Costurile pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice ar putea scădea cu aproape o treime până în 2030, dacă factorii de decizie politică vor încorpora prețul carbonului în cadrul legislației verzi „complementare”, se arată într-un nou raport al Băncii Mondiale.
Raportul Băncii Mondiale, Statusul și tendințele de stabilire a prețului carbonului 2016, arată că un sfert din emisiile globale ar putea fi acoperite de prețul carbonului anul viitor. Acest lucru ar fi posibil în mare măsură datorită Chinei, care urmărește să introducă cea mai mare inițiativă de stabilire a prețurilor de carbon din lume, care ar putea dubla procentul de emisii acoperite prin mecanisme de stabilire a prețurilor de la 13% până la 20% – 25% în 2017.
Cu cât vom coopera mai mult prin prin comercializarea carbonului, cu atât sunt mai mari vor fi economiile și cu atât mai mare va fi potențialul de creștere a țintelor de țară pe termen scurt. Pentru a fi eficiente, politicile de stabilire a prețului carbonului trebuie să fie coordonate cu alte politici de mediu și energie, atât la nivel național, cât și în relația cu alte state”, a declarat John Roome, senior director al departamentului pentru schimbări climaticel al Băncii Mondiale.
Raportul sugerează că ar fi dificil să se ajungă la obiectivul de păstra încălzirea globală sub 2 grade Celsius, fără extinderea inițiativelor de stabilire a prețurilor pentru carbon. Mai mult de 100 de țări consideră că mecanisme de stabilire a prețurilor parte a promisiunilor lor climatice la COP21, inclusiv a sistemelor transfrontaliere de comercializare a emisiilor (ETS).
Excedentul de certificate de emisii marchează un prim regres
Până în 2050, se crede că piața internațională ar putea reduce costurile mai mult de 50%. În 2015, mecanismele de stabilire a prețuirlor carbonului au generat 26 de miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o creștere de 60%, comparativ cu nivelul veniturilor din 2014.
De fapt, emisiile acoperite de prețului carbonului au crescut de trei ori în ultimii zece ani, inițiativele de punere în aplicare a acestui program ajungând la 42 în aceeași perioadîă de timp. Acest lucru se traduce la aproximativ 7 gigatone de emisii (13% din emisiile globale) fiind acoperite prin mecanismele de stabilire a prețurilor.
