Cererea globală de sare vine la un cost pentru mediu și sănătatea umană, conform unei noi recenzii științifice conduse de profesorul de geologie Sujay Kaushal de la Universitatea din Maryland.
Publicat în revista Nature Reviews Earth & Environment și preluat de Science Daily, articolul a arătat că activitățile umane fac ca aerul, solul și apele dulci ale Pământului să devină mai sărate, ceea ce ar putea reprezenta o „amenințare existențială” dacă tendințele actuale vor continua.
Procesele geologice și hidrologice aduc sărurile la suprafața Pământului în timp, însă activitățile umane precum mineritul și dezvoltarea terenurilor accelerează rapid „ciclul natural al sării”. Agricultura, construcțiile, tratarea apei și a drumurilor și alte activități industriale pot intensifica și ele salinizarea, care afectează biodiversitatea și poate face apa potabilă nesigură în cazuri extreme.
„Dacă privim planeta ca un organism viu, atunci atunci când se acumulează atât de multă sare, ar putea afecta funcționarea organelor vitale sau a ecosistemelor,” a spus Kaushal, care are o dublă funcție la Centrul Interdisciplinar de Științe ale Sistemelor Pământului de la UMD. „Îndepărtarea sării din apă necesită multă energie și este costisitoare, iar saramura rezultată este mai sărată decât apa oceanică și nu poate fi eliminată ușor.”
Kaushal și coautorii săi au descris aceste perturbări drept un „ciclu antropogen al sării„, stabilind pentru prima dată că oamenii afectează concentrația și ciclul sării la nivel global, interconectat.
„Când oamenii se gândesc la sare, tind să se gândească la clorura de sodiu, însă munca noastră de-a lungul anilor a arătat că am perturbat și alte tipuri de săruri, inclusiv cele legate de calcar, gips și sulfat de calciu,” a spus Kaushal.
Când sunt dislocați în doze mai mari, acești ioni pot cauza probleme de mediu. Kaushal și coautorii săi au arătat că salinizarea cauzată de om a afectat aproximativ 2,5 miliarde de acri de sol în întreaga lume – o suprafață de aproximativ dimensiunea Statelor Unite. Cantitatea de ioni de sare a crescut și în râuri și fluvii în ultimii 50 de ani, în concordanță cu creșterea utilizării globale și a producției de săruri.
Sarea a ajuns chiar și în aer. În unele regiuni, lacurile se usucă și emit nori de praf sărat în atmosferă. În zonele cu zăpadă, sărurile de drumuri pot deveni aerosolizate, creând particule de sodiu și clorură.
Salinizarea este asociată și cu efecte „cascadă”. De exemplu, praful sărat poate accelera topirea zăpezii și poate dăuna comunităților – în special în vestul Statelor Unite – care depind de zăpadă pentru aprovizionarea cu apă. Datorită structurii lor, ionii de sare se pot lega de contaminanți din soluri și sedimente, formând „cocktailuri chimice” care circulă în mediu și au efecte dăunătoare.
Sărurile folosite pentru drumuri au un impact deosebit în SUA, care produce 44 de miliarde de livre sterline de agent de dezghețare în fiecare an. Sărurile pentru drumuri au reprezentat 44% din consumul de sare al SUA între 2013 și 2017 și contribuie cu 13,9% din totalul solidelor dizolvate care intră în râuri din întreaga țară. Acest lucru poate provoca o concentrație „substanțială” de sare în bazinele hidrografice, conform lui Kaushal și coautorilor săi.
Pentru a preveni inundarea cursurilor de apă din SUA cu sare în anii următori, Kaushal a recomandat politici care să limiteze sărurile de drumuri sau să încurajeze alternativele. Washington, D.C., și câteva alte orașe din SUA au început să trateze drumurile înghețate cu suc de sfeclă, care are același efect dar conține semnificativ mai puțină sare.
Kaushal a spus că devine tot mai important să se evalueze riscurile pe termen scurt și lung ale sărurilor de drumuri, care joacă un rol important în siguranța publică, dar pot și diminua calitatea apei.
Autorii studiului au cerut și crearea unei „limite planetare pentru utilizarea sigură și durabilă a sării” în aceeași măsură în care nivelurile de dioxid de carbon sunt asociate cu o limită planetară pentru a limita schimbările climatice. Kaushal a spus că, deși teoretic este posibil să se reglementeze și să se controleze nivelurile de sare, acest lucru vine cu provocări unice.
„Aceasta este o problemă foarte complexă deoarece sarea nu este considerată un contaminant primar al apei potabile în SUA, așa că reglementarea ar fi o sarcină dificilă,” a spus Kaushal. „Dar cred că este o substanță care crește în mediu la niveluri dăunătoare.”
Citește și: Șansa de a limita încălzirea globală la 1,5°C a dispărut
