Mulțimi de turiști se îndreaptă spre Caraibe pentru soare tămăduitor, briză de seară îmbătătoare, ape turcoaz și șansa de a înota cu delfinii. Dar, în ciuda popularității lor, programele de genul „swim-with-the-dolphin” (SWTD, „înoată cu delfinul”) au o latură întunecată, despre care unii oameni din culise încep să vorbească, informează Business Insider.
Programele SWTD pot fi găsite oriunde în lume, dar au devenit deosebit de populare în Caraibe, în ultimii zece ani. Un fost antrenor de delfini, care a vorbit doar cu condiția anonimatului, a declarat pentru The Dodo că aceste programe sunt în mod inerent problematice – cetaceele pur și simplu nu își au locul în captivitate. „Delfinii sunt creaturi frumoase și uimitoare în habitatul lor natural. Dar pune-i într-o cușcă și vei vedea cum se schimbă”, spune fostul antrenor.
Povestea unui instructor
Instructorul de delfini s-a născut și a crescut în Bahamas. El a fost angajat în cadrul a două programe SWTD din Caraibe și a început să își facă griji dincolo de responsabilitățile lui. El spune că delfinii erau ținuți în țarcuri excesiv de mici și de înguste. Într-unul din aceste două locuri, mai mult de 40 de delfini au fost plasați în trei celule compacte.
În țarcurile din larg, spre deosebire de piscinele închise din stațiuni, intră gunoi precum cuie și cârlige de pește din ocean, iar pentru că acolo nu era niciun veterinar, delfinii înghițeau lucruri și nu se putea face nimic legat de asta, mai spune el.
Deși a văzut cu ochii lui că țarcurile închise erau curățate, el susține că mirosul clorului era atât de puternic încât îi îneca pe instructori, iar unele animale au orbit din cauza clorului.
De asemenea, instructorul susține că mulți dintre delfini sufereau de „psihoză”, un comportament de care s-a mai auzit în cazul mamiferelor marine forțate să înoate în țarcuri mici pe tot parcursul zilei. Delfinii erau și sub presiunea de a performa, lucru care îi făcea să devină periculoși pentru oameni, spune instructorul. „Aveau de făcut zece interacțiuni pe zi … aceleași mișcări, același discurs, aceleași semnale din nou și din nou. Deveneau frustrați și agresivi cu oaspeții sau loveau în gălețile cu alimente din mâinile noastre”, spune el.
Afirmația cea mai tulburătoare a fostului instructor e că unele femele și-au împiedicat puii să respire, nelăsându-i să iasă la suprafață. El spune că nu e om de știință, dar presupunerea lui și a colegilor lui a fost că mamele nu au vrut să-și lase puii să crească în captivitate. Deși e o afirmație care nu poate fi dovedită, studiile au arătat de asemenea niște probleme legat de captivitatea delfinilor în general.
Potrivit unui raport al World Animal Protection/Humane Society din Statele Unite, numit „Cazul împotriva mamiferelor marine în captivitate”, cetaceelor din captivitate le sunt date în mod obișnuit antibiotice și medicamente pentru ulcer, în timp ce ele au nevoie de suplimente de vitamine, fiindcă hrana lor, care constă în pești înghețați, are un deficit de nutrienți și mulți delfini ajung să moară prematur din diverse cauze. Raportul mai arată faptul că, pentru mulți delfini, dimensiunile țarcurilor în care sunt închiși sunt mai puțin de un procent din aria habitatului lor natural.
Ce e în neregulă cu privire la a înota cu delfini?
SWTD este un termen general pentru o varietate de itinerarii care implică delfini. Pe lângă înotul cu unul sau doi delfini, mai poți fi fotografiat cu un delfin („remorcare dorsală”), sărutat de un delfin sau împins de ciocul unui delfin. Poți plăti chiar să fii un „antrenor” de delfini, primești un fluier și un manual de formare.
Există 30 de delfinarii în Caraibe, spune Naomi Rose, om de știință de la Animal Welfare Institute (AWI). Ele se găsest inclusiv în Bahamas, Jamaica, Tortola, Grand Cayman, Republica Dominicană și Cancun.
Chiar mai multe astfel de centre sunt construite în regiune. Unul s-a deschis recent în Punta Cana din Republica Dominicană, altele au fost propuse pentru Turks, Caicos și St. Lucia, spune Courtney Vail, managerul de campanii și programe de la Whale and Dolphin Conservation (WDC, „Conservarea balenelor și delfinilor”), care luptă de 16 ani împotriva captivității cetaceelor.
WDC a documentat multe incidente legate de bunăstarea mamiferelor în Caraibe, într-o lucrare numită „Captivity in the Caribbean”. Într-o unitate din Antigua, s-a descoperit că delfinii erau „neobișnuit de închiși la culoare”, din cauza incintei înguste și a arsurilor de soare; unii erau ținuți în izolare, în scopuri de instruire; iar unii erau expuși la apă poluată.
„Deși unele țări din Caraibe au dezvoltat o legislație care să adreseze aceste programe de captivitate ale delfinilor, reglementările sunt rareori aplicate, din cauza lipsei de capacitate și de supraveghere”, a mai spus Vail.
Ceta Base e un site care înregistrează ratele de captare, transport și moarte ale delfinilor captivi din întreaga lume. Ceta Base a estimat că există în jur de 240 de delfini – atât prinși din sălbăticie cât și crescuți în captivitate – în unități din întregul Caraibe, și că majoritatea delfinilor sălbatici provin din Cuba, Honduras și Golful Mexic.
Perspectiva unui delfinariu
40 dintre acești delfini se găsesc la Dolphin Cay, un delfinariu popular din stațiunea Atlantis, Paradise Island, Bahamas. Dolphin Cay a fost deschis în 2007 și are o lagună de 5,7 hectare cu „27 de milioane de litri de apă din ocean”, spune Gren Charbeneau, vice-președinte al operațiunilor maritime.
Primii delfini de la Dolphin Cay au fost mutați de la Marine Life Oceanarium din Gulfport, Mississippi, după uraganul Katrina din 2005. Transferul a fost bine mediatizat și a fost, de asemenea, subiectul unei cărți apărute în 2007, „Delfinii Katrina: Un bilet doar dus către Paradis”.
Având în vedere că Atlantis e una dintre cele mai populare unități, The Dodo le-a cerut un răspun vis-a-vis de problemele legate de programele SWTD. Atlantis prioritizează bunăstarea delfinilor cu o echipă de 90 de specialiști și veterinari, ca să le asigure siguranță și confort constant, spune Charbeneau într-un email. El a explicat, de asemenea, că programele cu delfini ajută la educarea oamenilor în ce privește viața marină și conservarea, și că una dintre pasiunile celor de la Atlantis e tocmai conservarea vieții marine.
Atlantis este acreditată atât de „Asociația grădinilor zoologice și acvariilor”, cât și de „Parcurile și acvariile mamiferelor marine” și e, de asemenea, membră a ”Asociației internaționale a instructorilor de animale marine”, mai spune Charbeneau. În această unitate au avut loc 16 nașteri de succes ale delfinilor, din 2007 până acum, și a murit un singur delfin. Iar adâncimea golfului în care stau delfinii e de trei metri, adaugă el.
Sam Duncombe, directorul reEarth, o organizație care se afla în spatele închiderii unei alte unități cu programe SWTD din Bahamas, anul trecut, nu este de acord cu unele dintre afirmațiile lui Charbeneau. Născută și crescută în zonă, Duncombe a declarat că ea luptă de 25 de ani împotriva dezvoltării delfinariilor, inclusiv Atlantis. Ea spune că delfinii Katrina au fost cumpărați, nu salvați, și că a fost vorba de o spălare de bani. Duncombe mai susține că țarcurile în care sunt ținuți delfinii sunt groaznice. „Când am văzut ce au construit pentru delfini, am plâns. Peștii din acvariu au mai mult decât delfinii, cu toate rocile și coralii. Acești delfini au doar piscine din beton, goale”, explică ea.
Îngrijorarea lui Duncombe în privința adâncimii piscinelor e împărtășită și de Naomi Rose de la AWI, care spune că delfinii se scufundă, de obicei, până la 18 metri. „Trei metri sunt mult prea puțin!”, susține ea.
Rolul vaselor de croazieră
Cum au ajuns delfinariile atât de populare? Pe scurt: vasele de croazieră. „Fiecare propunere pentru o nouă unitate SWTD a avut ca premisă necesitatea de a satisface cererea turismului de croazieră”, spune Rose, care observă că această tendință a avansat mult în anii 2000. Unele delfinarii, subliniază ea, nici măcar nu au locuri de parcare: turiștii pur și simplu debarchează, înoată cu cetaceele și se urcă înapoi la bordul vasului gigantic.
Statisticile adunate de la Asociația de Croazieră Florida-Caraibe arată că tendința nu e în scădere. Cel mai recent raport al asociației a arătat că cea mai populară destinație de croazieră sunt Caraibele, care dețin circa 37 de procente din cota de piață în 2014, cu trei procente mai mult față de anul anterior.
„Dacă nu oprești partea cererii, adică acest număr uriaș de pasageri de pe vasele de croazieră și turiștii din America de Nord, veți continua să vedeți delfinarii deschise în Caraibe”, spune Diana McCaulay, CEO al Trustului de Mediu din Jamaica (JET), care a protestat împotriva delfinariilor din Jamaica.
Cum ajung delfinii sălbatici în captivitate
McCaulay a declarat pentru The Dodo că procesul capturării delfinilor sălbatici e foarte traumatic.
„Ei sunt urmăriți și prinși în plase, care sunt apoi trase în sus și delfinii selectați sunt trași într-o barcă cu care sunt transportați.”, explică McCaulay.Sunt preferate delfinii femele, adaugă ea, pentru că sunt mai ușor de instruit.
O scrisoare din decembrie 2014, scrisă la comun de AWI și WDC în semn de protest față de deschiderea unui nou delfinariu la Bird Rock Beach, detaliază cum sunt prinși delfinii. Aceștia se pot încurca în plasa de captură și pot să se sufoce sau să sufere de stări de stres, ca urmare a traumei capturii. În plus, capturile din sălbăticie pot avea un impact negativ asupra populațiilor de delfini deja epuizate, prin luarea membrilor reproducători din grupul acesto mamifere. Scrisoarea mai subliniază că anumite date științifice din 1995 au arătat că rata mortalității delfinilor din captivitate e mult mai mare în timpul capturii și transportului.
Ciclul nesfârșit: reproducerea pentru captivitate
Deși unele delfinarii încă capturează delfini din sălbăticie, multe dintre ele își fac „provizii” prin reproducerea animalelor deja captive. Duncombe, de la reEarth, spune că una dintre numeroasele ei griji legate de reproducere, e că delfinii născuți în captivitate își pierd instinctele: „Ceea ce fac aceste unități e să creeze o întreagă substructură de animale care nu au cum să trăiască în sălbăticie”, spune ea.
În cele din urmă, Duncombe speră că publicul va acorda mai multă atenție situației delfinilor din captivitate. Iar turiștilor care încă se gândesc să înoate cu delfinii, le spune răspicat: „Dorința ta de a fi cu ei îi omoară.”
Sursă foto: Flickr.com
Mai citește și:
San Francisco a interzis folosirea animalelor sălbatice la circ
