Cercetătorii de la două universități au descoperit în Golful Oman cea mai mare zonă moartă din lume, cu o suprafață mai mare decât Scoția, unde viața acvatică este inexistentă. „Oceanul se sufocă. […] [Zonele moarte] sunt un dezastru pe cale să se întâmple”, a spus unul dintre ei.
Oamenii de știință de la Universitatea de Est din Anglia (UEA) și cei de la Universitatea Sultan Qaboos din Oman au trimis în Golful Oman roboți care au petrecut opt luni sub apă, la adâncimi de până la 1.000 de metri, pentru a studia nivelul de oxigen.
Golful Oman, care se întinde pe 181.000 de kilometri pătrați, leagă Marea Arabiei de Golful Persic. Despre zonă se știa încă din anii 1990 că are resurse limitate de oxigen, însă acestea sunt primele studii realizate de atunci, din cauza problemelor geopolitice și a amenințării piraților.
Cercetătorii au trimis două submarine mici și ușoare, numite „Seagliders” („Planoare de mare”), care folosesc puțină energie și sunt capabile să parcurgă distanțe mari.
Datele pe care le-au transmis roboții în acest interval către oamenii de știință, prin intermediul sateliților, arată că între adâncimea de 200 și 800 de metri există o zonă moartă cu o suprafață mai mare decât Scoția (peste 78.770 km pătrați) și care este în continuă creștere.
[box type=”info” align=”aligncenter” ]O zonă moartă este un loc dintr-un ocean sau un lac mare unde oxigenul este epuizat, iar viața marină este inexistentă. În anii 1970 oceanografii au început să sesiseze creșterea zonelor moarte. În martie 2004 erau 146 de astfel de zone, cu unele de un kilometru pătrat, iar altele de 70.000 de kilometri pătrați. În 2008 erau 405 zone moarte în toată lumea.[/box]
Schimbările sunt mult mai mari decât predicțiile pe care le-au făcut computerele, au anunțat autorii studiului publicat la sfârșitul lunii aprilie. Pierderea accelerată de oxigen ar putea fi explicată parțial de schimbările climatice, pentru că apele calde de la suprafața oceanului împiedică reținerea și circulația oxigenului.
„Cercetarea noastră arată că situația este de fapt mai gravă decât era de așteptat și că zona aceea este imensă și continuă să crească. Oceanul se sufocă. Toți peștii, toate plantele marine și alte animale au nevoie de oxigen pentru a supraviețui acolo”, a explicat autorul studiului Bastien Queste, biogeochimist marin și cercetător la Școala Științelor Mediului de la UEA.
„[Zonele moarte] sunt un dezastru pe cale să se întâmple”, a mai spus Queste.
National Oceanic Service, pe de altă parte, arată cu degetul activitățile oamenilor pentru această problemă de mediu, în special „excesul de nutrienți” care se revarsă de pe terenurile utilizate pentru creșterea animalelor pe căile navigabile. Algele ajung să se descompună și se diminuează astfel alimentarea cu oxigen a vieții marine și, deci perturbarea ecosistemului.
Într-un studiu publicat anul trecut de organizația mondială Mighty Earth, poluarea cu fertilizatori utilizați în agricultura animală a fost numită principala cauză a zonelor moarte. Potrivit raportului, o cantitate uriașă de poluanți din fertilizatori provin de la instalațiile de hrană și cele de procesare a cărnii de giganții în prelucrarea cărnii Tyson și Cargill.
