Responsabilitatea Extinsă a Producătorilor (REP), nu înseamnă că producătorii sunt singurii răspunzători. OCDE a definit Responsabilitatea extinsă a producătorului (REP) ca o abordare politică în cadrul căreia producătorilor li se atribuie o responsabilitate semnificativă financiară și/sau practică- pentru tratarea, reciclarea sau eliminarea ambalajelor/produselor post-consum. Uniunea Europeană a preluat acest principiu pe care îl regăsim și în legislația românească: schema de răspundere extinsă a producătorului (REP).
Text de Dragoș Călugăru, Director General ECOTIC
REP este un set de măsuri luate de stat pentru a se asigura că producătorii de produse poartă responsabilitatea financiară şi organizatorică pentru gestionarea stadiului de deşeu din ciclul de viaţă al unui produs. Producător este considerată persoana juridică care pune pe piață produsul respectiv și care nu este neapărat cel care îl fabrică.
În Uniunea Europeană, există ținte naționale pe aceste fluxuri: 60% rata de reciclare la ambalaje din ce s-a pus pe piață, 65% rata de colectare a DEEE-urilor raportate la media EEE puse pe piață în 3 ani anteriori din 2021 (45% până în 2020), 45% rata de colectare deșeuri de baterii și acumulatori portabili raportată la media bateriilor puse pe piață in anul curent și 2 ani anteriori și avem și țintă pe deșeurile municipale – 50% ar trebui reciclate din anul 2020.
Cu specific pe DEEE, această rată de colectare se atinge cu greu și doar Irlanda și Elveția au reușit această performanță în anul 2019. Cheia succesului este relativ simplă: fiecare cetățean se bucură de servicii municipale de colectare separată, în principal printr-un centru municipal de colectare, știe de existența acestora și că accesarea acestora este comportamentul normal. Complementar, o soluție de debarasare o reprezintă și magazinele de electrice și electrocasnice. Peste acestea, colectarea paralelă informală este combătută pentru a preveni scurgerile în fluxurile de fier vechi și exporturile.
Gestionarea cu grijă a fluxurilor de DEEE are un motiv întemeiat: în DEEE sunt substanțe periculoase pentru mediu și sănătatea umană (freon, mercur, metale grele, PCB, bromuri) care trebuie extrase și neutralizate. Concomitent, în DEEE sunt materiale care pot deveni materii prime secundare iar unele din acestea sunt încadrate în lista materiilor prime critice de Uniunea Europeană.
În cazul României, pe fluxul DEEE-urilor acționează următorii actori: OTR-uri care depun toate eforturile în atingerea țintelor, lanțuri de retail foarte implicate, campanii de conștientizare.Din păcate, cetățenii nu cunosc serviciile primăriei pe acest segment pentru că, în cele mai multe cazuri, ele nu există. Suplimentar, colectarea informală (fier vechi) este probabil fenomenul cu amploarea cea mai mare din Uniunea Europeană.
Cu toate aceste eforturi din sectorul privat, ținta națională nu a fost atinsă până în prezent, chiar dacă în anul 2019 avem raportarea cea mai bună, o rată de colectare de peste 40%, replicabilă probabil și în anul 2020,departe de ținta de 65% din anul 2021.
Probabil pentru simplitate, autoritățile centrale au transmis ținta națională exclusiv pe umerii producătorilor (și a OTR-urilor) și au adăugat și cele mai mari penalități din UE: 4 lei/kg țintă neatinsă din 2020 (20 lei/kg la lămpi) plus o clauză în care licența de operare a OTR-urilor este retrasă dacă 2 ani consecutivi nu este realizată ținta.Toate acestea în condițiile în care state care au problemele menționate mai sus rezolvate se apropie cu greu de rata de 65%.Mai multe studii au demonstrat că o țintă de 65% raportată la echipamentele puse pe piață 3 ani anterior este imposibil de atins întrucât ceea ce se generează ca DEEE nu ajunge la acest nivel, gradul de înlocuire fiind mic.
Această exclusivitate este combătută și de Comisia Europeană care menționează că Statele Membre trebuie să colecteze informații privind DEEE colectate pe toate căileși să adopte măsuri pentru a implica toți actorii.
Care ar fi toți actorii? Pe lângă producători și reprezentanții acestora (OTR-uri) și lanțurile de magazine, avem municipalitățile (aproape inexistente), avem autoritățile de control (fără efect în colectarea informală care prosperă), avem operatorii de colectare și tratare DEEE (unde lipsa de control încurajează multe nereguli) și avem autoritățile centrale. La capătul liniei avem consumatorul care are prea puține soluții la dispoziție și se debarasează cum îi este mai facil.
Directiva Europeană pe DEEE 2012/19/EUtrasează un obiectiv general care este prea puțin luat în seamă:„Protejarea mediului și a sănătății umane prin prevenirea sau reducerea efectelor negative ale generării și gestionării DEEE precum și prin reducerea efectelor globale ale utilizării resurselor și îmbunătățirea eficienței utilizării acestora”.
Atingerea unei rate de colectare este doar un mijloc către acest obiectiv,iar accentul trebuie pus mai ales pe neutralizarea compușilor poluanți și pe recuperare. Or, în România se fac eforturi pentru a crește rata de colectare și prea puțin pentru a împiedica vandalizarea și tratarea necorespunzătoare.
Arderea cablurilor, trecerea prin shredder a DEEE-urilor fără a scoate substanțele periculoase, eliberarea agentului frigorific în atmosferă, zdrobirea DEEE-urilorși alte practici improprii sunt realizate (și încurajate) inclusiv de operatori cu autorizație ambiguă de mediu. O comparație a cantităților de agent frigorific care ar fi trebuit neutralizate, corespondentcantităților de DEEE-uri cu acest compus și tratate oficial de peste cei peste 70 de operatori autorizați și cantitățile efectiv neutralizate de cele 3-4 incineratoare din țară ar fi elocventă. Aceeași situațieeste și pentru condensatorii electrolitici din DEEE-uri.
Ne dorim adoptarea modelelor occidentale,undefiecare comunitate are centre de colectare a deșeurilor reciclabile, inclusiv a DEEE-uri, cetățenii sunt informați despre acestea, iar abaterile sunt drastic combătute.
Considerăm necesară luarea unor măsuri rapide, în care responsabilitatea extinsă a producătorilor este controlată de producători, precum și alte măsuri de responsabilizare a tuturor actorilor din sistem. De asemenea, povara producătorilor trebuie limitată la DEEE-urile disponibile pentru colectare la autorități locale, magazine și colectori.
Altfel, ce efect prevedem când îi penalizăm doar pe cei care fac eforturi cu adevărat iar restul sistemului nu funcționează? Răspunsul este simplu: colapsul industriei de reciclare existente iar poluanții din DEEE ajung să afecteze alimentele cu care ne hrănim, apa pe care o bem, aerul pe care îl respirăm și care implicit va contribui la extremele climatice.
Cu toții ne dorim un mediu curat și cu bună credință și implicarepot fi realizați pași importanți în acest domeniu.Noi dorim si suntem deschiși să ne aducem contribuția.
