Dacă nu ai curaj să te aventurezi în traficul din oraș pe bicicletă, îi admiri de pe margine pe cei care merg în rând cu mașinile și te întrebi: „Cum reușesc?” Câtă experiență au? Ce as au ei în mânecă, pe care l-ai putea folosi și tu? Ce ți-ar spune ție, care nu îndrăznești să scoți bicicleta decât în weekend, pentru câteva ture de parc? Am căutat cinci oameni, cu povești și profesii diferite, care să răspundă la aceste întrebări.
Ionela Stoica, fotograf culinar
Ionela Stoica are 32 de ani, este fotograf culinar, și estimează că au trecut cam 10 ani de când nu și-a mai făcut abonament la metrou sau la alte mijloace de transport în comun. Merge peste tot cu bicicleta, mai ales că, de curând, și-a cumpărat două genți de oraș care se atașează de portbagaj. Când face cumpărăturile, când se duce la ședințe foto sau când iese în oraș cu prietenii, tot timpul se deplasează pe două roți. Mai puțin iarna, când ia o pauză.
„Simt o plăcere imensă când fac asta. Mersul cu bicicleta printre mașini, evitatul obstacolelor sau găsitul de soluții pentru tot felul de trasee – deja nu mai reprezintă o sursă de stres, ci de amuzament. Faptul că pot să ajung în Piața Unirii din Apărătorii Patriei în jumătate de oră și faptul că nu mai depind de programul de noapte al transportului în comun sau alte mijloace de transport îmi generează o mare satisfacție. Și-n plus bifez și nevoia de mișcare pentru o tonus mai bun,” a spus Ionela.
Recunoaște că e nevoie de experiență pentru a te aventura pe șoselele din România, indiferent că ești femeie sau bărbat. Regula pe care o respectă mereu atunci când este în șa, în afara celor de circulație, este atenția sporită la drum.
„Au fost niște situații care ar fi putut să se termine grav, dar am evitat niște accidente pentru că sunt foarte atentă la drum și la ce se întâmpla în trafic. Inclusiv dacă merg printre mașinile care stau la stop sau în coloană, sunt atentă la cei din dreapta, fac contact vizual și stabilesc cumva un acord cu cei care urmează să se bage. Și dacă nu sunt sigură că mi-au fost înțelese intențiile, prefer să îi las pe ei.”
Cel mai mult o deranjează atitudinea șoferilor care nu arată respect față de alți participanți la trafic (inclusiv prin neglijența cu care deschid portierele) și lipsa pistelor.
Pentru cei care vor să treacă de la folosirea bicicletei numai în timpul liber, la a o transforma în mijloc de transport, are câteva sfaturi: „Nu este obligatorie la noi purtarea căștii, dar eu aș face-o. Să aveți mereu la voi o pelerină de ploaie, luminile și claxonul. Să fiți atenți, să vă asigurați în permanență și să nu vă riscați sănătatea doar pentru că voi aveți prioritate. Bicicleta aleasă să fie reglată după corpul vostru, pentru a nu vă confrunta cu tot felul de dureri. În plus, grijă la mentenanța bicicletei și la respectarea regulilor de circulație.”
Bogdan Neagu, antreprenor
În atelierul său de producție Turific! handmade, Bogdan Neagu creează șepci, portofele, borsete și alte accesorii utile bicicliștilor, dar nu numai lor. A început să se deplaseze pe bicicletă în 2002, iar din 2007 merge aproape exclusiv în șa, cu excepția a trei zile pe an, când e zăpadă pe șosele, sau a altor situații mai delicate.
„Pedalez pentru că îmi place eficiența și predictibilitatea – nu suport să stau în trafic, într-o mașină sau într-un autobuz. Îmi place să nu întârzii la întâlniri, iar bicicleta e singurul mod de transport care îmi permite să știu dinainte să plec de acasă la ce oră ajung la destinație (plus, minus, 5 minute). E bine și pentru organism să-l țin în priză în fiecare zi, cu minim jumătate de oră pedalată. Nu încurc pe nimeni când îmi parchez vehiculul, așa cum fac mai toți posesorii de mașină personală din București. Lista motivelor e aproape infinit de lungă, nu pot să-mi închipui viața altfel decât cu mine deplasându-mă pe bicicletă. Singurul aspect negativ e că nu pot citi o carte când pedalez, așa cum pot face când merg cu metroul sau autobuzul.”
În categoria situațiilor mai delicate când Bogdan alege să-și lase bicicleta acasă se numără și zilele în care în București plouă torențial. Dar nu din cauza ploii în sine, spune el, ci pentru că infrastructura face ca apa și noroiul să băltească peste tot.
„Am locuit aproape un an în Anglia și, deși ploua frecvent, nu am simțit nicio neplăcere. Străzile erau corect înclinate, canalizările își făceau treaba, nu erau gropi care să se umple cu apă. Era chiar o plăcere să pedalez prin ploaie, aerul fiind mai curat. În București, oricât de bine te-ai îmbrăca, e infernal să pedalezi într-o zi cu ploaie mai însemnată.”
Spune că după atâția ani de pedalat nu se mai simte deloc stresat în trafic, ci este pe pilot automat. Ba chiar crede că uneori un biciclist este mai relaxat decât un pieton, dacă acesta din urmă are de ocolit mașini parcate ilegal pe trotuare.
„Aș zice că mersul pe bicicletă prin oraș este pentru orice om care are o minimă experiență de pedalat și poate fi atent constant la trafic. Dar asta nu acoperă toată plajă de posibili bicicliști. Pentru un copil de 14 ani sau pentru o persoană mai emotivă poate fi suficient de stresant încât să nu aleagă niciodată bicicleta ca mijloc de transport în oraș. O infrastructură bine pusă la punct, care să respecte principiile propovăduite de experții în mobilitate urbană, ar transforma extrem de mulți posibili bicicliști în bicicliști practicanți.”
Cât despre regulile pe care le respectă atunci când se deplasează, spune că are grijă să aibă mereu frâna reglată și să aibă la îndemână pompa și petice de reparat o eventuală pană. Iar când o are și pe fiica sa pe bicicletă, alege rute mai puțin circulate, unde nivelul de noxe este mai mic decât în trafic.
Îi încurajează pe cei care vor să folosească bicicleta mai des decât în plimbările în parc să țină cont de câteva sfaturi: „Să fie atenți la început la modul cum curge traficul, până învață să anticipeze corect ce fac șoferii, ce fac pietonii, ce fac ceilalți bicicliști. Și să fie atenți tot timpul la șinele de tramvai (mai ales când plouă) și la taxiuri care tocmai au oprit să lase clienți – mulți oameni care se deplasează cu taxiul nu au reflexul să se asigure când deschid ușa când coboară. Și riscurile la care se expun să nu fie niciodată mult mai mari decât pot duce – adică, de exemplu, dacă ești începător, să nu mergi din prima cu 35 km/h sau la 30 cm distanță de autobuz.”
Radu Mititean, avocat
Ultima campanie realizată de Clubul de Cicloturism Napoca a fost cea în care membrii clubului, dar și alți pasionați de mersul pe bicicletă, au lipit autocolante pe mașinile care blocau abuziv pistele din Cluj-Napoca. Astăzi, Clubul organizează în Cluj un marș al tăcerii, care se desfășoară în sute de orașe din lume, în memoria bicicliștilor care au fost victime ale accidentelor rutiere.
Avocatul Radu Mititean, de profesie jurist și medic, este directorul executiv al Clubului de Cicloturism Napoca. Folosește bicicleta ca mijloc de transport încă din adolescență, de câteva ori pe săptămână. Acum merge în șa spre serviciu, la cumpărături sau la întâlniri, pentru că se mișcă mai repede în aglomerația din Cluj, pentru că face mișcare și contribuie la reducerea poluării fonice și cea a aerului, dar și la decongestionarea orașului.
Însă lasă acasă bicicleta atunci când duce copilul la școală, când are de transportat obiecte voluminoase. Dar, mai ales, când „sunt condiții meteo nefavorabile raportat la ținuta vestimentară pe care trebuie să o am, din motive profesionale, și care suferă pentru că orașul e murdar. Se formează bălți – pentru că e prost carosabilul și te împroașcă mașinile”.
Spune că e relaxat în trafic, grație anilor de experiență de mers în șa, pe lângă mașini, dar și că România mai are de lucru până să ofere un mediu sigur și comod bicicliștilor care abia trec de la folosirea acestui vehicul ca mod de distracție și relaxare, la cel de transport.
„Ca biciclist sunt deranjat de infrastructura specifică puțină, dar mai ales prost făcută – piste discontinue, prea înguste, cu obstacole, cu spații laterale de siguranță prea înguste sau absente, cu întreruperi la intersecții sau care îți impun timpi lungi de așteptare la semafor, ocoluri sau coborârea de pe bicicletă și traversarea ca pieton. Și, în general, […] neaplicarea legislației de către autorități, care tolerează de exemplu blocarea pistelor și trotuarelor de către autovehicule. Mă mai deranjează și ilegalitățile și lipsa de bun simt a unor șoferi care conduc agresiv, în general, și la adresa bicicliștilor, în special – de exemplu, devansează razant bicicliștii, frânează brusc în fața lor să le taie calea sau îi «înghesuie» la bordură – dar și pietonii care circulă sau stau pe pistele de biciclete,” a spus acesta.
Ca să evite poluarea, alege rutele cu trafic redus și aleile din parc și stă la semafor în fața coloanei de autovehicule, nu în spatele țevilor de eșapament. Deși, subliniază el, contrar legendelor urbane, un biciclist inhalează mai puține elemente poluante, decât dacă ar face acel drum pe jos sau într-un autoturism.
„Ține de timpul mediu de deplasare, dar și de faptul că biciclistul e cu capul la un nivel mai ridicat decât cel al admisiei de aer la majoritatea autoturismelor,” explică el.
Pe lângă respectarea regulilor de circulație, Radu zice că aplică și anumite reguli nescrise, pe care le recomandă și celor care sunt începători cu bicicleta în trafic.
„Nu pedalez niciodată mai aproape de un metru de bordură sau mai aproape de 1,2 – 1,4 metri de mașinile parcate, ca să evit riscul de «portierare» (dooring) prin deschideri intempestive de portiere în fața biciclistului. Și sunt pregătit să frânez brusc în intersecțiile în care am prioritate, căci știu că sunt șoferi zăpăciți care nu «observă» bicicliștii. Și în general circul cu accent pe conduită preventivă, și nu într-un stil «înfipt» care ar face deplasarea mai rapidă, dar mai riscantă.”
Florin George Palade, curier pe bicicletă
Student în ultimul an la Facultatea de Agricultură de la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti și pasionat de creșterea albinelor, Florin livrează încă din 2013 mierea produsă de familia sa. Fie pe bicicletă, fie, dacă distanțele sunt mai scurte – pe trotinetă.
Înainte de sărbătorile de iarnă din 2018 s-a angajat curier la Glovo, un serviciu de livrare rapidă, iar în prima zi a făcut 80 de kilometri pe o bicicletă mountain bike (MTB).
„Am avut 15 comenzi și desigur 15 cămăși ude,” povestește el. „Într-o zi am avut de livrat în zona Băneasa și a trebuit să urc podul peste calea ferată, pe MTB, de vreo 10 -15 ori. M-a terminat ziua aia, îmi venea să renunț.”
Cu timpul, s-a obișnuit cu distanțele de 50, 80, chiar și 100 de kilometri pe zi și cu statul 8 – 12 ore în șa, iar durerile de spate s-au mai atenuat. Însă cea mai mare schimbare a venit cu noua bicicletă electrică, pe care și-a cumpărat-o cu banii strânși din munca pe două luni.
„Altă viață, sunt mult mai odihnit, am redus la trei schimburi de cămăși pe zi, iar durerile musculare sunt mai slabe.”
În jumătate de an, de când este curier, Florin a întâlnit tot felul de situații în trafic: șoferi care schimbă direcția de mers fără să se asigure sau care semnalizează târziu, alții care înghesuie bicicliștii lângă bordură sau în mașinile parcate. O dată a ajuns cu o parte din bicicletă sub o mașină parcată, din cauza unui șofer care n-a adaptat viteza la condițiile carosabilului. Altă dată el a fost cel care a avut viteză prea mare, iar când traficul s-a aglomerat brusc, a ajuns pe portbagajul unei mașini. Colegii săi au povești asemănătoare, cu taximetriști care îi ating în trafic sau care îi gonesc de pe șosele, deși e și dreptul lor să circule pe carosabil.
„Dar dacă mergi regulamentar, ai răbdare, îi respecți pe ceilalți și dai prioritate acolo unde este cazul, claxonezi preventiv în intersecții și la schimbarea sensului de mers, iar la semafor te încadrezi pe mijlocul mașinilor, pe sensul de mers, vei rămâne uimit că sunt mulți șoferi care te respectă, îți acordă prioritate. Când ești în aglomerație și vii pe mijloc – între prima banda și a doua, șoferii care te observa dau de volan în stânga sau în dreapta să-ți facă loc să te strecori.”
În plus, atunci când livrează comenzile clienților, are o singură regulă: „Manevrez totul așa cum o fac când lucrez cu albinuțele – corect și precis.”
Celor care abia se aventurează în trafic le recomandă oglinzi retrovizoare pe ambele părți, un claxon cu aer comprimat (115 decibeli), semnalizare pe bicicletă, vesta cu LED-uri și, mai ales, cască.
„Respectă-i pe cei din jurul tău, acordă prioritate și asistență acolo unde este nevoie, ai răbdare, pedalează preventiv, grăbește-te încet și cu cap, claxonează unde poți, semnalizează și te asigur că vei circula comod, relaxant și liniștit în trafic,” a mai adăugat el.
Mircea Crisbășanu, antreprenor în turism
Copiii familiei Crisbășanu, de 7 și 9 ani, sunt singurii care merg la școala din Urlați, un orășel din județul Prahova, pe bicicletă. Pe traseul de doi kilometri, dus – întors, cei mici sunt însoțiți de unul dintre părinți, așa că pot circula pe șosea (legea interzice deplasarea pe biciclete, pe carosabil, a persoanelor sub 14 ani, fără prezența unui adult). Au bicicletele echipate cu lumini, elemente reflectorizante, oglinzi și claxoane și au grijă să traverseze trecerea de pietoni pe jos.
„Deja pedalatul este ceva normal pentru ei. Merg la școală, se plimbă alături de copiii vecini, mai mergem câteodată în ture scurte (10 – 15kilometri) prin mărginimea Urlațiului. Îi tonifică, mai ales dimineața, și îi ajută să se dezvolte armonios”, a spus tatăl, Mircea, pentru Green Report.
El folosește bicicleta în mod constant din 2003, iar în ultima perioadă se deplasează în șa aproape zilnic. În afara jobului, care presupune tururi cu bicicleta în sate, mai merge la cumpărături, în vizite la prieteni, dar o folosește și când are de transportat diverse obiecte care încap în cele două genți de 60 de litri de pe portbagaj.
„Văd o sumă de beneficii pe care mersul pe bicicletă ți le oferă: sănătate pentru trup și minte, timp redus de transport – mai ales dacă pedalez în zone aglomerate, nu poluez nici aerul și nici fonic, costuri minime de întreținere, nu consum combustibil”.
Printre dificultățile pe care le întâmpină atunci când este în șa se numără mașinile parcate neregulamentar și care îngreunează deplasarea pe carosabil, lipsa pistelor în zonele intens circulate de autoturisme și lipsa de spații de parcare unde bicicletele să fie în siguranță.
Crede că mersul pe bicicletă chiar este pentru oricine. Ba chiar spune că există mult mai mulți posibili bicicliști decât posibili șoferi.
„Important este să începi deplasările prin oraș pe rute secundare, cât mai ferite de traficul auto intens. Experiența se dobândește în timp. Apoi contează să înveți să circuli preventiv, fără mișcări imprevizibile pentru șoferi. Pe alocuri pedalatul poate fi stresant din cauza partenerilor la trafic, dar în timp poți învăța cum să te protejezi în timpul deplasării”.
Dacă o persoană care vrea să treacă de la plimbările pe bicicletă la deplasări prin oraș l-ar întreba pe Mircea ce să facă și ce să nu facă, acesta i-ar spune: „Nu parca bicicleta decât atunci când e absolută nevoie și doar cu unul, două antifurturi de calitate. Nu te lua la harță cu șoferii. Ești expus pe bicicletă, nu conta pe faptul că șoferul e obligat să te ferească de accident. Folosește străduțe secundare, chiar dacă lungești traseul cu 30-40%. Mai bine safe, decât mai repede. Respectă toate regulile de circulație”.
Spune că deplasarea cu bicicleta ar fi mult mai comodă dacă autoritățile ar prioritiza infrastructura pentru bicicliști (inclusiv pentru cicloturism), dacă ar exista o strategie la nivel național care ar mări gradul de conștientizare a populației legat de beneficiile mersului pe bicicletă, dar și dacă bicicliștii ar face marșuri mai dese, cu participanți numeroși, pentru a atrage atenția autorităților.
Vede o diferență destul de mare între respectul șoferilor față de bicicliști de acum, comparativ cu acum 10 ani și spune că cei pe două roți au devenit mai vizibili.
„Infrastructura însă nu s-a dezvoltat corespunzător, singurele inițiative venind din partea sectorului privat și a ONG-urilor (marcări de trasee în câteva regiuni – Urlați, Călărași, Breaza, Podișul Hârtibaciului, Maramureș), realizarea de trasee pentru MTB în zona Sighișoara etc. Prea puțin pentru o țară cu un mare potențial pentru cicloturism, și mai deloc din partea autorităților”, spune el, făcând referire la domeniul său de activitate.
În episodul următor ne vom uita la cum arată realitatea bicicliștilor în prezent, cu date concrete. Dacă ar fi să generalizăm, merg românii pe bicicletă? Ce înseamnă infrastructură pentru biciclete în România? Când și cât este (de) periculos mersul pe două roți?
