Am aflat de curând că România este cel mai poluat stat din Uniunea Europeană, cu 19% dintre decesele anuale puse pe seama problemelor de mediu. Acest lucru nu mă miră neapărat, având în vedere că România a primit numai în 2020 patru avertizări de la Comisia Europeană pe teme de mediu: poluarea aerului în București, defrișări ilegale, lipsa protecției siturilor Natura 2000 și poluarea cauzată de instalanțiile industriale, precum termocentralele pe cărbune. Dar cine răspunde pentru daunele de mediu?
Text de Cătălina Rădulescu
Teoretic, statul român garantează cetățenilor prin Constituție dreptul la un mediu sănătos. La nivel național, dar și comunitar (UE) a fost adoptată legislație pentru a asigura că acest drept fundamental este respectat. România a transpus în mare parte dreptul european privind protecția mediului, dar există probleme de implemetare generate în special de lipsa unui sistem sancționator coerent și eficient.
Prin directiva 35/2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurator se instituie mecanisme pentru prevenirea și remedierea unor poluări accidentale, precum și aplicarea unor sancțiuni contravenționale pentru operatorii responsabili. Directiva a fost transpusă în legislația românească prin OUG 68/2007, autoritățile responsabile fiind agențiile de protecție a mediului pentru emiterea actelor de regelementare și, în anumite condiții, pentru luarea măsurilor preventive sau reparatorii și Garda de Mediu responsabilă de inspecții și aplicarea de sancțiuni contravenționale. Acest act normativ nu reglementează infracțiuni și nici nu prevede sancțiuni proporționale cu nivelul de poluare produs. Din cauza modalității deficitare de transpunere și aplicare, România a identificat și a raportat până în prezent numai șase cazuri în care a fost aplicată această directivă.
De asemenea, OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată de Legea 265/2006, cu modificările și completările ulterioare, reglementeză anumite fapte penale, cum ar fi: arderea miriștilor, poluarea accidentală sau prin evacuare a unor substanțe periculoase sau funcționarea fără autorizație de mediu. La aceasta se adaugă Directiva privind protecția mediului prin dreptul penal nr. 99/2008, transpusă prin Legea nr. 101/2011 care clasifică ca infracțiuni unele fapte privind degradarea mediului în domeniul gestionării deșeurilor, subsțantelor periculoase care diminuează stratul de ozon sau provoacă prejudicii semnificative asupra vieții. Mai departe, Codul silvic reglementează unele infracțiuni de mediu în domeniul forestier.
Astfel, pare că suntem protejați de poluarea excesivă și distrugerea ecosistemelor naturale. În practică, lucrurile se întâmplă diferit.
Legislația aplicată deficitar în domeniul instalațiilor industriale
Uneori pare că legislația nu se aplică chiar pentru companiile deținute de stat. Exemple am întâlnit în domeniul energetic, asupra căruia mă concentrez alături de Asociația Bankwatch, dar cu siguranță sunt și altele. România se află în prezent în procedură de infringement, deschisă de Comisia Europeană pe 2 iulie 2020, pentru funcționarea fără autorizație integrată de mediu a două termocentrale: Mintia, aparținând Complexului Energetic Hunedoara la care acționar este statul român, și Govora Unitatea 2, care aparține CET Govora, aflată în proprietatea Consiliului Județean Vâlcea.
De ani de zile, cele două termocentrale nu au mai primit autorizație integrată de mediu pentru unitățile menționate pentru că emisiile depășesc limitele prevăzute de legislația în vigoare. Utimele autorizații integrate de mediu au expirat în decembrie 2013, însă ele au continuat să funcționeze.
Conform unor rapoarte publicate de Greenpeace România din 2016 și 2017 referitoare la starea termocentralelor din România, IMA 2 a termocentralei Govora avea depășiri uriașe a limitelor legale de emisie prevăzute în Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale și, în unele cazuri, depășiri ale plafonului național prevazut pentru toate instalațiile din planul național de tranziție. Termocentrala Mintia se găsește în aceeași situație. Astfel, poluarea suportată de populația din orașele aflate în vecinătate, Deva, respectiv Râmnicu Vâlcea, este foarte mare și astăzi, având cu siguranță urmări asupra stării de sănătate.
Cu toate acestea, autoritățile nu abordează acest subiect, nu iau măsuri pentru retehnologizarea acestor instalații și nu inițiază nicio anchetă penală împotriva persoanelor responsabile de săvârșirea unor astfel de infracțiuni reglementate de OUG 195/2005 privind protecția mediului: „poluarea prin evacuarea, în atmosferă sau pe sol, a unor deşeuri ori substanţe periculoase”.
Mai mult decât atât, Guvernul României emite anual Hotărâri de Guvern prin care termocentrala Mintia este obligată să producă energie pe timpul iernii, sub pretextul siguranței energetice. Totodată, Unitatea 2 a termocentralei Govora, care are emisii intolerabile din punct de vedere al protecției mediului, ar putea fi suplinită de Unitatea 1 care are autorizație integrată de mediu și funcționează pe gaz natural. Cu toate acestea Unitatea 1 nu este folosită având în vedere că funcționarea ei ar fi mai scumpă:
Defrișări ilegale
Tot în domeniul energetic, o altă situație a fost constată în legătură cu defrișările realizate de Complexul Energetic Oltenia în vederea extinderii unor cariere uriașe de lignit. În cursul anului 2012 Inspectoratul Teritorial de Regism Silvic și Vânătoare (actuala Gardă Forestieră) emitea pentru fiecare dintre cele 10 cariere de cărbune funcționale la acea dată decizii de defrișare a sute de hectare de pădure. Deciziile au fost emise pentru un hectar sau mai puțin pentru a da o aparență de legalitate, întrucât era limita maximă pentru care această instituție putea emite astfel de decizii. Or, conform Codului Silvic, pentru suprafețe de peste 10 hectare de pădure care trebuie defrișate într-un singur proiect, adică pentru fiecare carieră de lignit, competența aparținea Guvernului României.
În același timp pentru construirea carierelor de lignit nu erau emise acorduri de mediu. Acestea aveau ca obiect strict defrișarea unor suprafețe de pădure pentru eliberarea terenului în vederea construirii carierelor. Așadar, instanțele de judecată au admis acțiunile formulate de Asociația Bankwatch România și au anulat atât decizii de defrișare cât și acordurile de mediu nelegal emise. Prin urmare, ne aflam în fața unor infracțiuni reglementate de Codul Silvic la art. 106 și 107 .
Asociația Bankwatch a solicitat, în 2016, Ministerului Mediului trimiterea Corpului de Control pentru verificarea activității ITRSV. După aproape doi ani de insistențe, Corpul de Control a efectuat o analiză complexă la Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, constatând nereguli la scoaterea definitivă din fondul forestier a unor terenuri. Din acest motiv raportul de control a fost transmis la organele abilitate de cercetare penală. Cercetarea penală a început în 2016 pentru reducerea fondului forestier și abuz în serviciu.
În 2017, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a trimis dosarul pentru soluționare la DNA Pitești, care a schimbat încadrearea juridică cu abuz în serviciu dacă angajatul a obținut folos necuvenit. Abia doi ani mai târziu, în octombrie 2019, dosarul a ajuns la sediul central DNA, care a schimbat din nou încadrarea juridică în „infracțiune de uzurpare a funcției” iar dosarul a fost întors la Judecătoria Râmnicu Vâlcea. În final, după trei ani în care dosarul a fost plimbat între trei instanțe judecătorești, DNA și Procurorul General al Parchetului a concluzionat că „nu sunt întrunite condițiile tăierii ilegale de arbori” doar dacă tăierile au fost aprobate de organe neabilitate. Cu toate acestea, hotărârile instanțelor de judecată prin care fuseseră anulate deciziile de defrișare se întemeiau exact pe motivul că acestea fuseseră emise fără competența legală.
În acest caz „valoarea masei lemnoase nu constituie un prejudiciu”, deci defrișările făcute de CE Oltenia pentru extinderea carierei Roșia înainte de anularea deciziei de defrișare nu sunt considerate infracțiuni de mediu și nimeni nu este pedepsit pentru emiterea lor ilegală. La începutul anului 2020 fapta s-a prescris, iar abuzul în serviciu a fost dezincriminat pentru că nu s-a urmărit „îmbogățirea cuiva, fără drept”, iar „îmbogățirea unei firme de stat în detrimentul statului” nu se consideră infracțiune (statul deține 78% din acțiunile CEO). Așadar, ușurarea căilor legislative din domeniul mediului (și nu numai) de pe urma cărora unele companii profită fără drept este permisă de lege.
Pentru ca astfel de situații să nu devină normalul, legislația privind protecția mediului din România trebuie îmbunătățită, reglementându-se un sistem sancționator eficient (care asigură aplicarea sancțiunii cât mai repede de la producerea vătămării de mediu), proporțional (operatorul să suporte o sancțiune proporțională cu gravitatea vătămării de mediu produse) și care să descurajeze operatorii economici să polueze. De asemenea, sistemul sancționator trebuie să fie aplicat fără discriminare atât pentru companiile de stat, cât și pentru cele private. Nu este echitabil într-un stat de drept ca anumite companii de stat să poată funcționa nelegal prin indulgența asigurată de acționarul unic sau majoritar, statul român.
Nimeni nu este mai presus de lege, nici chiar statul însuși.
DESPRE AUTOR: CĂTALINA RĂDULESCU
Cătălina Rădulescu este avocat specializat în probleme de mediu. Activează în acest domeniu din 2003, promovând numeroase litigii de mediu pe rolul instanțelor de judecată. Cătălina este membru fondator al Asociației Bankwatch, împreună cu care a reușit să oprească în instanță extinderea unor proiecte energetice în zone protejate, defrișări de păduri ilegale, extinderea carierelor de lignit sau exproprieri finanțate din bani publici în folosul producătorilor de energie care pun în pericol mediul.
