Clima în fața justiției: ce datorează statele lumii generațiilor viitoare? Pe 23 iulie, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga va răspunde la una dintre cele mai politice întrebări ale timpului nostru.
Sunt țările legal responsabile pentru schimbările climatice? Dacă da, acest verdict ar putea schimba regulile jocului pentru guverne, corporații și milioane de oameni deja afectați de criza climatică.
O întrebare globală, născută din oceanul Pacific
Inițiativa a pornit din Vanuatu, un mic stat insular din Pacific, amenințat de ridicarea nivelului mării. Cu sprijinul a peste 130 de țări, Vanuatu a cerut în 2023 Adunării Generale a ONU să trimită o întrebare către CIJ: ce obligații legale au statele în privința schimbărilor climatice, conform dreptului internațional?
Pe scurt, se întreabă dacă statele care contribuie la încălzirea globală au datoria juridică de a preveni daunele, de a reduce emisiile și, mai ales, de a compensa pagubele aduse altor țări – inclusiv celor care au contribuit cel mai puțin la criză, dar o simt cel mai acut.
96 de state, 11 organizații, o singură miză: viitorul
De la începutul procesului, aproape 100 de state și organizații internaționale, printre care Uniunea Europeană, Alianța Micilor State Insulare (AOSIS), Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) și Comisia Interamericană pentru Drepturile Omului, au trimis opinii scrise și au participat la audieri.
Țările cele mai vulnerabile – cum sunt Kiribati, Seychelles sau Tuvalu – au pledat pentru o interpretare amplă: că orice stat care contribuie la degradarea climatică globală, chiar și dincolo de propriile granițe, ar trebui tras la răspundere.
De cealaltă parte, marii poluatori – precum SUA, China, Australia, Canada sau Regatul Unit – au cerut curții să evite stabilirea unei „responsabilități legale” care ar putea duce la litigii sau cereri de despăgubire.
Marile tări poluatoare susțin că acordurile climatice sunt, în mare parte voluntare, nu coercitive.
O decizie istorică – dar fără caracter obligatoriu
Opinia pe care CIJ o va emite pe 23 iulie nu va fi obligatorie. Ea va avea, însă, o greutate simbolică și juridică enormă: este primul caz în care cea mai înaltă instanță a ONU analizează implicațiile juridice ale crizei climatice în lumina dreptului internațional.
Decizia ar putea oferi un cadru pentru:
- noi procese climatice în instanțele naționale și internaționale,
- includerea obligațiilor climatice în drepturile fundamentale ale omului,
- dezvoltarea unui „drept internațional climatic” cu forță juridică,
- responsabilizarea companiilor și guvernelor în fața societății civile.
„Fiecare stat are obligația de a preveni schimbările climatice periculoase, iar această obligație este deja prezentă în convențiile existente, dreptul cutumiar și principiile generale de drept”,
a argumentat IUCN în pledoaria sa.
Ce se decide de fapt?
Curtea va răspunde la trei întrebări-cheie:
- Care sunt obligațiile statelor în combaterea schimbărilor climatice pentru a proteja mediul și drepturile omului ale generațiilor prezente și viitoare?
- Care sunt consecințele legale pentru statele care, prin acțiuni sau inacțiuni, au cauzat sau au permis schimbările climatice?
- Este responsabilitatea statelor limitată la teritoriul propriu sau include și efectele transfrontaliere?
Dacă răspunsurile vor recunoaște existența unor obligații legale și a unor responsabilități extraterritoriale, ar putea apărea precedente pentru solicitări de compensații sau pentru procese internaționale.
Ce urmează după 23 iulie?
Indiferent de formularea exactă,
opinia CIJ va fi citată în deciziile viitoare ale ONU, ale Curții Europene a Drepturilor Omului sau în legislațiile naționale privind clima.
Deja există un val de procese intentate de cetățeni, organizații și chiar tineri activiști împotriva guvernelor – iar această decizie le-ar putea oferi un instrument juridic suplimentar.
Pentru statele insulare din Pacific, aceasta nu e doar o întrebare juridică, ci una existențială.
Un moment de răscruce
Data de 23 iulie 2025 ar putea rămâne în istorie ca ziua în care lumea a început să trateze clima nu doar ca o urgență științifică sau economică, ci ca o chestiune de drept și de justiție.
Dacă CIJ va recunoaște clar obligațiile juridice ale statelor, atunci ecuația politică a schimbărilor climatice se va schimba radical: de la voință politică, la răspundere legală.
