Două probleme planează asupra discuțiilor privind schimbările climatice care încep pe 30 noiembrie în Dubai: planeta se îndreaptă spre dezastru climatic, iar guvernele acționează prea lent pentru a preveni criza.
Diplomați din aproape 200 de țări, alături de mai mulți șefi de stat și de guvern, se vor reuni pentru a încerca să redacteze un plan pentru accelerarea tranziției globale de la combustibilii fosili, deoarece arderea lor încălzește periculos Pământul. Conferința de două săptămâni este convocată anual de către Națiunile Unite.
La summitul de anul trecut de la Sharm el Sheikh, Egipt, țările au convenit să stabilească un fond pentru a ajuta țările sărace și vulnerabile să facă față dezastrelor climatice, agravate de gazele cu efect de seră emise în atmosferă de către națiunile industrializate. Dar au făcut progrese mici în ceea ce privește reducerea acestor emisii. O propunere de eliminare graduală a combustibililor fosili a fost blocată de țările care produc și folosesc gaz, petrol și cărbune. Și Egiptul, țara gazdă, a încheiat acorduri pe marginea summitului pentru a vinde gaz natural Europei.
Anul acesta, Emiratele Arabe Unite, al cincilea cel mai mare producător de petrol din lume, găzduiesc discuțiile despre climă. Acest lucru a stârnit furia multor activiști, complicând negocierile. Conferința are loc și în contextul unei turbulențe geopolitice, inclusiv războaie în Orientul Mijlociu și Ucraina, făcând cooperarea între națiuni și mai dificilă.
COP este prescurtarea pentru Conferința Părților, „părțile” referindu-se la cele 197 de națiuni care au semnat Convenția Cadru a Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice în 1992. Prin semnarea acelei convenții, țările au promis să abordeze „ingerința umană periculoasă în sistemul climatic” și să stabilizeze nivelurile emisiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă.
La acest summit, trebuie urmărite trei obiective semnificative:
Primul este ceea ce se numește evaluarea globală. Aceasta este prima evaluare formală pentru a vedea dacă națiunile sunt pe drumul corect pentru a atinge obiectivul stabilit la Paris în 2015, acela de a limita creșterea temperaturii medii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.
Aceasta este limita peste care oamenii de știință spun că va fi tot mai greu pentru oameni să facă față furtunilor severe, secetelor, căldurii și ridicării nivelului mării, care se vor intensifica pe măsură ce planeta continuă să se încălzească. Planeta s-a încălzit deja cu 1,2 grade Celsius și emisiile care conduc la această schimbare cresc, nu scad. Revizuirea va pregăti terenul pentru acțiuni ambițioase pe care țările trebuie să le întreprindă în viitor, speră activiștii.
În al doilea rând, se așteaptă ca națiunile să finalizeze așa-numitul fond de „pierderi și daune” pe care au convenit să-l creeze anul trecut. Principalele întrebări care urmează să fie rezolvate includ cine va contribui la fond și cine va avea acces la banii din acesta.
În cele din urmă, este posibil ca națiunile să cadă de acord asupra unui pact pentru a înlocui combustibilii fosili poluanți cu energie curată, precum cea din surse eoliene și solare. Întrebarea este dacă națiunile vor fi de acord să elimine treptat combustibilii fosili și, în caz afirmativ, ce condiții sunt atașate acestui acord.
Războiul Israel-Hamas și, într-o măsură mai mică, conflictul continuu dintre Rusia și Ucraina, au distras cu siguranță atenția de la discuțiile despre climă. Aceste conflicte au slăbit, de asemenea, perspectivele ca țările bogate să își respecte promisiunile de finanțare destinate națiunilor sărace, deoarece multe țări industrializate acordă ajutoare de urgență Israelului, Fâșiei Gaza și Ucrainei.
Primul COP a avut loc la Berlin în 1995 și reprezentat un moment de cotitură care a pregătit terenul, doi ani mai târziu, pentru Protocolul de la Kyoto, care la acea vreme era un acord global de referință privind clima.
Dar Protocolul de la Kyoto a impus numai națiunilor bogate și industrializate să reducă emisiile, în timp ce țările în curs de dezvoltare – inclusiv marile economii emergente precum China, India și Brazilia – ar fi redus emisiile voluntar.
La acel moment, Senatul Statelor Unite s-a opus în unanimitate Protocolului de la Kyoto, la fel și președintele George W. Bush, declanșând aproape două decenii de negocieri asupra responsabilității principale pentru abordarea schimbărilor climatice. În 2014, Statele Unite și China au depășit impasul și au fost de acord să întreprindă mai mulți pași pentru a combate încălzirea globală. Acest lucru a contribuit la semnarea, un an mai târziu, a Acordului climatic istoric de la Paris de către 200 de țări. Pentru prima dată, țările bogate și cele sărace au fost de acord să acționeze, deși la ritmuri diferite, pentru a aborda schimbările climatice.
Statele Unite s-au retras din acordul de la Paris în timpul președintelui Donald J. Trump, dar s-au reintegrat sub conducerea președintelui Biden.
Deși liderii au făcut promisiuni mari la Paris, statele semnatare nu au întreprins suficiente acțiuni pentru a evita cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice. Oamenii de știință, activiștii și mulți lideri mondiali sunt de acord că este nevoie de mai multe măsuri ambițioase, poate chiar o promisiune privind eliminarea treptată a combustibililor fosili.
