Presedintele Miscarii Ecologiste din Moldova, Alecu Renita, doreste apropierea ecologistilor de pe cele doua maluri ale Prutului.
Miscarea Ecologista din Moldova este prima organizatie neguvernamentala pe probleme de mediu de la Chisinau. Alecu Renita sustine ca proiectul de constructie a tronsonului de cale ferata Cahul-Giurgiulesti poate avea efecte nocive asupra intregului ecosistem din Lunca Prutului de Jos.
Adevarul: Care este, pe scurt, istoria Miscarii Ecologiste din Moldova?
Alecu Renita: Avem o biografie de aproape un sfert de veac, fiindca ne-am constituit ca un grup inca din iunie 1983. Dar in public am iesit sa sustinem problemele de mediu abia in 1985. Eram adeptii unei ecologii a sufletului si consideram ca degradarea mediului e o consecinta a degradarii spiritului uman. Am fost prima organizatie de tip nou, neafiliata puterii, care a declansat un sir de procese legate de transparenta, dezbateri publice, proteste, pichetari, confruntari etc.
S-ar putea spune ca miscarea de eliberare nationala din Basarabia, care s-a extins ulterior pe toate segmentele societatii, a pornit de la ecologisti, de la Miscarea Verzilor. Practic, toate personalitatile ce s-au implicat activ in viata social-politica a acelor ani, in care am redobandit alfabetul latin, limba romana si tricolorul, ne-au sustinut ori au facut parte din Miscarea Ecologista. Abia in anul 1990 am fost inregistrati oficial si am devenit prima organizatie neguvernamentala recunoscuta de Ministerul Justitiei, adica am spart gheata pentru aparitia societatii civile in Moldova.
Ce proiecte ati derulat in ultimii ani in cooperare cu Romania?
Un proiect ar fi "Abordarea Unitara la Nivel de Bazin Hidrografic Prut pentru Reducerea Nutrientilor si Cooperarea Transfrontaliera", implementat de MEM si Centrul de Consultanta Ecologica Galati. Prin acest proiect, i-am apropiat pe ecologistii de pe malurile Prutului. Pentru prima data au fost initiate discutii intre expertii din Moldova si cei din Romania, au avut loc dezbateri despre cum ar trebui sa arate un plan comun de management al bazinului hidrografic Prut, s-a facut un schimb important de informatii referitoare la problemele de mediu si de dezvoltare comunitara de pe ambele maluri.
Un prim rezultat ar fi ca ICPDR (Comisia Internationala pentru Protectia Fluviului Dunarea) intentioneaza sa sustina, incepand cu 2008, elaborarea unui plan comun de management al bazinului raului Prut. Doar un plan valabil pe ambele maluri ar potoli poftele efemere ale ambelor parti si ar favoriza o administrare durabila a intregului bazin.
Dar aici, in Moldova, ce initiative aveti?
Participam la doua proiecte deosebit de importante pentru Moldova: unul de reducere a nutrientilor in bazinul raului Prut (respectiv al Dunarii si Marii Negre) si al doilea – de lichidare a stocurilor de poluanti organici persistenti si de chimicale cu termen expirat.
Prin doua dintre proiectele noastre, care ne sunt foarte dragi, am promovat pe plan national si european patrimoniul natural si cultural al Basarabiei prin editarea albumelor Moldova Pitoreasca si Moldova – Spatiu European. Dar mai importante decat aceste proiecte sunt eforturile Miscarii Ecologiste din Moldova de a pastra in prim-planul vietii sociale si politice din Moldova problemele de mediu si de a sustine un curent de opinie favorabil culturii ecologice.
Care a fost cea mai "eficienta" campanie dusa de dvs.?
In 1988, "verzii" au initiat si organizat doua campanii publice in care au fost implicati zeci de mii de oameni pentru salvarea a doua bijuterii ale patrimoniului natural – reciful Stanca Mare si defileul Saharna. Sub presiunea opiniei publice, pentru prima data in istoria partidului comunist, o hotarare a comitetului central a fost considerata gresita si a fost anulata, iar Stanca Mare si Saharna au devenit simboluri ale desteptarii ecologice din Basarabia si au capatat statutul de monumente ale naturii.
Dar campania cel mai putin eficienta?
Din pacate, acestea ar fi tocmai actiunile de salvare a Luncii Prutului de Jos de constructia tronsonului de cale ferata de 55 km dintre Cahul si Giurgiulesti. In primul rand, a fost o surpriza pentru noi, intrucat in niciunul dintre planurile de dezvoltare a Republicii Moldova nu era prevazuta constructia unei cai ferate prin Baltile Prutului. Contrar Conventiei de la Aarhus, care obliga statele sa informeze populatia din timp despre proiectele cu impact de mediu, care a fost ratificata de Republica Moldova, nici ecologistii din sectorul neguvernamental, nici comunitatile locale nu au stiut de proiect si nu au fost consultati pana cand nu au inceput constructiile. Din aceasta cauza, nu am reusit sa pregatim opinia publica si sa implicam savantii onesti si expertii internationali, care ar fi spus adevarul despre consecintele acestei constructii asupra intregului ecosistem din Lunca Prutului de Jos.
Care e problema cu linia Cahul-Giurgiulesti?
Ar fi bine sa se stie ca, in anii ’70 ai secolului trecut, Lunca Prutului, de la Leova pana la Cahul, pe o distanta de aproape 100 km, a fost „valorificata" pentru agricultura, distrugandu-se zeci de mii de hectare de o biodiversitate acvatica abundenta.
Aici era paradisul pasarilor si al pestilor – era o mica Delta a Dunarii. Mai ramasesera neatinse Baltile, de la Cahul pana la Giurgiulesti, la Dunare. Iata ca a venit si randul lor. Vedeam aceasta zona ca pe o carte de vizita a sudului Basarabiei, un loc de conservare a unui lant intreg de specii incluse in Cartea Rosie, dar, in acelasi timp, o zona cu un mare potential turistic si mai ales ecoturistic, ce ar fi permis o dezvoltare comunitara pe principii durabile, in armonie cu natura. Cu siguranta, neatinsa, Lunca Prutului de Jos ar fi devenit parte a Rezervatiei Mondiale Delta Dunarii, cu o sustinere masiva din partea organismelor internationale.
Arealul prin care trece calea ferata are statut de zona umeda, iar lacul Beleu are statut de rezervatie stiintifica, unde exista multe colonii de pasari care cuibaresc si colonii de nuferi. Odata cu constructia caii ferate, apare riscul dereglarii retelei hidrografice de suprafata si freatice, al poluarii fonice de la trenurile ce vor trece pe acolo si se poate ajunge la secarea unei parti din Lunca Prutului si disparitia speciilor rare si periclitate.
Si, culmea la toate, aceasta cale ferata nici macar nu este electrificata, adica locomotivele vor folosi combustibil fosil, umpland de fum zona din preajma baltilor. Inainte de inceperea lucrarilor, nu s-a facut nici macar un studiu al impactului de mediu.
Cel facut acum este post-factum si sunt motive sa ne indoim de obiectivitatea acestuia. In plus, Miscarea Ecologista a propus o varianta alternativa de a uni Giurgiulestiul si Calea Ferata Nationala prin localitatea Etulia, evitand astfel complet Lunca Prutului si micsorand tronsonul de la 55 la 10 km. Din pacate, proiectantii si factorii de decizie au refuzat sa discute aceasta varianta avantajoasa tuturor partilor.
Daca ar fi sa faceti un top al problemelor de mediu din Republica Moldova, ce s-ar situa pe primele trei pozitii?
In primul rand, lipsa unei culturi ecologice, atat in mediul demnitarilor, unde se face multa demagogie verde, cat si in mijlocul comunitatilor locale. Apoi, faptul ca sub ochii nostri se degradeaza si se pierde cel mai fertil sol din Europa, iar apele Moldovei poarta in ele mai multa otrava decat viata. In al treilea rand, observam o diminuare considerabila a biodiversitatii – in Cartea Rosie a Moldovei, ce include speciile periclitate, numarul de file creste de la o editie la alta in mod inspaimantator.
Pentru mai multe informatii viziteaza Adevarul
