Conform datelor Administrației Naționale „Apele Române” (ANAR), cerința de apă a scăzut la 7,48 miliarde mc. de apă, reprezentând mai puțin de jumătate față decât se înregistra cerința de apă în anul 1990, respectiv la 20,4 miliarde mc. de apă. Începând cu anul 2001, cerința de apă s-a redus practic la jumătate, comparativ cu anul 1990. Cea mai dramatic scădere s-a înregistrat în industrie, de la 9,06 miliarde mc de apă la 4,91 miliarde mc de apă, cât este în 2013.
Evaluarea periodică a potențialul hidroenergetic al cursurilor de apă este absolut necesară. Evident, inventarierea resurselor hidroenergetice se realizează prin efectuarea de studii pe fiecare curs de apă în parte, pe baza datelor fizico-geografice, tehnice și economice, ținând seama de condițiile specifice ale regiunii respective”, a declarat, joi, în cadrul unei conferințe de specialitate, Vasile Pintilie, director general al ANAR.
Potrivit acestuia, resursele de apă ale României sunt relativ sărace și neuniform distribuite în timp și spațiu. Acestea însumează teoretic cca. 134,6 mld mc (fiind constituite din apele de suprafață- râuri, lacuri, fluviul Dunărea – și ape subterane), din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice este circa 40 miliarde mc. Resursele de apă ocupă un loc important între celelalte resurse naturale, apa fiind cea mai larg răspăndită resursă de pe glob.
Repartiția resursei de apă în România este neuniformă. Zona montană asigură 65% din resursa de apă, în timp ce câmpiile și podișurile joase asigură doar 7% din resursă, ceea ce face ca zone întinse și importante, cum sunt Câmpia Română, Podișul Moldovei, Dobrogea să fie sărace în resurse de apă.
Gradul de amenajare al potențialul hidroenergetic în țara noastră este de circa 50% din resursa hidroenergetică a României (luând în considerare anul hidrologic mediu) și acesta variază pe bazine hidrografice de la cca 30 % în bazinul hidrografic Someș la peste 85 % în bazinul hidrografic Olt.
Din cauza regimului variabil al resurselor de apă din România , o parte din aceste resurse se scurg în perioadele de viitură, pe când, în perioadele secetoase, debitele scurse scad la valori foarte mici. Pentru a mări resursele utilizabile, ANAR ia măsuri de regularizare a debitelor prin lacuri de acumulare care să rețină debitele excendentare în perioadele ploioase, pentru a le face disponibile în perioadele secetoase.
În acest context, consider că se impune un management integrat la nivel de bazin hidrografic pentru stabilirea unui echilibru între cerințele utilizatorilor de apă (inclusiv valorificarea potențialului hidroenergetic) și îndeplinirea obiectivelor directivelor europene, respectiv asigurarea atingerii și menținerii obiectivelor de mediu ale corpurilor de apă. În același timp, competiția dintre utilizatorii de apă necesită o planificare optimă a exploatării resurselor de apă în vederea asigurării cerințelor sociale, economice și de mediu, care să considere cele mai bune tehnici și practici disponibile”, Vasile Pintilie, director general ANAR.
ANAR anunță că are în vedere noi propuneri de amenajare a bazinelor hidrografice inclusiv prin realizarea de noi lacuri de acumulare – rezervoare de apă – cu scopul de a mări cantitatea de resursa de apă care poate fi utilizată de folosințe, inclusiv capacitățile de stocare a volumelor de apă la viituri. Schemele directoare de amenajare ale bazinelor hidrografice includ lucrările necesare pe termen scurt, mediu si lung, la care statul român va găsi treptat resursele financiare necesare pentru realizarea acestora.
În România, potențialul teoretic de scurgere a fost evaluat la 90 TWh/an, potențialul teoretic liniar (al cursurilor de apă) a fost evaluat la 70 TWh/an, potențialul hidroenergetic tehnic amenajabil a fost estimat între 32 și 36 TWh/an, iar pirectorul otențialul hidroenergetic economic amenajabil a fost estimat între 23 și 30 TWh/an.
