În sectorul 3, Rosal a renunțat recent la clopotele de colectare selectivă. Potrivit reprezentanților companiei, containerele instalate de Ecorom acum ceva timp nu erau rentabile. Le vor înlocui însă cu platforme îngropate pentru gunoi, prevăzute cu patru tomberoane din care nu se mai pot fura deșeuri. Până vor reuși să finalizeze sistemul, pun la dispoziția cetățenilor alte două soluții. Se lovesc însă de reticența și chiar ostilitatea administratorilor asociațiilor de proprietari. Aflați ce pot face totuși cetățenii care vor să colecteze selectiv deșeurile reciclabile.
De colectat selectiv gunoiul m-am apucat prin 2012. Deși am schimbat de atunci trei locuințe, am avut norocul să am la maximum cinci minute de bloc clopote colorate pentru colectare selectivă. Asta până acum vreo două săptămâni, când o prietenă m-a întrebat dacă știu ce s-a întâmplat cu ele. I-am spus că weekendul anterior erau pe poziții. Însă, când am ajuns seara acasă și am verificat, am constatat că, într-adevăr, dispăruseră.
Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-l sun pe administratorul blocului în care locuiesc. „Le-a luat Primăria”, mi-a spus. Am vrut să știu de ce, dar nu a putut să îmi dea un răspuns. Așa că, a doua zi, dă-i cu telefoane la biroul de presă al Primăriei Sectorului 3. După câteva zile de insistență, m-au trimis către salubristul cu care au contract: Rosal. M-am dus încărcată cu tot scepticismul de care sunt capabilă.
La sediul Rosal din sectorul 3, m-a primit Dani Năstase, tehnician cu mai bine de 20 de ani de experiență în domeniu. Mărturisește că începe serviciul la ora 5 dimineața și lucrează cât este nevoie, uneori chiar până seara târziu. Îi spun care e of-ul și mă asigură că există o strategie.
Colectarea selectivă, deopotrivă un drept și o obligație
În 2016, cei de la Rosal, împreună cu Primăria, au început o campanie de informare a asociațiilor de proprietari despre colectarea selectivă a deșeurilor reciclabile: carton, hârtie, plastic, doze și sticlă din sticlă. I-au anunțat pe administratorii de bloc că, potrivit legislației, vor fi nevoiți să semneze acte adiționale la contractul de salubritate și să predea deșeurile pe mai multe „fracții” (tipuri de deșeuri) – „umed” (deșeuri menajere) și „uscat” (deșeuri reciclabile – hârtie și carton, plastic, sticlă).
Salubristul este obligat prin contract să ofere gratuit saci de culori diferite pentru fiecare dintre cele trei tipuri de deșeuri reciclabile și să le colecteze separat, în zile diferite. În funcție de volum, stabilesc frecvența cu care preiau: de la unele asociații ridică o dată pe săptămână, de la altele – de mai multe ori.
Cert este faptul că administratorii de bloc sunt obligați să pună la dispoziția cetățeanului recipiente și saci de colectare selectivă pe cele trei fracții reciclabile. În cazul blocurilor turn – sacii ar trebui să fie amplasați pe fiecare etaj, lângă toboganele prin care locatarul aruncă deșeul menajer. În cazul blocurilor cu mai puține etaje, colectarea deșeurilor reciclabile se face într-o cameră special amenajată la parter. În zilele stabilite, femeile de serviciu ar trebui să scoată sacii de deșeuri reciclabile în fața blocului, în momentul în care sutn anunțate de colectorii Rosal. Preluarea deșeul menajer are loc, deocamdată, la fel ca înainte.
Cum se explică reticența administratorilor din asociații
Inițial, mai bine de 50% dintre administratorii de bloc au refuzat să semneze actele adiționale, deși erau obligați să o facă până la finalul lui 2016. După ce au înțeles că Primăria va trimite somații și avertismente până la jumătatea anului 2017, iar apoi va aplica amenzi, au încheiat acte adiționale 70% dintre asociațiile de proprietari. Dintre acestea, doar 40-45% predau însă deșeurile reciclabile corespunzător. Dani Năstase explică unde este problema:
Tu, ca asociație, trebuie să dovedești că predai deșeul către prestatorul din sector, prin bonul pe care îl primești. Am depistat cu ajutorul echipajelor din teren că există asociații de proprietari care au de două ori pe săptămână ridicare pentru deșeurile reciclabile, dar marți ne dau sacii nouă, iar vineri îi dau către firma care face curățenie, ca să împace și capra, și varza. Este ilegal. Administratorii spun că, dacă nu predau deșeuri prestatorului serviciului de curățenie, fie el firmă sau femeie de serviciu, acela îi cere mai mulți bani. Le-am spus că nu eu îi oblig să îmi predea mie deșeul, ci îi obligă Primăria, care, pentru fiecare cetățean, plătește taxa de salubritate.
Singura soluție, spune reprezentantul operatorului de salubritate, ar fi aplicarea de amenzi, cu ajutorul Poliției locale. Nu crede însă că acest lucru se va întâmpla, căci electoratul nu trebuie supărat.
I-am contactat pe reprezentanții Primăriei Sectorului 3 acum două săptămâni. Până în momentul publicării materialului, nu au revenit cu răspunsurile la întrebări, dar au promis că o vor face curând.
Care este planul pe termen lung al Primăriei Sectorului 3
Preluarea direct de la asociațiile de proprietari este o soluție temporară. La comanda Primăriei, Rosal s-a angajat să monteze în sectorul 3 în jur de 500 de platforme cu câte 4 containere îngropate, până la finalul anului 2019. După ce toți cetățenii vor avea acces la o astfel de platformă, Primăria va desființa toboganele din interiorul blocurilor turn și camerele pentru colectarea gunoiului din blourile cu mai puține etaje, așa cum impune legislația în vigoare.
Până acum, Rosal a instalat 200 de platforme și lucrează la încă șase. Acestea se ridică printr-un sistem hidraulic: mașinile de gunoi sunt prevăzute cu un furtun, care, odată conectat la platformă, pompează lichid înăuntru și ridică tomberoanele la suprafață. Fiecare platformă este prevăzută cu patru containere: două pentru deșeuri menajere și două pentru deșeuri reciclabile. Însă, după cum am văzut și în vizita la o astfel de platformă, cetățenii nu separă corespunzător deșeurile, iar salubriștii sunt încă nevoiți să le ia pe toate laolaltă.
De ce a renunțat Primăria la clopotele de colectare selectivă
Platformele cu containere îngropate sunt mai scumpe decât clopotele instalate de Ecorom Ambalaje acum ceva timp, însă mult mai eficiente, spun reprezentanții Rosal. O platformă îngropată costă 18.000 de euro, iar costurile sunt acoperite de salubrist. În plus, pentru a ridica platformele, sunt necesare mașini speciale, fiecare la vreo 70.000 de euro. Cei de la Rosal au în acest moment 15 mașini Euro 6 și alte opt tip Euro 5. Spun că toată investiția a fost necesară pentru a face sistemul de colectare eficient.
Reprezentanții Rosal susțin că instalarea platformelor și implementarea sistemului cu saci le-a crescut semnificativ volumul de deșeu valorificabil ridicat. Înainte, când existau clopotele, ajungeau să nu mai poată valorifica nimic, întrucât tot ce era deșeu reciclabil, valoros, era furat de colectorii informali sau de firmele de salubritate care operează ilegal în București. Acum, cu containere îngropate, situația e diferită.
Cheltuielile cu clopotele erau foarte mari: erau mai mereu vandalizate, accesul la ele era blocat de mașini parcate ilegal, iar conținutul – deloc satisfăcător. Și din cele îngropate se fură, dar mai greu: câțiva colectori informali și-au băgat copiii în ele, ca să sustragă deșeurile.
De aceea, salubriștii spun că au în continuare nevoie de Poliția locală. Cu timpul, vor instala și camere în preajma platformelor îngropate și astfel vor putea ști pe cine trebuie să amendeze Poliția atunci când va fi cazul. O altă soluție testată fost închiderea containerelor cu cheia, soluție care s-a dovedit ineficientă, spun reprezentanții Rosal, căci colectorii informali spărgeau lacătul. De aceea, salubriștii au ajuns la concluzia că singura variantă este investiția într-un sistem scump de platforme îngropate.
Ce se întâmplă cu deșeurile odată colectate
Toate deșeurile colectate de Rosal din sector 3 ajung la o stație de sortare situată în Pantelimon. Acolo, cu ajutorul unor tehnologii de milioane de euro, 100 de persoane sortează manual deșeurile. Am discutat cu Adrian Paul Duca, Directorul stației de sortare Rosal, care ne-a explicat întregul proces:
În opinia Directorului stației de sortare, ar trebui să renunțăm la ideea colectării deșeurilor reciclabile pe mai multe fracții. Separarea deșeului uscat de cel umed ar fi suficientă. Potrivit lui, muncitorii oricum trebuie să re-sorteze fiecare tip de plastic, hârtie sau sticlă pe mai multe categorii. Iar costurile preluării pe fracții reciclabile separate (cu mașini dedicate pentru fiecare tip) sunt mai mari decât costurile re-sortării. Tot el precizează să spălarea ambalajelor, recomandată uneori de unii sau alții, nu este necesară.
În curând, cei de la stația de sortare vor investi șase milioane de euro în modernizarea tehnologiei. În plus, în viitor, vor să amenajeze o stație de biogaz și de valorificare energetică a deșeurilor nereciclabile. Deocamdată, de exemplu, din folia de plastic găsită printre deșeuri produc sacii colorați pe care îi dau populației, iar din sticlele de plastic pentru detergenți fac ghivece pentru flori. Așadar, fără să le numească atât de pompos, cei de la Rosal au dezvoltat câteva modele de economie circulară.
Ce pot face cetățenii care vor să colecteze selectiv deșeurile
Cetățenii interesați să colecteze selectiv deșeurile ar putea acționa: pot cere administratorilor care încă nu au semnat actele adiționale să o facă și să le pună la dispoziție saci pentru deșeuri reciclabile. Până atunci, cei care nu au sau nu au depistat containere îngropate în apropiere, pot consulta harta celor 200 de platforme din Sectorul 3 (format pdf) sau pot solicita ridicarea deșeurilor reciclabile de la domiciliu. Pentru aceasta, pot suna la numerele de telefon: 0786398554 (Alexandru Apostol – pentru deșeuri reciclabile) sau 0786398555 (Dani Năstase – pentru deșeuri menajere) sau la celelalte numere afișate pe site-ul Rosal.
Mi-am sunat și eu administratorul pentru a afla ce soluție de colectare selectivă vrea să implementeze. Pe un ton din ce în ce mai agresiv, mi-a explicat cum Primăria a luat clopotele de colectare selectivă la solicitarea locatarilor din blocul vecin, sătui de deșeurile aduse de locuitorii caselor din apropiere; mi-a spus că Primăria vrea să construiască o platformă cu tomberoane îngropate în exteriorul blocului și să desființeze toboganele și ghena din subsol; a adăugat că ar trebui să am răbdare și să nu îl mai stresez.
L-am informat că, până atunci, mai există o variantă: să semneze un act adițional la contractul cu Rosal, să primească saci de culori diferite, astfel încât locatarii să poată colecta selectiv deșeurile, iar salubristul să le preia separat pe cele reciclabile. Știa de actul adițional, dar „uitase” să-l menționeze. Mi-a spus tranșant că nu îl semnează. L-am informat că încalcă legea și că Primăria îl va obliga să o facă. Părea destul de sigur pe sine când mi-a aruncat un: „Ia să văd eu că vine Primăria să ma amendeze!”
Discuția a continuat ușor ostil vreo 5 minute, timp în care mi-a expus motivele pentru care nu vrea să semneze: că nu are unde să depoziteze deșeurile (în încăperea cu toboganul este loc pentru cel puțin patru saci mari pe laterale); că locatarii nu vor vrea să colecteze selectiv, din moment ce sunt atât de needucați încât încă aruncă gunoiul în jurul blocului (nu a existat până acum nicio informare despre colectarea selectivă și nici despre legislația care ne obligă să colectăm selectiv); că, pentru 500 de lei pe lună, el nu își bate capul cu așa ceva, să ne alegem alt administrator sau să mă ocup eu (!?); că femeia de serviciu refuză să facă acea sortare în locul vecinilor sau să scoată deșeurile reciclabile de pe fiecare etaj, pentru banii pe care i-i alocă asociația (asociație administrată, să nu uităm, de dumnealui și de Președinte); în sfârșit, argumentul final: că femeia de serviciu ia 2 lei pentru PET-urile pe care le strânge și își completează astfel veniturile (ilegal, îi precizez).
A concluzionat că nu s-a schimbat nimic după discuția noastră. I-am răspuns că mai vedem și am decis să le dau o șansă vecinilor pe care administratorul îi desconsideră, informându-i printr-o scrisoare despre drepturile și obligațiile lor ca cetățeni în ceea ce privește sortarea deșeurilor. Menționez că „mă am bine” cu administratorul. Sau, mai bine zis, „mă aveam”.
