Şuruburi în loc de fundație, pereți din anvelope sau pământ, izolație din cânepă, lână, trestie sau celuloză, grădini pe acoperiș, panouri solare și tehnologii moderne. Iată câteva dintre „ingredientele” unor case „verzi”, construite în afara orașelor. Proprietarii au povestit într-o conferință despre economia circulară de ce au optat să se retragă din tumultul citadin pentru a construi și cât de greu a fost demersul.
Despre soții Felicia și Marius Ienculescu-Popovici am mai scris. Au construit o casă în Mogoșoaia, lângă București, ghidându-se după principiile clădirilor verzi. Recent, au inaugurat un centru de instruire, cu un taluz din anvelope în loc de perete, mobilă reciclată și fel de fel de tehnologii. Acestea îi ajută să consume mai puțină energie decât produc panourile solare integrate în grădina cu permacultură de pe acoperiș.
Nu sunt însă singurii care visează cu ochii deschiși la case sustenabile, gospodării auto-suficiente și orașe circulare. Li se alătură Flavia Matei, o tânără arhitectă mutată în Austria, dar întoarsă pentru scurt timp în țară. Este din nou aici pentru a construi, împreună cu membrii unei comunități defavorizate din Roșia, Sibiu, o casă din cărămizi de pământ.
Iulian Ifrim face și el parte din clubul „nebunilor” care cred că nu e imposibil să îți construiești o casă ceva mai „verde”. Consultant în afaceri sociale, Iulian s-a mutat acum un an din București într-un sat de lângă Sibiu. Acolo, împreună cu soția sa, a început să construiască o casă cât de sustenabil posibil.
Nicunul dintre cei care au avut acest curaj nu au ales un teren în interiorul unui oraș. Motivul e simplu, spun ei: sub ochii vigilenți ai autorităților din orașe, nu ar fi obținut niciodată aprobări de construcție.
Casele verzi, adaptate în funcție de preferințe și nevoi
Pentru casele verzi, nu există un standard sau reguli clare de construire. Fiecare alege materialele și tehnologiile în funcție de bugete, zona în care construiesc sau preferințe.
În loc de fundație, Marius și Felicia au folosit la construcția nouă niște șuruburi imense, care se înfig în pământ și țin în picioare structura. Pentru pereți, au utilizat lemn lamelar, obținut prin încleierea unor plăci de cherestea de diverse dimensiuni, iar izolația au făcut-o cu lână și celuloză. În locul peretelui din stânga casei, au construit un taluz din anvelope uzate, umplute cu pământ, pe care l-au acopeit în final cu iarbă. Astfel, au vrut să ofere stabilitate construcției, dar și o izolare mai eficientă. Taluzul permite urcarea pe acoperiș, unde au amenajat o grădină, pe principiile permaculturii (un tip de agricultură sustenabilă).
Flavia a început construcția din Roșia cu muncitori necalificați, chiar cu beneficiarii finali ai lucrării. I-a lăsat să greșească și i-a ajutat să își îndrepte greșelile. Fundația au construit-o din piatră de râu și beton, pereții – din cărămizi de pământ și paie, iar tencuiala – din pământ. Acoperișul este din lemn, iar izolația – din trestie adunată din albia râului aflat în apropiere. Podeaua au izolat-o cu sticle de sticlă, iar în loc de placaj au folosit paleți reciclați. La început, oamenii din sat îi luau în derâdere, căci construiau o casă din materiale foarte ieftine. Însă, în momentul în care li s-au întărit cărămizile și au constatat că sunt extrem de rezistente, au început să devină curioși. La final, beneficiarii vor avea, pe lângă casă, și respectul vecinilor.
Din cauza pânzei freatice, aflată foarte sus, Iulian Ifrim a folosit o structură clasică pentru primul nivel al construcției. A făcut fundația din beton și zidăria din cărămidă. Însă, la etaj, unde apa nu are cum să ajungă, a optat pentru tehnici tradiționale din Moldova. A folosit stâlpi din salcâm, pe care i-a „umplut” cu un amestec de argilă, paie și apă. Tencuiala o va face din nisip și var, ceea ce îi va permite să nu folosească izolație suplimentară. Pentru pod, a folosit lemn, iar acoperișul este din țiglă făcută manual.
Casele verzi, descurajate prin legislație
În general, motivul pentru care pionierii caselor sustenabile aleg să construiască în afara orașelor este simplu. Autorizația de construcție este mai ușor de obținut, iar verificările – mai puțin stricte. „Niciun diriginte de șantier de la oraș nu și-ar pune semnătura pe o construcție cu materiale neconvenționale”, spun unii dintre inițiatorii construcțiilor. Soluțiile, deși prietenoase cu mediul și vechi de când lumea, sunt considerate prea riscante pentru locuitori în societatea de astăzi.
Dorin Beu, Președintele Romanian Green Building Council, a explicat precauția autorităților:
„Scopul lor nu e să te împiedice (să construiești sustenabil, n.r.), dar nu îi poți permite oamenilor să le cadă în cap construcția”. El recomandă celor interesați să caute în străinătate soluții care să respecte legea, cu care să experimenteze. Beu crede că, în timp, autoritățile vor permite și construcțiile alternative, iar sectorul se va dezvolta până va ajunge la nivel de industrie. Altfel, spune el, nu va fi sustenabil.
Președintele RoGBC militează pentru folosirea unor materiale de bună calitate, pentru a preveni deteriorarea și pentru a le prelungi durata de viață. De asemenea, susține integrarea tehnologiilor moderne alături de cele tradiționale, pentru eficientizarea energetică a clădirilor, dar și adaptarea construcțiilor la contextul local și la impactul schimbărilor climatice.
Casele verzi, parte din orașele și economia circulare
Dezbaterea despre orașe circulare și case verzi a avut loc în cadrul unei conferințe organizate la Sibiu. S-a desfășurat în data de 10 iunie 2016, cu ocazia evenimentului internațional Open Source Circular Economy Days.
Concluzia participanților a fost că nimeni nu deține o rețetă perfectă de casă sustenabilă. Au fost de acord însă că întocmai multitudinea soluțiilor vor determina autoritățile să susțină construcțiile alternative. Până atunci, cel mai bine, se pare, este ca pionierii să găsească portițe în legislație și să profite de ele.
