Text de Raul Cazan
La Copenhaga, reprezentantii tarilor in curs de dezvoltare se opuneau vehement schimbarii AAU (Assigned Allocation Units – alocarile de certificate de carbon) din Protocolul de la Kyoto, din motive pentru unii lesne de inteles.
Dincolo de discursurile egalitariste care au rasunat revolutionar la Bella Center, se afla un adevar pe care romanii il cunosc bine. Despotii care clamau marea egalitate globala in lupta impotriva schimbarilor climatice sunt in mare parte rupti de popoarele lor pauperizate la maxim, sunt niște cleptocrati siniștri care nu urmaresc decat sa iși imbogateasca familiile și grupurile de interese.
De ce contribuabilul occidental ar trebui sa plateasca in plus pentru așa zisul comunism verde? Raspunsul corect politic ar fi pentru ca expansiunea irationala a industralizarii a fost facuta de Occident, iar multe din operatiunile multinationalelor sunt delocalizate catre chiar acele cleptocratii. ”Statele Unite au luptat mereu impotriva sistemului AAU, iar acum negociatorii americani sa schimbe dinamica acestor alocatii in lumea post-Kyoto. E o mare parte din ceea ce a provocat stagnarea negocierilor in Copenhaga, insa pozitia SUA este una pozitiva, spune Frank Femia, Program Officer pe probleme climatice și de dezvoltare la Connect U.S. Fund. Sistemul de compensare (offset) a emisiilor de carbon, fie voluntare fie reglementate sub Protocolul de la Kyoto (Clean Development Mechanism și Joint Implementation) functioneaza simplu și legitim: captezi sau eviti emisiile de gaze cu effect de sera, iar in consecinta iei niște credite pe care le transformi in bani prin vanzare.
Tot sub Kyoto insa opereaza și AAU – Assigned Allocation Units. Acestea functioneaza invers, sunt date guvernelor, iar acestea din urma trebuie sa foloseasca banii pentru a capta sau evita emisiile de gaze cu efect de sera. Dar eu sunt nascut și crescut in Romania, unde statul e corupt. Şi ma intreb, care este garantia ca aceste sume vor merge in proiecte de reducere a carbonului? Am intrebat un broker pentru a-mi lamuri neintelegerea. Raspunsul a fost sec: niciuna. Alocatiile pot sa nu fie niciodata vandute pentru ca sunt cumparate la nivel de stat.
Brokerii in general sugereaza ca o banca sa salvgardeze banii, dar consilierii guvernamentali ai oligarhilor (local cunoscuti ca baieti deștepti) vor sa se asigure ca 40 – 60% din bani merg in consultantele sau in firmele de trading prietene.
Cazul de referinta est-europeana este Slovacia: o companie numita Interblue ar fi cumparat AAU-uri de la guvern la pretul de 2 – 5 euro, apoi aceeași companie vroia sa revanda inapoi creditele cu vreo 10 euro.
Cam așa arata inverzirea economiei in estul Europei. Cu un efort minim de imaginatie ne-o putem inchipui translatata intr-o cleptocratie africana sau intr-o tara sud-asiatica condusa de o junta inarmata. Planul originar era ca banii sa fie securizati sau protejati, astfel incat sa nu ajunga la bugetele de stat, iar fondurile sa ajunga sub o schema a investitiilor verzi. Astfel de scheme sunt greu functionabile in lumea reala, si multi brokeri sunt in perfect acord. Oricat benchmarking s-ar face, intre guvernele corupte și popoarele pe care le reprezinta se casca o prapastie imensa, iar varianta de a sista fondurile pentru retehnologizare și adaptare a acelor comunitati la noul context climatic nu poate fi acceptata. Schimbarile climatice avanseaza, iar cei care vor suferi primii sunt cei care sufera și acum in societatile autoritare. Lupta pentru reducerea gazelor cu efect de sera se intalnește cu lupta impotriva coruptiei și, mai ales, cu democratizarea. Şi e o lupta donquijotesca atat timp cat expansiunea industriala, imbogatirea rapida și consumul masiv fac filosofia economiei moderne.
