Cantitatea de carbon stocată de planctonul microscopic va crește în secolul viitor, prevăd cercetătorii de la Universitatea din Bristol și Centrul Național de Oceanografie (NOC) din Marea Britanie.
Folosind cele mai recente modele ale Intergovernmental Panel on Climate Change (IPPC) – organism din cadrul ONU, echipa se așteaptă ca „pompa biologică” să își crească randamentul, absorbind de la 5 până la 17% din carbonul produs suplimentar, în oceane până în 2100. Aceasta este un proces în care plantele microscopice, adesea numite fitoplancton, preiau carbonul, apoi mor și se scufundă în adâncul oceanului, unde este stocat carbonul pentru sute de ani.
Descoperirile au fost publicate în jurnalul PNAS (Proceedings of the National Academy of Sciences) și preluate de ScienceDaily.
Autorul principal, dr. Jamie Wilson, de la Școala de Științele Pământului a Universității din Bristol, a explicat: „Pompa biologică stochează aproximativ dublul cantității de dioxid de carbon care se află în prezent în atmosfera noastră în adâncul oceanului. Deoarece planctonul este sensibil la schimbările climatice, este probabil ca acest rezervor de carbon să se schimbe în dimensiune, așa că ne-am propus să înțelegem cum se va schimba acest lucru în viitor, ca răspuns la schimbările climatice, analizând cele mai recente proiecții viitoare ale modelelor IPCC.”
Organismele microscopice care trăiesc pe suprafața luminată de soare a oceanului numite plancton folosesc dioxid de carbon în timpul fotosintezei. Când acest plancton moare, rămășițele lor se scufundă rapid prin „Zona crepusculară” a oceanului (200 – 1000 m), unde factorii de mediu, cum ar fi temperatura și concentrația de oxigen, și factorii ecologici, cum ar fi consumarea lor de către alte microorganisme, controlează cât de mult ajunge în adâncul oceanului, unde carbonul din corpurile lor este stocat departe de atmosferă timp de sute până la mii de ani. Încălzirea oceanelor încetinește circulația, crescând timpul în care carbonul este stocat în adâncurile oceanului.
Dr. Anna Katavouta, care a contribuit la studiu și care a lucrat alături de omul de știință de la începutul carierei, și Dr. Chelsey Baker, ambii de la Centrul Național de Oceanografie, au adăugat: „Cercetarea noastră a constatat o creștere constantă a carbonului stocat în ocean de către pompa biologică de carbon în secolul 21 în cele mai recente proiecții ale modelului IPCC. În schimb, am constatat o scădere a exportului (cantitatea de materie organică, cum ar fi planctonul mort, care se scufundă în ocean), ceea ce sugerează că producția de export ar putea să nu fie o măsură la fel de precisă pentru pompa biologică de carbon decât se credea anterior. Am demonstrat că fluxul de materie organică la 1000 de metri este, în schimb, un predictor mai bun al sechestrării carbonului pe termen lung asociat cu pompa biologică de carbon. Acest rezultat ne va ajuta să înțelegem mai bine procesele care controlează pompa și să prezică mai fiabil cât de mult carbon eliberat din cauza activității umane va fi stocat în ocean în viitor.”
Cu toate acestea, modelele IPCC nu au o reprezentare consistentă a proceselor de mediu și ecologice din Zona Crepusculară. Acest lucru se traduce într-o mare incertitudine în ceea ce privește cantitatea de dioxid de carbon care provine din atmosferă pe care pompa biologică o va stoca după sfârșitul secolului. Teoretic, după 2100, stocarea carbonului de către pompa biologică s-ar putea bloca și, în schimb, ar putea începe să acționeze ca o sursă de dioxid de carbon în atmosferă, ceea ce ar putea exacerba și mai mult schimbările climatice.
Dr. Wilson a adăugat: „Această cercetare demonstrează importanța crucială a Zonei Crepusculare a oceanului pentru stocarea de carbon din ocean. Această parte a oceanului este încă puțin înțeleasă, deoarece este atât de greu de observat, dar este, de asemenea, doar acum încep să fie sub presiunea schimbărilor de mediu, a pescuitului și a mineritului de adâncime. Înțelegerea modului în care Zona Crepusculară controlează cât de mult carbon este stocat de biologie în ocean înseamnă că ne putem da seama cum să evităm cele mai grave impacturi ale practicilor umane precum pescuitul și mineritul”.
Echipa va lucra acum pentru a afla care procese din Zona crepusculară sunt cele mai importante pentru stocarea carbonului condusă biologic și pentru actualizarea modelelor oceanice, astfel încât să poată prezice în mod fiabil schimbările viitoare.
Citește și: Un procent covârșitor de români cred în schimbările climatice și sunt preocupați de mediu
