Are 34 de ani si nu a mai vede de la 14. Florin Georgescu s-a nascut cu o boala genetica ce i-a provocat orbirea permanenta, dar asta nu l-a impiedicat sa termine un master in psihologie, sa se inscrie la doctorat si, mai nou, sa parcurga sute de kilometri pe bicicleta. Lista nu se opreste aici, pentru ca tanarul intentioneaza sa plece in septembrie intr-un tur al Romaniei pe bicicleta.
Text de Loredana Pana
De unde a venit pasiunea pentru bicicleta?
Desi, pentru multi, mersul pe bicicleta este ceva banal care ar putea fi facut oricand, doar ca tine de dispozitie, pentru mine e ceva complicat. Imi doream de mult sa fac asta, dar nu avem nicio idee referitoare la bicicletele
tandem, de unde as putea sa cumpar sau cat costa. Am vorbit cu Alexandru, prietenul meu de multa de vreme, si a ramas sa facem amandoi lucrul acesta. Am luat legatura cu baietii de la BateSaua si ei s-au oferit sa-mi ofere o
sponsorizare. Bicicleta a costat 2.400 de lei, iar noi am platit doar 300 de lei.
Jobul pe care il ai are vreo legatura cu ciclismul?
Oarecum. Lucrez ca asistent cercetator la Institutul National pentru Combaterea Excluziunii Sociale. Noi generam propuneri care ar putea sa se soldeze, in plan legislativ, in sprijinirea tuturor minoritatilor sociale. Asta include minoritatile bazate pe handicap, varsta a treia sau cele etnice. Atat eu, cat si Alexandru vrem sa dovedim ca se poate, indiferent cum esti, daca iti propui ceva poti sa realizezi. Trebuie doar sa-ti doresti asta suficient de mult.
Ce v-a determinat sa planuiti turul Romaniei pe doua roti?
Am doua motive care pentru mine sunt la fel de importante. In primul rand, vreau sa facem lucrul acesta in speranta ca voi reusi sa stangem bani pentru un prieten de-al meu care are o insuficienta renala. E un om de varsta mea care acum merge din doua in doua zile la dializa, plus ca de curand a orbit complet. I-a dat Dumnezeu mai mult decat putea sa duca. Acesta as putea sa spun ca este motivul de suflet. Pe de alta parte, ne dorim sa promovam cicloturismul, ameliorarea mentalitatilor in ceea ce priveste persoanele cu dizabilitati. Facem apologia a tot ce inseamna ecologie, a ceea ce inseamna educatia soferilor pe sosele si in orase. si se intampla de multe ori cand mergi pe sosea sa vina un TIR si sa te bage in sant. Speram sa schimbam asta.
Ce presupune turul ciclist pe care intentionati sa-l faceti?
Dupa calculele noastre vom parcurge peste 2.000 de kilometri. Cel mai bine este sa plecam la sfarsitul lunii august ca sa evitam pe cat se poate canicula. Plecarea va fi pe ruta Bucuresti, Constanta, Tulcea, Braila, Galati, apoi in sus
catre Bacau, Piatra- Neamt, Bistrita, Cluj, Timisoara, Arad, Oradea. Coboram pe la Turnu-Severin, Craiova silimite din nou in Bucuresti. Ne-am propus sa terminam turul in aproximativ 26 de zile, dar depinde de vreme.
Ar trebui sa se sesizeze cumva si autoritatile?
Sper sa se intample asta, insa nu‑mi fac iluzii ca vom avea parte de un tratament preferential pe soselele noastre. Ne lipseste total infrastructura pentru mersul pe bicicleta. Nu avem piste nici macar in orase, iar intre orase sau paralele cu autostrazile, cu atat mai putin. In general, educatia urbana este una pe patru roti.
Care este mesajul pe care vreti sa-l transmiteti?
Nu am impresia ca o sa facem un lucru extraordinar, e pur si simplu un lucru care tine strict de solidaritatea umana. Chiar daca nu o sa reusim sa stangem banii pentru transplant, pentru prietenul meu aflat in suferinta va fi destul de important sa aiba sentimentul ca un om a incercat sa faca ceva pentru el. Asta este cel mai important lucru pe care il poti face pentru un semen de-al tau. Traim niste vremuri tampite si fara discutie sistemul poarta vina. Sistemele sunt defectuoase, indiferent de paradigma care le sta la baza. Numai ca uitam deseori ca sistemele sunt facute si ele, la randul lor, tot din oameni. Calitatea oamenilor in primul rand ar trebui sa primeze. Sper din tot sufletul ca actiunea noastra sa aiba un ecou. Oameni ar trebui sa-si puna un semn de intrebare daca modul lor cotidian de a trai este ok, daca nu cumva ar trebui sa vada in jurul lor mai multa culoare, mai multa solidaritate umana.
