Barajul de la Răstolița, între ecologie și politică energetică

Guvernul României a aprobat recent finalizarea proiectului hidroenergetic de la Răstolița, un baraj început în anii ’80, amplasat pe râul Mureș, în județul Mureș, la confluența cu pârâul Răstolița. Unii critici nu-i vad rostul.

Proiectul presupune crearea unui lac de acumulare și a unei centrale hidroelectrice, care ar trebui să contribuie la producția de energie curată.

Finalizarea barajului este justificată de autorități prin necesitatea creșterii independenței energetice a țării și valorificarea unei investiții deja realizate în proporție de peste 90%.

Proiectul este însă unul controversat și intens contestat de activiștii de mediu.

Barajul este amplasat într-o zonă naturală protejată – sit Natura 2000 – și presupune acoperirea sub ape a unei porțiuni valoroase de pădure virgină, afectând biodiversitatea și cursul natural al râului.

Barajul de la Răstolița „nu mai are nicio justificare” spune activistul de mediu Gabriel Păun, preşedintele Agent Green, un ONG recunoscut pentru atenţia acordată defişarilor abuzive şi vânătorii ilegale de urşi.

Autoritățile române au considerat un mare succes faptul că pe data de 3 aprilie 2025, Guvernul a adoptat o Hotărâre de Guvern (HG) privind aprobarea scoaterii definitive din fondul forestier național a terenului în suprafață de 37,5263 ha de către Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale ”Hidroelectrica” S.A., pentru realizarea lucrării de utilitate publică de interes național – „Amenajarea Hidroenergetică Răstolița”.

Executivul a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier național a 37,5263 ha de teren fără compensare, cu defrișarea a 30,7 ha de vegetație forestieră, conform acordurilor de mediu emise de autorități.

Proiectul „Amenajarea Hidroenergetică Răstolița”, situat în nord-estul județului Mureș, a fost recent declarat de interes național de către Guvern. Proiectul este considerat un pas important în direcția diversificării surselor de energie regenerabilă în România.

Cu o putere instalată de 35,2 MW și o producție estimată anuală de 58,14 GWh, hidrocentrala este aliniată cu obiectivele Strategiei Energetice a României 2020-2030 și cu Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC).

Potrivit unui comunicat oficial, proiectul urmărește utilizarea complexă a debitelor râului Mureș și ale afluenților săi pentru producerea de energie regenerabilă, alimentarea cu apă a localităților din zonă și reducerea riscului de inundații. Amenajarea include un sistem de deviere a apei prin două aducțiuni secundare către râul Mureș.

Concepția inițială a fost realizată înainte de 1989, iar în 1996, în urma unui studiu de optimizare, s-a redus debitul instalat și s-au ajustat traseele aducțiunilor, pentru a se alinia unui nou acord de mediu, mai restrictiv.

Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a declarat că finalizarea proiectului este o prioritate strategică: „Una dintre prioritățile Ministerului Energiei este finalizarea hidrocentralelor începute înainte de 1989. Blocate decenii întregi de procese, nepăsare sau incompetență, aceste proiecte sunt șansa României de a avea o energie mai sigură, mai ieftină și mai curată”.

Burduja a adăugat că statul român a investit deja miliarde de lei în proiecte similare și s-a arătat încrezător că „în acest an vom marca o premieră și vom inaugura prima hidrocentrală terminată după peste 34 de ani: Răstolița”.

Oficialul a precizat că, după obținerea unui nou acord de mediu anul trecut, actuala hotărâre privind culoarul de expropriere reprezintă „încă un pas înainte”.

El a menționat și sprijinul ministrului Mediului, Mircea Fechet, alături de care ar fi fost ținta unor proteste și campanii critice. „Pe barajul de la Răstolița o organizație de mediu a proiectat mesajul ‘Burduja + Fechet + Ceaușescu = ❤’. De parcă proiectul ar fi al lui Ceaușescu, nu al românilor”, a spus Burduja.

Foto: Proiecţie la Rastoliţa, 2024 Sursa: Comunitatea Declic | Flickr
Foto: Proiecţie la Rastoliţa, 2024  Sursa: Comunitatea Declic | Flickr

Guvernul susține că proiectul se aliniază strategiilor naționale și europene privind tranziția energetică și protecția mediului, contribuind la obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

„Urmează scoaterea din fondul forestier pentru suprafața din cuva lacului de acumulare (HG inițiat de ministerul mediului), apoi finalizarea ultimelor lucrări (stadiul se apropie de 100%) și umplerea lacului. Apoi, START producție!

Am fost pe șantierul de la Răstolița la finalul anului trecut și vă pot confirma că lucrările sunt în grafic.

Dacă totul merge bine, până în toamnă vom avea o hidrocentrală nouă în România, de 30MW, un grup flexibil, care ne va ajuta mult, mai ales pentru acoperirea vârfurilor de consum.

Fiecare MW pe care îl adăugăm în sistemul energetic național înseamnă facturi mai mici pentru români și companiile românești. Și vom demonstra că România poate finaliza o investiție strategică de peste 200 de milioane EUR, fără să mai fie oprită de nimeni și de nimic,” menționează ministrul energiei, Sebastian Burduja.

Pentru a înțelege mai bine implicațiile acestui proiect, am stat de vorbă cu Gabriel Păun, activist de mediu și fondator Agent Green, una dintre cele mai active organizații din România în domeniul protecției mediului și o voce autorizată în materie de ecologie.

Gabriel Păun susține că barajul trebuie oprit, chiar dacă este aproape finalizat, și explică de ce hidrocentralele nu sunt întotdeauna „energie verde”.

Reporter: Gabriel, de ce spui că barajul de la Răstolița nu mai are niciun rost?

Gabriel Păun: Proiectul de la Răstolița nu mai are nicio justificare, din niciun punct de vedere. Nu are niciuna! Energia este mai scumpă decât dacă am produce-o din panouri fotovoltaice. Barajul este aproape de finalizare.

Dar ceea ce nu se spune este că acolo este o zonă protejată, iar barajul afectează grav un ecosistem extrem de valoros.

Foto: Răstoliţa - Valea Mureşului Superior, iunie 2004 Sursa: Comunitatea Declic citând Facebook
Foto: Răstoliţa – Valea Mureşului Superior, iunie 2004 Sursa: Comunitatea Declic citând Facebook

Barajul de la Răstolița ar urma să distrugă 10 râuri, 43 de arii naturale protejate și mai multe păduri decât declară acum că vor defrișa.

Nu 37 de hectare vor fi afectate ci 170 de hectare de păduri.

Toate acestea ar avea un impact imens asupra comunităților și naturii care depind de acest ecosistem. Proiectul încălcă legislația națională și directivele europene.

Investiția nu este una rentabilă pentru România din cauza costurilor imense de construcție și de mediu, precum și a potențialului neutilizat limitat. Energia eoliană și solară, mult mai eficiente din punct de vedere al costurilor, înregistrează rate de creștere mult mai mari în țările europene.

Reporter: S-a încercat un dialog real cu autoritățile sau cu Hidroelectrica în ultimii ani? Ce rezultate ați avut?

Gabriel Păun: Dialogul a fost refuzat si de hidroelectrica si de ministerul energiei. De aceea suntem cu acestea la judecată și am și câștigat definitiv ultimul proces la ICCJ privind declasificarea ariei protejate ROSCI0019 Călimani-Gurghiu pentru amenajarea hidroenergetică de la Răstolița.

Miza declasificării a fost evitarea obligativității de a realiza studiul de evaluare adecvată și cel de impact asupra mediului.

Curtea a dat câștig de cauză definitiv organizației Agent Green care a intervenit în proces în favoarea ministerului mediului care nu s-a prezentat la termen.

Am anticipat ca Fechet va face echipă cu Burduja în lupta lor pentru distrugerea naturii, așa că am apărat dreptul constituțional și legislația de mediu a statului tocmai împotriva statului.

O situație ciudată dar mă bucur că am fost inspirat să intrăm în acest proces prin care am demonstrat că ministerele energiei și mediului sunt nu divorțate de natură și lege.

Reporter: Ce alternative ar fi existat pentru producerea acelei cantități de energie fără distrugerea pădurilor și râului Răstolița?

Gabriel Păun: Investiția nu este una rentabilă pentru România din cauza costurilor imense de construcție și de mediu, precum și a potențialului neutilizat limitat. Energia eoliană și solară, mult mai eficiente din punct de vedere al costurilor, înregistrează rate de creștere mult mai mari în țările europene.

Reporter: Cum vedeți modul în care Ministerul Mediului a emis noul acord de mediu în 2023?

Gabriel Păun: Un artificiu ilegal care arată că ministerul vede în propria legislație piedică de înlăturat.

Reporter: A existat vreo analiză de impact climatică pe termen lung pentru această investiție?

Gabriel Păun: Nu există interes pentru așa ceva. Nu am întâlnit încă niciun politician în România care să înțeleagă cum funcționează natura. Sunt toți interesați de profitul imediat. Adică ce le iese lor dacă încalcă legea și calcă natura în picioare prin măsuri populiste dar falimentare.

Reporter: Ce înseamnă pentru dvs. mesajul „Burduja + Fechet + Ceaușescu = ❤️” și cum răspundeți acuzațiilor că organizațiile de mediu blochează dezvoltarea?

Gabriel Păun: Trăim într-o lume total diferită de cea de acum 40 de ani: trebuie să rezolvăm provocările de astăzi cu soluțiile de astăzi, nu cu un proiect distructiv, moștenit din perioada comunistă. Tehnologia a avansat și este disponibilă pentru România. E timpul să avanseze și politicile.

Reporter: Dacă lacul va fi umplut în 2025, care sunt pașii legali pe care îi mai puteți face pentru a opri proiectul?

Gabriel Păun: Vom face plângere formală la Comisia Europeană și vom ajunge la Curtea Europeană de Justiție unde vom obține demolarea și aducea la starea inițială așa cum s-a obținut în instanță definitiv la Alba Iulia și pentru hidrocentrala ilegală de pe Taia unde peisajul trebuie adus la starea inițială.

Acum cei care au comis fărădelegea au găsit o judecătoare coruptă la București care calcă în picioare decizia definitivă și speră să câștige și să ne distrugă financiar într-un proces în care au pretenții de sute de mii. Deznodământul în luna mai.

Reporter: Cum ar trebui, în opinia dvs., să arate o politică energetică sustenabilă pentru România?

România este o țară suficient de mare și cu un peisaj suficient de divers pentru a deveni rapid o țară care produce și consumă 100% propria energie verde și care este rezilientă și protejată de black-out.

Văd o tranziție către un mix energetic în care scăpăm de tot ce este periculos și murdar. Una în care construim o rețea suficientă pentru energia solară și eoliană în timp ce închidem etapizat tot ce implică arderea combustibililor fosili și nucleari.

Trebuie oprite orice inevstiții în noi reactoare nucleare și în renovarea celor 2 existente care costă spre 4 miliarde de euro. La fel costa și Neptun Deep.

Aceștia sunt bani care pot fi pompați în subvenționarea a 90% din costurile totale necesare pentru 320.000 de gospodării pentru a fi 100% independente energetic precum sunt și eu de ani de zile.

Adică să fi tăiat de la gaze și termoficare. Să înlocuiești instalații vechi și periculoase pe lemn, gaz, ulei sau cărbune cu o pompă de căldură, baterie, panouri solare și o mică eoliană.

Am făcut acest pas de 8 ani fără nicio subvenție cu împrumut la bancă pe care l-am închis deja și fac profit din excesul de energie. Toată casa e electrică. Nu  ard nimic. Pompa încălzește și podeaua casei și apa caldă. Nu cheltuiesc nimic nici cu transportul. Încarc mașina acasă tot anul.

Independența energetică este de 98%. 2% cumpăr de la rețea în zilele scurte din decembrie de la o companie care îmi dă doar energie eoliană și solară din alte colțuri ale țării unde este exces de producție.

Produc 10 MWh în fiecare an și vând 52% din producție pentru că al meu consum este 4,37 MWh pe an. Și stau în pădure în creierii munților pe versant nordic care primește mult mai puțin soare decât un versant sudic.

Soarele este principala noastră sursă de energie și ajunge pe Pămant în doar 8 minute. Cred că Soarele, în principiu, este salvarea cicilizației umane. Soarele produce în fiecare clipă echivalentul energiei rezultate din explozia a 4,5 trilioane de bombe atomice.

Pe Pământ, ajunge de la Soare, într-o singură oră, toată energia pe care o consumăm într-un an pentru a ne deplasa, hrăni, încălzi, produce și fabrica absolut tot ceea ce avem nevoie.

Pe Pământ nu producem nimic. Doar ardem tot. Am ars aproape în totalitate în ultimele două secole combustibilii fosili (cărbune, gaz și petrol) formați vreme de mai bine de  300 de milioane de ani.

Aproape am terminat uraniul care este mai vechi decât Pământul (provine de la alte supernove). Petrolul și gazul se vor termina înainte de sfârșitul acestui secol, iar uraniul și cărbunele către sfârșitul următorului.

Logica îmi spune că ne vom întoarce de unde am plecat acum două secole dacă nu rezolvăm problema energiei.

Iar practica îmi arată că planurile politice actuale pentru decarbonizarea energiei nu au nicio legătură cu știința și cu nevoile economiei.

Asistăm la un populism ieftin și periculos.

Reporter: Care sunt problemele mai mari legate de hidrocentralele existente?

Gabriel Păun: Este o problemă cu decolmatarea în România. Toți banii ăștia pe care vor să-i bage acum în terminarea unor proiecte vechi sau în altele noi – cum e cazul Răstolița – ar trebui băgați în decolmatarea celor existente. Pentru că, unu la mână, fiind în mare parte colmatate din cauza tăierilor abuzive din bazinul de alimentare, acolo unde n-ar trebui să se taie deloc – tocmai pentru a proteja versanții și a preveni colmatarea – dar se taie peste tot în țară.

Reporter: Ați făcut și acțiuni directe în acest sens.

Gabriel Păun: Da, de-aia am făcut protestul atunci la Vidraru, acum niște ani, dacă ți-amintești, să oprim un camion cu lemne. Nu ar trebui să se taie deloc, dar se taie.

Barajele sunt colmatate și atunci produc mai puțină energie.

Reporter: Dincolo de eficiență, ce alte riscuri presupun aceste baraje neîntreținute?

Gabriel Păun: Dacă nu sunt decolmatate, aluviunile acelea depuse sunt organisme vii sau moarte în curs de descompunere. În mare parte sunt materiale vegetale moarte și care au intrat în descompunere și care emit metan.

Metanul este un gaz cu efect de seră mult mai periculos decât dioxidul de carbon, pentru că efectul de seră [al metanului] este mult mai mare.

Deci e o chestie foarte importantă și problematică aici, care transformă proiectele hidroenergetice de genul ăsta – în loc să reducă emisiile și să fie considerate energie verde – într-o sursă de emisii.

Am solicitat oficial informații de la Ministerul Mediului și de la Ministerul Energiei încă din data de 8 aprilie 2025, însă nu avem un răspuns până la această oră.

spot_img

Newsletter-ul de mediu

Ultimele știri