Cogenerarea este singura tehnologie disponibilă la acest moment care poate să asigure atât echilibrarea Sistemului Energetic Național, fiind variata optimă atunci când instalațiile pentru energie regenerabilă nu funcționează, cât și importante reduceri de combustibili fosili, în mod special gaze naturale, care pot ajunge până la 40%.
„Dacă fiecare localitate mai mare ar avea o centrală de cogenerare care ar produce energie electrică pentru întreg sistemul național și energie termică pentru orașul respectiv și zona adiacentă atunci nu am mai avea nevoie de termocentralele pe cărbune”, susține Vasile Munteniță, președintele asociației patronale Cogen România.
Acesta a precizat că la nivel național sunt doar 12 operatori care asigură energia termică și electrică din cogenerare. Situația este creată de lipsa unei legislații clare și a unei brocrații excesive care pune presiune pe investitori, indiferent dacă aceștia sunt străini sau locali.
„Eram obligați ca pentru fiecare MW instalat să plătim o taxă de 600.000 de euro pentru dezvoltarea rețelei electrice, deși nu este normal ca noi să plătim pentru aceasta. Dacă vroiam să construiesc o centrală cu o putere instalată de 10 MW, atunci trebuia pe lângă investiția propriu-zisă să mai plătesc statului, pentru dezvoltarea rețelei, încă șase milioane de euro”, a declarat acesta, adăugând că în urma presiunilor făcute s-a renunțat la această practică.
De asemenea, Munteniță a precizat că acordarea bonusului de cogenerare nu a fost o măsură predictibilă. După ce a funcționat timp de trei ani, toți cei care au făcut investiții în România acum se află în situația de a înapoia banii primiți ca bonus pentru cogenerare. O altă piedică în dezvoltarea acestui sector este cea referitoare la prețul gazelor naturale, care în România este de trei feluri: un preț pentru consumatorul industrial, un preț pentru consumatorul casnic și un al preț pentru persoanele defavorizate.
„Deși operatorii din cogenerare oferă un serviciu public, adică pentru cetățeni, noi trebuie să plătim gazele ca și când am fi consumatori industriali. Am cerut în nenumărate ocazii să plătim gazele la prețul destinat consumatorilor casnici deoarece aceștia sunt cei care beneficiază de căldura și electricitatea produsă, iar facturile ar scădea considerabil”, a mai spus președintele Cogen. Acesta a adăugat că România trebuie să adopte un singur preț pentru gazele furnizate.
Vasile Munteniță a dat exemplul țărilor din vestul și nordul Europei care s-au axat pe acest tip de producere a energie termice și electrice și care au reușit în timp să își asigure un grad mare de independență energetică așa cum este cazul Danemarcei. „Această țară își asigură 80% din energia necesară din cogenerare”, a spus Munteniță.
România rămâne una din cele mai ineficiente țări din UE din punct de vedere energetic
România rămâne una dintre cele mai ineficiente țări din cele 28 de state membre din punct de vedere energetic, datele arată că blocurile de locuințe pierd până la 50% din energia termică. Țara noastră se află mult în urma vecinilor săi, cu excepția Bulgariei, ceea ce ridică întrebări referitoare la competitivitatea pe termen lung a economiei regionale și de aceea este necesară adoptarea de acțiuni urgente pentru a pune politicile de eficiență energetică pe direcția necesară.
„România are una din cele mai mari rate de emisii CO2 per kilowat oră electric (kWhe) din UE, în ciuda faptului că are capacități hidro și nucleare semnificative. Acesta este rezultatul lipsei investițiilor în producția de energie termică, care funcționează ineficient. Decarbonatarea economiei și a sectorului energetic va obliga la investiții majore în anii care vor veni”, a spus Gerard Verdebout, președintele Asociației Române pentru Promovarea Eficienței Energetice.
Acesta a subliniat că sistemele de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din România cumulează datorii de 5,46 miliarde de lei. Astfel, fără invesiții în SACET, unii dintre operatorii serviciului public vor intra în insolvență. „Deconectarea a mii de apartamente va duce la prăbușirea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică. În perioada 1990 – 2014, din cele 315 de SACET-uri funcționale în 1990, au mai rămas numai 70, în 2014″, a mai spus președintele ARPEE.
Citește și:
România are nevoie de o strategie pentru energie termică pentru a evita un colaps
Reabilitarea clădirilor publice, următoarea provocare în eficiență energetică
