Promovat ca o alternativa curata, ecoturismul este tot mai des acuzat ca afecteaza mediul in aceeasi masura ca turismul agresiv si costisitor. Atractia crescanda exercitata de zonele exotice si de habitatele bogate a condus la o dezvoltare rapida a acestui sector. Ramane insa de vazut daca dorinta de a descoperi natura si de a o conserva duce la ameliorarea sau, dimpotriva, la degradarea acesteia.
Text de Raluca Petrescu
Conceptia majoritatii turistilor este ca impactul actiunii lor este parte din procesul natural al activitatii umane. Iubitorii de expeditii impartasesc convingerea ca cele mai multe efecte pot fi limitate la un nivel tolerabil, tinand cont de beneficii.
Din aceasta perspectiva, ecoturismul genereaza fonduri pentru conservarea mediului, iar unii investitori au realizat deja ca o politica axata pe donatii pentru conservarea habitatelor atrage si mai multi turisti, generand profituri mai mari si ajutor pentru mediu. Adevarul este insa ca turismul in zone protejate sau periclitate va exista, fie ca ne place sau nu, dar ecoturismul incurajeaza aceasta industrie sa fie mai verde.
Un nume frumos pentru turism
Termenul „ecoturism” este folosit uneori de operatorii companiilor de turism pentru a descrie o plimbare prin zonele salbatice. Scepticii sunt de parere ca ecoturismul este doar imaginea verde a profitului si ca investitorii folosesc abuziv acest termen.
Consumatorii acestui serviciu par sa accepte denumirea de turism eco fara sa se gandeasca prea mult la impactul prezentei lor asupra habitatelor. In contextul in care industria ecoturismului se dezvolta incredibil de repede, cu cat numarul turistilor creste, cu atat efectele asupra mediului vor fi mai puternice. Aceasta pare a fi ironia ecoturismului – succesul sau atrage dupa sine esecul misiunii de a proteja mediul, deoarece, indiferent cat de multa grija au oamenii, actiunile lor nu raman fara efect asupra ecosistemelor.
Efecte pe termen lung
La polul opus, o multime de voci acuza ecoturismul ca afecteaza habitatele in aceeasi masura ca turismul orientat spre profit. Astfel, auzim tot mai des ca pana si ecoturistii lasa uneori in urma lor deseuri si distrug, chiar daca involuntar, vegetatia. Nici lucrarile de electrificare ce se realizeaza pentru taberele tot mai extinse de ecoturism nu raman fara efecte asupra mediului si reprezinta o intruziune.
Si animalele salbatice au de suferit. Ursii polari, spre exemplu, ar trebui sa hiberneze in majoritatea timpului in lunile de iarna, pentru a-si conserva energia si pentru a evita sa arda grasimile din organism. Ecoturistii care vor sa observe animalele din goana masinilor ii alerteaza si ii pun pe fuga, ceea ce ii face sa piarda din energia necesara supravietuirii. In plus, studiile au aratat ca afluxul de vizitatori in pesterile care adapostesc ghetari conduce la cresterea treptata a temperaturii, afectand habitatul. Una dintre cele mai critice analize la adresa ecoturismului este cartea „O calatorie prea indepartata: Ecoturism, Politici si Exploatare”, a cercetatoarei Rosaleen Duffy. Dupa lectura acesteia, persoanele mai sensibile ar putea ajunge la concluzia ca singura modalitate de a explora natura fara a-i face rau este din fotoliu, cu o enciclopedie in fata.
Duffy povesteste cum insulele Belize, altadata un paradis salbatic, au devenit o populara destinatie ecoturistica, in care vizitatorii contribuie permanent la dezechilibrul natural. In cautarea lor permanenta de recife, paduri tropicale si ruine, scrie autoarea, turistii nu se gandesc nicio clipa la impactul constructiei de hoteluri si de pensiuni, al folosirii liniilor aeriene, al importului de bunuri de consum in aceste zone sau chiar la efectul vizibil al utilizarii barcilor cu motor care polueaza apa.
Paradoxul iubitorului de natura
In unele locuri, ecoturismul a contribuit insa la ameliorarea situatiei unor specii de animale precum leii, rinocerii si elefantii, si chiar a unor triburi ca Masai din Kenya sau Zulu din Africa de Sud. In aceste situatii, ecoturismul, chiar daca este intruziv si erodeaza societatile si mediul, poate asigura conditiile lor de supravietuire. Turistii au avut un rol si in protejarea gorilelor de munte din Rwanda, contribuind cu venituri anuale de un milion de dolari ce au permis autoritatilor sa infiinteze patrule antibraconaj si sa creeze locuri de munca pentru comunitate.
O situatie similara intalnim si in Insulele Galapagos, din Ecuador, unde ecosistemele de pasari, reptile si testoase rare atrag venituri de peste 60 de milioane de dolari anual, asigurand traiul pentru 80% dintre locuitori. In prezent, operatori de turism, ghizi, oficiali ai parcului natural si oameni de stiinta colaboreaza pentru a reduce impactul activitatilor umane.
La o examinare mai atenta insa, se vad si efectele negative: o invazie de imigranti in cautare de slujbe in noua economie a insulelor, ce au triplat populatia permanenta in decurs de 15 ani, transformand orasele in surse de poluare si punand presiune pe exploatarea resurselor. Pe de alta parte, doar 15% din veniturile obtinute ajung in economia din Galapagos; cea mai mare parte a profitului este obtinuta de companiile de turism, detinute de investitori straini. Acest model s-a repetat, din pacate, in multe puncte de ecoturism din lume.
