Contabilitatea emisiilor de gaze cu efect de sera este importanta din perspectiva accederii la piata certificatelor de carbon, participarii in cadrul initiativelor guvernamentale, identificarii oportunitatilor de reducere a costurilor de productie, precum si alinierii la sistemul legislativ international. Nancy Mancilla pledeaza pentru un sistem de inventariere a emisiilor generate de fiecare companie in parte.
Romania se afla in plin proces al dezvoltarii economice si, de aceea, este critic ca aceasta tranzitie sa se realizeze pe baza unor principii durabile, fara a afecta in mod negativ generatiile viitoare. Schimbarile climatice cauzate de emisiile de gaze cu efect de sera (GHG) reprezinta, fara indoiala, una dintre principalele provocari pentru dezvoltarea sustenabila, cu consecinte negative asupra factorilor economici, sociali si de mediu.
Cu toate ca legislatia cu privire la schimbarile de mediu este inca in stadiul de elaborare, este important de constientizat faptul ca ne indreptam catre un sistem economic restrictionat de nivelurile de emisii de GHG generate. Intr-un astfel de context, costurile lipsei de reactie depasesc costurile de implicare si cu cat se va actiona mai rapid cu atat benficiile economice vor fi mai semnificative. Gestionarea riscurilor legate de emisiile de GHG devine o componenta – cheie in cadrul strategiilor oricarei companii, cu efecte asupra mentinerii licentelor de operare, cresterii eficientei economice si a capacitatilor de operare intr-un mediu din ce in ce mai competitiv.
Cuantificarea si raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera sunt esentiale pentru gestionarea lor. Exista sceptici care se opun schemelor de tranzactionare a GHG – este adevarat ca e greu de dovedit impactul unor astfel de masuri in contextul in care nu se implementeaza o metodologie de raportare a progreselor realizate la nivelul fiecarei companii ce opereaza in Romania. Raportarile pe care Romania le face in prezent catre Uniunea Europeana si alte institutii internationale sunt bazate pe date estimative si, adesea, modelele folosite sunt lipsite de parametrii de baza. Intr-un raport al Agentiei Europene pentru Mediu (EEA) se mentioneaza ca Romania va reusi sa indeplineasca obiectivul de reducere a emisiilor de GHG cu 8% pana in 2012, in principal ca rezultat al declinului industriei grele lipsite de eficienta energetica, precum si datorita restructurarilor economice de la inceputul anilor ’90.
In acest context, intrebarea care se pune este cum pot companiile din Romania sa devina mai competitive si mai bine pregatite pentru a gestiona riscurile legate de schimbarile climatice? O masura importanta pentru identificarea oportunitatilor, responsabilitatilor si potentialelor riscuri legate de emisiile de GHG este implementarea unui sistem de inventariere a emisiilor generate de fiecare companie in parte. Un astfel de sistem de raportare a emisiilor de GHG – care sa includa intregul ciclu operational atat la nivel de furnizori, cat si distribuitori – poate fi critic pentru identificarea riscurilor si a oportunitatilor de afaceri, precum si pentru adaptarea rapida la noile cerinte ale pietei. Odata definita situatia emisiilor, dezvoltarea sistemelor de reducere a GHG va putea fi realizata pe baza unor strategii si tinte pertinente.
Contabilitatea emisiilor de gaze cu efect de sera este importanta din perspectiva accederii la piata certificatelor de carbon, participarii in cadrul initiativelor guvernamentale, identificarii oportunitatilor de reducere a costurilor de productie precum si alinierii la sistemul legislativ international. Daca in trecut era de ajuns sa raportam nivelurile de productie si situatii financiare, mediul economic actual impune o mai mare transparenta a operatiunilor si detalierea impactului pe care fiecare companie il are asupra mediului inconjurator. Din aceasta perspectiva este necesar sa constientizam ca implementarea eficienta a strategiilor de mediu va avea un impact major asupra realizarii obiectivelor de sustenabilitate.
