Agricultura este cauza a peste 90% din defrișarea pădurilor tropicale. Oprirea defrișărilor va necesita o schimbare treptată a abordării și, pentru a fi eficiente, măsurile trebuie să abordeze rolurile subiacente și indirecte ale agriculturii, arată un nou studiu.
Cercetarea publicată în revista Science și preluată de ScienceDaily constată că între 90 și 99% din totalul defrișărilor de la tropice este cauzat direct sau indirect de agricultură. Cu toate acestea, doar jumătate până la două treimi din aceasta duce la extinderea producției agricole active pe terenul defrișat.
Studiul este o colaborare între mai mulți dintre cei mai importanți experți în defrișare din lume și oferă o nouă sinteză a conexiunilor complexe dintre defrișare și agricultură și ce înseamnă aceasta pentru eforturile actuale de a reduce pierderea pădurilor.
Volumul defrișărilor tropicale determinate de agricultură este mai mare de 80%, cel mai frecvent citat număr din ultimul deceniu.
Acest lucru vine într-un moment crucial după Declarația de la Glasgow privind Pădurile la COP26 și înaintea Conferinței ONU pentru Biodiversitate (COP15) de la sfârșitul acestui an și poate ajuta la asigurarea că eforturile urgente de combatere a defrișării sunt ghidate și evaluate de o bază de dovezi adecvată scopului.
„Evaluarea noastră arată clar că între 90 și 99 la sută din toată defrișările de la tropice este determinată direct sau indirect de agricultură. Dar ceea ce ne-a surprins a fost că o pondere comparativ mai mică a defrișărilor – între 45 și 65 la sută – duce la extinderea producției agricole efective pe terenul defrișat. Această constatare este de o importanță profundă pentru conceperea măsurilor eficiente de reducere a defrișărilor și de promovare a dezvoltării rurale durabile”, spune Florence Pendrill, autorul principal al studiului la Chalmers University of Technology, Suedia.
Faptul că agricultura este principalul motor al defrișărilor tropicale nu este un lucru nou. Cu toate acestea, estimările anterioare despre cât de multă pădure a fost convertită în teren agricol la tropice au variat foarte mult – de la 4,3 la 9,6 milioane de hectare pe an între 2011 și 2015. Constatările studiului reduc acest interval la 6,4 până la 8,8 milioane de hectare pe an și ajută la explicarea incertitudinii în numere.
„O mare parte a puzzle-ului este cât de multă defrișare este „degeaba””, a observat prof. Patrick Meyfroidt de la UCLouvain și F.R.S.-FNRS în Belgia. „În timp ce agricultura este motorul suprem, pădurile și alte ecosisteme sunt adesea defrișate pentru speculații cu terenuri care nu s-au materializat niciodată, proiecte care au fost abandonate sau prost concepute, terenuri care s-au dovedit nepotrivite pentru cultivare, precum și din cauza incendiilor care s-au răspândit în pădurile învecinate „.
Înțelegerea semnificației acestor factori este cheia pentru factorii de decizie – fie pe piețele de consum, cum ar fi legislația de due diligence propusă recent de Uniunea Europeană pentru „produse fără defrișare”, inițiative din sectorul privat pentru anumite mărfuri sau pentru politica de dezvoltare rurală în țările producătoare.
Studiul arată clar că o mână de mărfuri sunt responsabile pentru cea mai mare parte a defrișărilor legate de producerea activă a terenurilor agricole – peste jumătate dintre acestea fiind legate doar de pășuni, soia și uleiul de palmier. Dar evidențiază și deficiențele inițiativelor specifice sectorului, care sunt limitate în capacitatea lor de a face față impacturilor indirecte.
„Inițiativele specifice sectorului de combatere a defrișărilor pot fi de neprețuit, iar noile măsuri de interzicere a importurilor de mărfuri legate de defrișare pe piețele de consum, cum ar fi cele aflate în negocieri în UE, Marea Britanie și SUA reprezintă un pas major înainte față de eforturile în mare parte voluntare de combatere a defrișărilor de până în prezent”, a declarat dr. Toby Gardner de la Institutul de Mediu din Stockholm și director al inițiativei de transparență a lanțului de aprovizionare, Trase.
Concluziile studiului indică necesitatea ca intervențiile în lanțul de aprovizionare să meargă dincolo de concentrarea asupra mărfurilor specifice și a gestionării riscurilor, pentru a ajuta la stimularea unor parteneriate autentice între piețele de producători și de consum și guverne. Aceasta trebuie să includă măsuri puternice bazate pe stimulente care să facă agricultura durabilă atractivă din punct de vedere economic, descurajând în același timp conversia în continuare a vegetației native și sprijinind cei mai vulnerabili fermieri mici.
Autorii spun că acest lucru ar trebui să includă un accent mai puternic pe piețele interne, adesea cei mai mari factori ai cererii pentru multe mărfuri, inclusiv carnea de vită, și o consolidare a parteneriatelor între companii, guverne și societatea civilă din jurisdicțiile producătorilor.
Citește și: COP26: Peste o sută de țări s-au angajat să stopeze defrișările, activiștii critică însă termenul limită
