Cu toate că statele Europei și din Asia Centrală au rezolvat o parte din problemele generate de subnutriție, peste 14 milioane de persoane din această regiune încă nu au acces la alimentele necesare, iar problemele de malnutriție sunt în creștere, potrivit unui raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU (FAO).
Potrivit raportului Situația securității alimentare și a alimentației în Europa și Asia Centrală 2017 , după progrese considerabile în ultimii ani, situația din regiune pare a fi în prezent stagnantă. Prevalența subnutriției a rămas aproape neschimbată în Caucaz și Asia Centrală
Sărăcia rămâne singurul și cel mai important obstacol în calea siguranței alimentare. Dar există o cale clară înainte. Obiectivele de dezvoltare durabilă sau SDG oferă un cadru puternic pentru a face față provocărilor cu care se confruntă statele din Europa și Asia Centrală”, a declarat Vladimir Rakhmanin, director adjunct al FAO și reprezentant regional pentru Europa și Asia Centrală. .
Conform documentului, malnutriția în una sau mai multe dintre cele trei forme principale – subnutriție, supranutriție și deficiențe în micronutrienți – este prezentă în diferite nivele în toate țările din regiune, se afirmă în raport.
Adesea, toate cele trei forme coexistă, în ceea ce se numește ”sarcina triplă” a malnutriției. Nu este neobișnuit ca țările să experimenteze rate ridicate atât de subnutriție cât și de obezitate în rîndul copiilor. Deficiențele de micronutrienți și supranutriția la copii, femei și bărbați au devenit două probleme majore legate de siguranța alimentară și nutriție din întreaga regiune”, a declarat Ariella Glinni, autorul principal al raportului FAO.
Supranutriția de asemenea, o problemă
Supranutriția în rândul populației adulte reprezintă o altă problemă importantă, a constatat raportul. O persoană este obeză când indicele său de masă corporală (raportul dintre greutate și înălțime, calculat prin împărțirea greutății exprimate în kilograme la pătratul înălțimii exprimate în metri) depășește 30.
Citând datele OMS, raportul indică o creștere de 30% a numărului de adulți obezi în perioada 2000 – 2014. Cea mai mare prevalență a obezității a fost observată în țările din sud-estul Europei, unde 26,9% dintre toți adulții au fost clasificați ca fiind obezi.
Ratele de creștere a obezității din regiune se corelează strâns cu veniturile pe cap de locuitor care permit consumul de produse alimentare cu o valoare calorică mai mare, împreună cu stilul de viață din ce în ce mai sedentar.
Ca formă a malnutriției, obezitatea poate fi, de asemenea, un rezultat al schimbărilor în obiceiurile alimentare, precum și a veniturilor mici asociate cu consumul de alimente mai ieftine cu un nivel ridicat de grăsimi totale, zahăr și alți carbohidrați rafinați.
Femeile și bărbații din regiune suferă de diferite forme de malnutriție. Femeile aflate la vârsta fertilă prezintă un risc mai mare de anemie, constituind o problemă importantă de sănătate publică, după cum a constatat FAO.
În timp ce femeile sunt în principal responsabile de creșterea, cumpărarea, prelucrarea și pregătirea majorității alimentelor consumate, pentru a face o diferență reală, inițiativele de îmbunătățire a alimentației ar trebui să vizeze atât femeile, cât și bărbații.
Provocările schimbărilor climatice
Raportul avertizează că multe sisteme de producție din regiune sunt deja nesustenabile și vulnerabile la șocuri – inclusiv cele care rezultă din evenimente meteorologice extreme – ceea ce face ca productivitate viitoare să fie incertă. Realizarea securității alimentare în aceste condiții va necesita creșteri durabile ale producției agricole, o mai mare rezistență și o utilizare mai eficientă a resurselor naturale.
Unele dintre țările din regiunea Europei și a Asiei Centrale sunt printre cele mai vulnerabile la schimbările și variațiile climatice, iar multe dintre acestea se confruntă deja cu efecte negative asupra agroecosistemelor lor, potrivit FAO. Au fost deja raportate daune și pierderi mai accentuate în subsectoarele de culturi vegetale, creșterea animalelor, silvicultură și pescuit.
Necesitatea de a reduce pierderile și deșeurile alimentare, care reprezintă peste 30% din produsele alimentare produse la nivel global, devine și mai urgentă. Pierzând mai puțină hrană și reducând pierderile de alimente de-a lungul lanțului valoric, presiunea asupra ecosistemelor fragile este redusă, emisiile de gaze cu efect de seră sunt reduse, sistemele agroalimentare devin mai eficiente, iar securitatea alimentară și nutriția sunt sporite.
Unele țări încă nu dispun de politici publice complete de securitate alimentară. În alte țări securitatea alimentară este definită mai restrâns deoarece se concentrează în primul rând pe autosuficiența alimentară națională, fără a lua în considerare celelalte dimensiuni ale securității alimentare.
