Fara a ignora diferentele dintre un drum cu pietris si o autostrada, nu putem sa nu ne intrebam cum a putut un investitor privat sa duca la bun sfarsit o constructie in timp rezonabil, iar statul roman nu reuseste niciodata? Sau cum se face ca una dintre cele mai circulate artere din tara – DN 7 – pompos intitulata Culoarul IV Paneuropean, a ramas la stadiul unei biete sosele strivite sub greutatea zecilor de mii de TIR-uri si autoturisme care o strabat zilnic in drumul spre Nadlac.
Ce inseamna asta? Timp pierdut la cozile nesfarsite din trafic, nervi consumati, combustibil irosit si, peste toate acestea, o doza consistenta de noxe. Inseamna ca soselele inguste ale Romaniei nu mai fac deloc fata traficului, iar zecile de sate si comune strabatute de masini trebuie sa inghita din ce in ce mai multa poluare. Acelasi tablou incremenit al masinilor prinse in capcana ambuteiajelor se repeta pe strazile marilor orase zilnic, la ore de varf, cand norii fumurii ai tevilor de esapament otravesc aerul din jur.
Solutii? Cu zecile… Numai daca enumeram, la intamplare, proiectele ambitioase de constructie a autostrazilor, planurile de extindere a metroului bucurestean sau strategiile de transport inteligent intocmite de primarii.
Toate au fost trecute pe hartie, demnitarii le-au speculat potentialul, iar presa a scris despre ele la momentul oportun. In noul numar al revistei „Green Report” veti afla ce s-a ales de majoritatea planurilor generoase de descongestionare a traficului, dar si de proiectele bune esuate lamentabil din cauza incoerentelor si a lipsei de comunicare cu partenerii sociali.
Si daca tot petrecem atata timp in trafic, va invitam sa analizati impreuna cu „Green Report” noua solutie gasita de Ministerul Mediului pentru impulsionarea colectarii recipientelor din plastic. Este vorba despre asa-numita „garantie pe PET”, dupa cum se exprima recent proaspatul demisionar de la Mediu, Nicolae Nemirschi, pentru care problemele infrastructurii de colectare se rezolva nu prin imbunatatirea acesteia, ci prin crearea unui sistem paralel. Ministrul s-a grabit sa anunte introducerea in supermarketuri a primelor automate speciale de preluare a PET-urilor, sarind in mod inexplicabil etapa studiilor de impact asupra agentilor economici, asupra infrastructurii si asupra buzunarului cetatenilor.
„Green Report” a descoperit ca Germania a avut nevoie de trei ani numai ca sa studieze implicatiile introducerii sistemului Pfand de returnare contra cost a PET-urilor. Circa 800 de milioane de euro a costat doar implementarea lui, iar aceeasi suma este cheltuita anual pentru intretinerea acestuia, in conditiile in care efectele pozitive asupra colectarii sunt relativ modeste. Cine si cum va fi obligat sa plateasca garantia pe PET?
Cine va sustine financiar sistemul? Cine va asigura depozitarea, colectarea si reciclarea PET-urilor? Cum va fi securizat circuitul banilor, astfel incat sa evitam declaratiile false? Cum vom impiedica importuri masive de PET-uri, asa cum s-a intamplat in Croatia? Si cum isi va recupera badea Gheorghe garantia de un leu platita pe berea la PET cumparata de la carciuma din sat?
Raspunsuri oficiale pertinente la aceste intrebari nu exista, pentru simplu motiv ca, in lipsa unei strategii si a unui studiu serios, nimeni nu-si poate asuma vreo decizie. Departe de a respinge sistemul de garantie ca solutie de imbunatatire a colectarii selective, „Green Report” va prezinta doar opinia avizata a principalilor jucatori din domeniu: producatorii, supermarketurile, asociatiile colective de preluare a responsabilitatii colectarii, specialistii si ONG-urile de mediu.
