Marea Aral a pierdut 70 % din suprafata sa in patruzeci de ani, devenind unul dintre cele mai mari dezastre ecologice orchestrate de om.
Pentru a dezvolta agricultura in stepele aride ale Asiei Centrale, autoritatile sovietice au construit in anii ‘60 vaste canale de irigatii de-a lungul celor doua fluvii care alimentau Marea Aral, Amu-Daria si Syr-Daria. Inca de la inceputul anilor ‘70, apele s-au retras din principalele porturi, iar la sfarsitul anilor ‘80, Marea Aral pierduse deja mare parte din suprafata sa.
Atunci lacul a fost divizat in doua: Aralul Mare, la sud, si Aralul Mic, la nord.
Consecinte sociale si economice
Industria pescuitului a fost ruinata. Toate speciile de peste autohton au disparut unele dupa altele. Dupa ce apele s-au retras, a ramas in loc un desert de sare si de substante chimice. Din cauza acestui amestec, oamenii s-au imbolnavit, rata cancerului fiind cu mult mai ridicata in bazinului Marii Aral decat in oricare alta parte din Asia Centrala.
Dar, in 2001, Banca Mondiala si guvernul din Kazahstan au lansat un proiect in valoare de 86 de milioane de dolari. Constructia digului Kokaral a determinat si scaderea salinitatii apei, reintoarcerea pestilor si, prin urmare, dezvoltarea pescuitului.
A doua etapa a proiectului va fi lansata in 2009 si va costa 300 de milioane de dolari. Aralul Mare insa este condamnat.
Autoritatile sovietice au deviat in anii ‘60 cursurile fluviilor care alimentau Marea Aral pentru irigarea stepelor aride.
