“De ce sa cheltuiasca tarile dezvoltate sume obscene in lupta impotriva schimbarilor climatice, fara niciun rezultat in urmatorii 100 de ani, cand am putea face atat de mult bine umanitatii astazi, cu mult mai putini bani? Lumea asteapta raspunsul ui Obama”, acesta este comentariul adresat de Bjorn Lomborg dupa discursul de investire a lui Barack Obama, care a promis ca se va implica 100% pentru ca masina incalzirii globale sa dea inapoi.
Va prezentam articolul integral al ecologistului Bjorn Lomborg despre atitudinea noului presedinte american Barack Obama fata de mediu.
“Barack Obama a promis in discursul sau inaugural sa dea inapoi incalzirea globala. In acest context, merita sa aruncam o privire asupra unui pasaj din cartea sa ‘Dreams from My Father’. Acesta spune multe despre modul in care vedem problemele lumii.
Obama se afla in Kenya si vrea sa mearga la safari. Sora sa Auma il cearta ca se poarta ca un neo-colonialist. ‘De ce trebuie ca tot pamantul sa fie pastrat pentru turisti cand poate fi folosit pentru agricultura. Acestor wazungu (n.r. termen peiorativ folosit in estul Africii pentru desemnarea turistilor) le pasa mai mult de un elefant mort decat de o suta de copii negri’. Desi pana la urma merge la safari, Obama nu are raspuns la intrebarea acesteia. Anecdota este similara cu actualele preocupari privind incalzirea globala. Multi oameni – printre care si noul presedinte american – cred ca incalzirea globala este cea mai importanta problema a vremurilor noastre si ca reducerea dioxidului de carbon este unul dintre cele mai virtuoase lucruri pe care le putem face.
Pentru a extinde putin metafora, acest lucru seamana cu construirea de parcuri safari tot mai mari in loc de construirea de ferme pentru a-i hrani pe cei saraci.
Sa nu se inteleaga gresit: incalzirea gloabla este reala si este cauzata de emsiiile provocate de activitatile umane. Problema este ca nici macar masuri globale, draconice si foarte costisitoare de reducere a emisiilor de CO2 nu vor avea mare impact asupra temperaturilor pana la mijlocul secolului. In loc de reduceri ineficiente si costisitoare, ar trebui sa ne concentram mai degraba pe intentionalitate, pe cercetarea si dezvoltarea energiilor cu emisii zero care ar fi benefice climei spre mijlocul secolului, la un cost mult mai mic. Dar, si mai important pentru majoritatea cetatenilor lumii, incalzirea globala exacerbeaza problemele existente.
Sa luam in considerare malaria. Simularile arata ca incalzirea gloabla va creste incidenta malariei cu aproximativ 3% pana la sfarsitul secolului, deoarece este mai probabil ca tantarii sa supravietuiasca atunci cand lumea se incalzeste. Insa malaria este mult mai strans legata de infrastructura de sanatate si de bunastare in general decat este legata de temperatura. Foarte rar se intampla ca oameni bogati sa contracteze malaria sau sa moara din cauza asta, insa se intampla la oamenii saraci.
Reducerile semnificative de dioxid de carbon ar putea reduce cu 0,2% incidenta malariei in urmatorii 100 de ani. Cealalata varianta este prioritizarea eradicarii malariei astazi. Ar fi relativ simplu si ieftin, implicand distributia extinsa de capacane cu insecticid, tratament preventiv pentru femei insarcinate, folosire mai mare a pesticidului DDT si sprijin pentru natiunile sarace care nu isi permit cele mai bune si mai noi terapii.
Implementarea acestei strategii ar necesita 1/60 din costul Protocolului Kyoto. Spus altfel, pentru fiecare persoana salvata de malarie prin reducerea emisiilor de carbon, o strategie directa care ar viza boala ar fi salvat 36.000. Desigur, reducrea dioxidului de carbon nu are ca scop doar combaterea malariei. Insa, pentru fiecare problema exacerbata de incalzirea globala – uragane, foamete, inundatii – putem obtine mult mai mult prin strategii directe si ieftine.
De exemplu, servicii mai bune de evacuare, nu emisii scazute de carbon, ar fi minimalizat daunele produse de uraganul Katrina in New Orleans. In timpul sezonului de uragane din 2004, Haiti si Republica Dominicana, ambele ocupand aceeasi insula, ne-au dat o lectie valoroasa. In Republica Dominicana, care a investit in retele de adaposturi si evacuari de urgenta, bilantul deceselor a fost mai mic de zece. In Haiti, unde astfel de strategii lipsesc, au murit 2.000 de persoane.
Alegerea lui Obama a crescut sperantele pentru un angajament major de reducere a dioxidului de carbon si investitii masive in energii regenerabile pentru salvarea lumii – mai ales a tarilor in curs de dezvoltare. Cum ar spune sora lui Obama, aceasta ar putea fi o indulgenta costisitoare. Unii cred ca Obama ar trebui sa urmeze calea Uniunii Europene, care s-a angajat sa reduca emisiile de dioxid de carbon cu 20% fata de nivelul din 1990 in urmatorii 12 ani prin folosirea energiei regenerabile. Doar acest lucru va costa probabil mai mult de 1% din PIB.
Chiar daca intreaga lume ar urma aceasta cale, efectul net ar fi reducerea temperaturilor globale cu 1/20 din 1 grad Fahrenheit pana la sfarsitul secolului. Costul ar fi de 10 trilioane de dolari.
Cele mai multe modele economice arata ca daunele totale produse de incalzirea globala s-ar ridica la 3% din PIB. Acest lucru nu este neinsemnat, dar nici nu este sfarsitul lumii. Pana la sfarsitul secolului, ONU estimeaza ca o persoana medie sa fie cu 1,400% mai bogata decat astazi.
Un safari african l-a cofruntat pe noul presedinte american cu o intrebare la care nu a putut raspunde: de ce lumea bogata prefera elefantii copiilor africani. Versiunea de astazi a acelei intrebari ar fi: de ce tarile bogate vor cheltui sume obsecene de bani pe incalzirea globala, rezolvand aproape nimic in urmatorii 100 de ani, cand putem face atat de mult bine omenirii astazi cu mult mai putini bani. Lumea va astepta raspunsul lui Obama."
