Inconjurata de munti, Valea Jiului le ofera celor pasionati de alpinism si de speologie adevarate comori naturale. Cheile Crivadiei, Banitei, Taii, Rosiei sau Jietului, grupate pe o raza de doar cativa kilometri, sunt rezultatul unui spectacol grandios „regizat" de natura. Sculptate in partea sud-vestica a dealului Runcu, Cheile Crivadiei au fost folosite ca o bariera naturala in calea invadatorilor.
Ingustimea dintre peretii cheilor nu a permis nici macar formarea unor poteci prin care sa te poti strecura, asa incat singura posibilitate de a le strabate este pe cursul raului care desparte versantii, insa nici aceasta nu este lipsita de efort. La fel de spectaculoase sunt si Cheile Banitei si Cheile Rosiei, insa niciuna dintre aceste atractii nu este considerata de autoritati zona de interes turistic.
Cheile Crivadiei, Banitei, Taii, Rosiei sau Jietului, adevarate comori naturale ale regiunii, ofera pasionatilor de alpinism si de speologie un spectacol grandios, de o frumusete aparte
Cele patru "defileuri in miniatura", desi confera regiunii un urias potential turistic, nu figureaza ca puncte de interes pe hartile sau in pliantele de promovare a zonei.
Inconjurata de munti, Valea Jiului are adevarate comori care ar putea atrage mii de turisti in fiecare an, insa, in ciuda bogatiei oferite de natura, cei care ar trebui sa profite de pe urma acestor daruri nu isi dau seama de potentialul urias.
Dezvoltarea turistica a zonei Vaii Jiului a fost cuvantul de ordine al autoritatilor locale, pus de altfel si pe hartie, intrucat factorii de decizie au vazut aceasta activitate ca fiind singura alternativa la minerit.
Realitatea arata insa ca nu s-a miscat nimic in dezvoltarea acestei activitati, iar multe perimetre turistice sunt la fel de straine de responsabili cum sunt si pentru majoritatea turistilor.
Un exemplu este zona care cuprinde patru "defileuri in miniatura", de o frumusese si de o salbaticie aparte, dar neexploatate turistic. Cheile Crivadiei, Banitei, Taii, Rosiei sau Jietului, toate grupate pe o raza de doar cativa kilometri, sunt vizitate anual doar de o mana de oameni, in special de pasionati de alpinism si de speologie, deoarece ele nu figureaza in nicio harta a Vaii Jiului ca principala atractie turistica.
Traseu pe albia raului
Muntii Sureanu ofera turistilor care aleg salbaticia Vaii Jiului sansa de a vizita unul dintre locurile in care natura a "regizat" un spectacol grandios. Sculptate in partea sud-vestica a dealului Runcu (788 de metri altitudine), Cheile Crivadiei au fost folosite ca o bariera naturala in calea invadatorilor. Ingustimea dintre peretii cheilor si verticalitatea lor nu au permis nici macar formarea unor poteci prin care sa te poti strecura.
Singura posibilitate de a le strabate este pe cursul raului care desparte versantii, insa nici aceasta nu este lipsita de efort. Marmitele, care sunt scobituri formate prin eroziune in albia raului, adanci si de doi metri, te silesc sa recunosti ca te inclini in fata naturii.
Accesul la cheile din zona Vaii Jiului se poate face cu autoturismul, pe drumul national 66 Petrosani-Simeria
Regulile si premiul naturii
„Daca ar trebui sa descriu intr-un cuvant acest loc, as spune doar: salbatic! Ai senzatia ca cineva te urmareste de deasupra, la fiecare pas, prin apa cristalina, iar cum peretii stancilor se boltesc deasupra ta, senzatia de straniu este si mai mare.
Nu te poti abate nici in stanga si nici in dreapta. Natura te obliga sa-i urmezi regulile si te pune la incercare, iar premiul dupa atata efort este pe masura. Eu vin din zona Gorjului si avem chei si acolo, dar nu la fel de spectaculoase", spune Dragos Spahiu, unul dintre turistii care si-au facut curaj sa treaca prin „defileul" de la Crivadia.
Cheile au o distanta de aproximativ un kilometru, iar mai bine de jumatate din traseu, pana la ingustare si la aparitia marmitelor, poate fi strabatut si prin albia raului care le strabate, mai ales in lunile secetoase de vara cand apa nu depaseste cu mult debitul unui paraias.
„Sala de bal si de cantari"
Aproape in continuarea Cheilor Crivadiei se gasesc si Cheile Banitei, sculptate in calcare de paraul Jupaneasa.
Mai putin salbatice decat cele ale Crivadiei, sunt la fel de scurte si tot atat de spectaculoase.
Turistii care aleg sa le viziteze o pot face aproape fara efort, prin ele croindu-si loc si o cale ferata, inca de la inceputul secolului.
Cheile Banitei reprezinta o atractie pentru turisti datorita pesterii Bolii.
Pestera s-a format prin strapungerea subterana a unei "bare" calcaroase de catre paraul Jupaneasa.
Pestera Bolii este apreciata de vizitatori in special pentru "camerele"de dimensiuni extrem de mari din interior.
Perioada dintre cele doua razboaie mondiale a adus pentru pestera Bolii un nume nou.
De atunci, aceasta mai este cunoscuta si ca "Sala de bal si de cantari".
Numele i-a fost dat datorita faptului ca in perioada interbelica gazduia spectacole muzicale.
Acest obicei a fost reluat de curand, insa la o scara mult mai redusa, pentru a nu afecta ecosistemul.
Arie protejata de interes national
Zona Cheile Crivadiei a fost declarata arie naturala protejata de interes national, pe raza Parcului Natural Gradistea Muncelului – Cioclovina.
Aflata in vecinatatea satului Crivadia, in imediata apropiere a monumentului feudal Turnul Crivadiei, rezervatia are o suprafata de zece hectare.
Zona se remarca prin frumusetea peisajului, dar si prin flora bogata si variata , o adevarata "oaza" termofila cu numeroase elemente dacice si daco-balcanice, conservate la adapostul abruptului cheilor, pe substrat calcaros.
Cheile Banitei sunt sculpate in calcare mezozoice si sunt strabatute de calea ferata Petrosani-Simeria.In jurul cheilor, cat si pe inaltimile calcaroase din jur, se dezvolta o flora bogata care include numeroase endemisme si specii sudice: Juniperus sabina, Syringa vulgaris, Fraxinus ornus, Asperula capitate, Doronicum columnae.
Intreaga regiune este presarata cu numeroase pesteri subterane precum: pestera Tecuri, pestera Ciclovina, pestera Sura Mare sau pestera Bolii.
Pestera Bolii gazduieste spectacole muzicale, fiind numita „Sala de dans si de cantari”
Poligonul „extrem de dificil" al pasionatilor de alpinism
La doar trei kilometri, un lant muntos a dat nastere unor chei apreciate in primul rand de turistii iubitori de alpinism.
Cheile Rosiei sunt sculptate intr-o rama calcaroasa si, desi sunt scurte, sunt spectaculoase, iar in peretii lor se deschid o multitudine de pesteri foarte putin cunoscute turistilor si care ofera o veritabila expozitie de stalactite, stalagmite, coralite. Versantul stang al cheilor are o verticalitate de peste 100 de metri, devenind in timp un poligon al alpinistilor, apreciat cu calificativul: "extrem de dificil".
O creasta calcaroasa porneste din dreptul Cheilor Rosia, intinzandu-se spre est pana in dreptul Cheilor Taia. La poalele acestor creste, pline de vegetatie, se gasesc ici-colo gospodarii ale localnicilor crescatori de vite, construite din lemn si care au ramas parca acolo din timpuri stravechi, amintind de stramosii nostri daci.
Localnicii, singurii "ghizi"
Cheile Banitei, care se gasesc in continuarea Cheilor Crivadiei, sunt sculptate in calcare mezozoice de paraul Jupaneasa. Intreaga regiune este presarata cu multe pesteri subterane.
Zona "portilor" de intrare in Valea Jiului, cum sunt numite aceste chei, poate fi strabatuta intr-o singura zi, iar cei care vor sa zaboveasca mai mult la spectacolul oferit de natura au la indemana mai multe pensiuni in zona montana a Petrosaniului. Pentru o noapte de cazare la o pensiune din regiunea apropiata cheilor, pretul variaza intre 30 si 100 de lei.
Accesul la cheile din zona Vaii Jiului se poate face cu autoturismul urmand DN 66, Petrosani-Simeria. Turistii care aleg sa viziteze aceste regiuni salbatice trebuie sa stie insa ca aproape in niciun pliant de informare Cheile Crivadiei, Banitei, Rosiei sau Taii nu apar ca zone de interes turistic, iar singurii care le pot explica potecile prin care sa ajunga la acestea sunt localnicii.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
