 kilometri pătrați la 719 kilometri pătrați în 2015. Între 2007 și 2017, Singapore a importat cel mai mult nisip din Cambodgia, în valoare de 752 milioane de dolari, conform datelor ONU.
Conform datelor din Cambodgia, valoarea exporturilor din acea perioadă de timp a fost de doar 5 milioane de dolari, reprezentând 2.77 milioane de tone metrice de nisip, însă statisticile din Singapore arată că au fost importate 80.22 milioane de tone metrice de nisip.
„Volumul nisipului care a părăsit Cambodgia în ultimii zece ani este cu totul ilegal; cu mult peste limitele permise de guvern. Cantități mici de nisip pot fi exportate în mod legal, dar datele de import oferite de Singapore arată că această resursă din Cambordgia este pe cale rapidă de dispariție. Se pare că cineva care are legături înalte în guvernul cambodgian face o grămadă de bani.”, a explicat Laura Schoenberger.
Cambodgia nu este singura țară afectată de extracții de nisip la scară largă. Un studiu recent estima că 236 milioane de metri cubi de nisip au fost extrase din lacul Poyang în China, determinând scăderea dramatică a nivelului apelor. De asemenea, activitățile de extracție a nisipului au distrus cel puțin douăzeci de insule din Indonezia începând cu 2005.
Nisipul de coastă este de asemenea un ingredient esențial în proiecte de recuperare a terenurilor, cum ar fi expansiunea Chinei în Marea Chinei de Sud.
Schoenberger și Marschke au intervievat localnici și au descoperit că majoritatea operațiunilor de dragare ale nisipului sunt realizate de antreprenori cu bărci care extrag nisipul din estuare și din apropierea pescăriilor de coastă, afectând stocurile locale de crabi și pește. Conform lui Marschke, deranjarea sedimentelor și zgomotul duc la relocarea peștilor, iar eroziunea mangrovelor distruge zone de reproducere vitale pentru viața marină și slăbește o barieră naturală de apărare împotriva mării pentru comunitățile de coastă.
„Exploatarea nisipului contribuie la eroziunea estuarelor, colapsul malurilor râurilor și pierderea mangrovelor. Eliminarea unor cantități vaste de nisip va avea cu siguranță un impact asupra eroziunii coastelor. Trebuie să realizăm că nisipul este o resursă finită și că îl folosim în exces, iar dacă nu vom începe să îl gestionăm cum trebuie, vor exista implicații enorme.”, a adăugat Marschke.
Schoenberger a adăugat că problema națiunilor bogate care cumpără nisip de la țările sărace este o problemă imensă de justiție socială.
„Ce înseamnă pentru o țară bogată să se extindă în mare și spre cer cu costul biomaterialelor fizice ale țărilor sărace?”
Guvernul Cambodgian a interzis exploatarea nisipului de coastă în 2017, după mai multe petiții, proteste și o campanie realizată de ONG-ul Mother Nature. Însă cercetătorii se îndoiesc că interdicția este aplicată sau că va rezista, luând în considerare cererea globală de nisip. Estimările arată că în 2030, suprafața orașului-stat Singapore va fi cu 30% mai mare decât în 1965.
