Cu mult inainte de aparitia caselor pasive, celebrul dramaturg irlandez isi construise in gradina casei sale o micuta cabana unde obisnuia sa-si scrie lucrarile, beneficiind la maxim de lumina naturala gratie unui sistem ingenios care-i permitea sa fie rotita dupa soare, relateaza TreeHugger.com.
Casuta, instalata pe o platforma mobila, era dotata cu electricitate si telefon, iar autorul obisnuia sa o denumeasca ”Londra”, pentru ca secretarul sau sa-l scape de vizitatori cu replica ”Domnul Shaw nu-i aici, e la Londra”.
Casuta ii permitea dramaturgului sa-si scrie piesele folosind foarte putina lumina artificiala. Nu trebuia decat sa iasa afara si sa o roteasca spre soare. Acelasi lucru putea sa-l faca si atunci cand avea nevoie de umbra.
Cabanuta avea suprafete de geam reduse pentru a reduce pierderea de caldura, dar suficiente pentru a primi lumina, lucru esential in zilele friguroase de iarna.
Lumina solara intrata direct in casuta furniza o incalzire specifica actualelor case pasive. In cazul in care voia sa ventileze natural cabana, Bernard Shaw nu trebuia decat sa deschida usa aflata in opozitie cu usa principala pe unde se facea accesul.
