Impinsi de motivatii diverse, de la a face ceva pentru comunitate pana la firescul profit, cativa oameni incearca sa seduca 22 de milioane de potentiali clienti spunandu-le ca a venit vremea sa manance sanatos. pa riul lor se numeste "alimentatie ecologica" si, dupa cum vom vedea, are in fata puternice obstacole. cei care vor sa ne convinga sa pu nem pe masa doar ce e suta la suta natural au parte frecvent de tot felul de vesti proaste, iar ultima dintre ele e ca fondurile europene promise nu mai vin. comparativ cu anii trecuti, ceva-ceva se misca
insa. "Green report" va spune povestea unui paradox: vrem sa fim sanatosi, dar investim cat de putin putem in asta.
Text de Calin Cosmaciuc
Am inceput documentarea cu un experiment. "Aveti paine ecologica?" Brutareasa priveste nedumerita. "aaaa… Cum?" "Din aia fara chimicale", zic. Doamna cu boneta si permanent se relaxeaza instantaneu: "Nuuuu, domnu’, n-avem asa ceva!". Rafturile din hipermarketul Selgros unde are loc acest dialog sunt, in schimb, pline de alte soiuri: "bavareza", in stil "american", fara conservanti, fara coloranti, cu cartofi, cu mas line, cu ceapa, alba, neagra, chifle, baghete, colaci. Pentru toate gusturile.
La carne, aceeasi prosperitate: salamuri, pui, chiftele, ceafa, carnati. Toate aranjate frumos si asteptand sa fie saltate de clienti. Nici aici insa vreo urma de eticheta pe care o caut cu insistenta: "agricultura ecologica".
Imi continui testul in raionul cu lactate si imi frec ochii de uimire: "ecologic"! Cascaval si svaiter, crema de branza, unt, toate sunt acolo, intr-un raft de un metru pe doi, romanesti si ceva de import. Daca la cascaval pretul e aproape la fel ca acela neecologic, compar untul: e aproape dublu. Mai incolo, in cartoane verzui gasesc, printre zeci de sortimente "ne", oua ecologice. Poza cu gaini de pe ambalaj e garnisita cu un text prin care producatorul explica faptul ca gainile au mancat numai cereale ecologice. Experimentul se incheie la dulciuri, acolo unde remarc un soi de miere poliflora din categoria cautata, si ea mai scumpa decat concurenta cu chimicale. S-a confirmat ceea ce banuiam: foarte putine dintre alimente erau produse suta la suta natural. Dar oare ce inseamna "99 la suta ecologic", asa cum scria pe unul dintre calupurile de cascaval?
Natural e una, ecologic alta
"Aceasta inseamna ca unu la suta din ingrediente nu sunt ecologice. Marja permisa este de cinci la suta, e maximum de astfel de substante pentru a certifica produsul ca ecologic", a explicat pentru "Green Report" Albert Imre, directorul Asociatiei Bioterra. Aceasta grupeaza, spune Imre, mii de produca tori (bioagricultori) din Romania, majoritatea tarani, dar si cateva ferme.
Pentru a fi considerate ecologice, produsele agroalimentare trebuie obtinute "fara utilizarea substantelor chimice de sinteza", conform legii. Potrivit specialistilor, pesticidele si ingrasamintele chimice de sinteza fiind interzise, se apeleaza la fertilizarea solului cu ingrasaminte organice, balegar de exemplu. E interzisa, de asemenea, folosirea organismelor modificate ge netic. La prepararea alimentelor ecologice nu se utilizeaza aditivi. Diferenta intre acestea si produsele naturiste: cele din urma provin din agricultura conventionala. Asadar, una e un produs natural, naturist ori taranesc, alta e cel provenit din "agricultura ecologica".
Indicele painii
O intrebare fireasca e cu cat se micsoreaza productia daca nu folosesti chimicale. "Renuntarea la agricultura conventionala nu inseamna pe termen lung scaderea productiei la hectar, e un lucru demonstrat", spune Albert Imre. La inceput, cand se face trecerea, ar putea iesi mai putine tone, dar se redreseaza, adauga el. Pe de alta parte, Teodora Aldescu, de la Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, spune ca product iile ajung la jumatate din cele de pe terenurile cu culturi conventionale.
Aurel Popescu, presedintele asociatiei Rompan (panificatie), explica: "Oamenii nu cultiva grau prin metode ecologice fiindca e o productie mai mica la hectar. Se apropie chiar de jumatate daca nu sunt ingrasaminte chimice". Aceasta, spune el, nu ar fi o problema: banii se recupereaza din pretul de desfacere, care e mai mare.
"Productia de grau e mai mica la hectar, deci, automat, painea e mai scumpa", confirma dr. Pavel Chirila, care conduce Naturalia, o firma ce detine doua magazine in Bucuresti si unul in Voluntari. Naturalia produce paine ecologica. "Nu painea e cel mai vandut produs. Exista situatii in care, cand vand paine negricioasa, oamenii isi aduc aminte de saracie. E uimitor, pe de alta parte, cat de usor pot fi pacaliti romanii: cumpara paine neagra, neecologica, dar care e "vopsita". Nici macar nu se uita la eticheta", spune dr. Chirila.
Una peste alta, experimentul nostru din hipermarketul bucurestean se apropie de rezultatul pe tara in cazul painii si al altor produse de panificatie. "Foarte, foarte putine produse ecologice sunt pe piata, poate pana in doi la suta din total", ne-a declarat Popescu. Asta ar insemna aproximativ douazeci de milioane de euro dintr-o piata de 1 miliard de euro, cat a avut panificatia in anul 2007, iar produsele cele mai vandute au fost painea si pastele fainoase.
Presedintele Rompan estimeaza ca, numai in Bucuresti, ar fi nevoie de aproximativ douazeci de magazine de profil. El pleaca, in calculul sau, de la un studiu pe care Rompan l-a facut anul trecut. Conform cercetarii, 18 la suta dintre romani ar dori sa consume produse ecologice, in timp ce restul se multumesc cu ce au, nu se uita la calitate, ci numai la pret.
"Mi-a spus ca la el vin numai oameni sanatosi!"
Este un concept pe care romanii abia acum il invata si multi cunoscatori iau ca reper tari europene, mai ales Germania. Prima lege in Romania pe aceasta tema a aparut in anul 2000, iar inceputurile efective au avut loc candva dupa Revolutie. La Bacau se deschisese o statiune de culturi de varza, tomate si andive prin 1992, in timp ce in zona Clujului s-au produs lactate prin 1999. Au urmat mierea, apoi, in 2003, ouale din Olt. "E o pravalie la Sibiu, se deschide una si la Oradea… Lucrurile se misca", crede Albert Imre, directorul Bioterra. Si in zona Capitalei sunt cateva magazine care vand astfel de alimente, insa alaturi de alte produse. Dr. Chirila povesteste de ce au intrat pe piata "eco": "Inca de acum 15 ani observam la fiecare bolnav greseli in dieta si il sfatuiam sa manance corect, insa nu avea de unde sa cumpere alimente. Asa ca, acum zece ani, am deschis primul magazin cu produse naturiste. Ulterior, au aparut si cele ecologice". Doctorului Chirila ideea unui magazin numai cu produse ecologice nu i se pare cea mai buna alegere, intrucat exista prea putine alimente de acest fel: oua, cascaval, unt, cafea si suc de mere.
"Meniul" actual de la Naturalia include lactate, oua, paine, iar din import cafea, ceai, ciocolata.
Cum privesc insa romanii oferta? Dr. Chirila are cateva istorii care arata ca "nivelul general de instruire e foarte scazut". "Acum doi ani si jumatate, cand am produs pentru prima data paine ecologica, ne-am adresat unui sef de restaurant sa cumpere de la noi. A raspuns ca nu vrea sa ia, fiindca la el vin numai oameni… sanatosi! Apoi, am vorbit cu firme de catering. stiti ce mi-au raspuns: ca nu stiu ce e painea ecologica!" Asemenea intamplari pot fi descurajante, arata Pavel Chirila, totusi vanzarile sunt in crestere de la an la an.
Desi nu e nutritionist, a invatat avantajele acestui tip de alimentatie: "Regula ecologica nu-ti permite sa rafinezi, aportul de vitamine, minerale, aminoacizi e mult mai mare. E interzisa folosirea aditivilor – cei pentru culoare, gust, miros. Tehnologia de preparare presupune tratamente cat mai blan de, fara congelari, fara cuptor cu microunde, fara conservari. Totul e cat mai aproape de natural". Aceasta pledoarie are punctul ei slab: pretul mai mare. Dr. Chirila a calculat preturi mai mari cu 20-30 la suta. Intr-un fel, spune el, e ciudat ca desi sunt
ingrediente mai putine (regula "fara aditivi"), costurile sunt mai mari. Dar, continua, sunt costuri cu taxele de la organismele care certifica natura ecologica a produsului. In plus, poate cel mai important lucru e ca, fiind produse inca de nisa, vanzarile sunt mici, ceea ce ridica "scorurile". "Se vinde putin, automat cifra de afaceri scade. Una e sa vinzi un milion de litri de cola, alta e cateva kilograme de suc de mere".
Radu Panait: "Depindem de lanturile de retail"
Radu Panait, de la compania Natura Land, este unul dintre veterani. A inregistrat firma in anul 2001, a strans o perioada informatii pe la targuri internationale, apoi a inceput sa aduca alimente ecologice din strainatate. "De ce? Fiindca sunt vegetarian de 15-16 ani. Am cautat prin Europa produse vegetale, apoi m-am gandit sa aduc in Romania produse ecologice. Magazinele erau reticente, chiar si marile lanturi. Nici nu stiau ce e mancarea ecologica", isi aminteste Panait.
In ultimul timp, lucrurile s-au mai schimbat, dar nu se poate vorbi despre un "boom". Cifra de afaceri Natura Land a fost, in anul 2007, de 1 milion de euro, din care profitul a reprezentat 10 la suta, spune Radu Panait, patronul companiei. Opt zeci la suta din produse vin din import si doar douazeci la suta din productia interna.
"Zaharul brun il aduc din Brazilia si, fiind tara non-UE, platesc o taxa vamala de 419 euro pe tona – adica mai mult decat costul zaharului". Acesta este si cel mai bine vandut produs, in ciuda costurilor. "In general, merg direct la producator, evitand intermediarii", arata Panait o parte a strategiei sale.
Discutia cu Panait se poarta in biroul sau din comuna Pantelimon. Acest vegetarian in varsta de 37 de ani, care mizeaza pe o carte noua in Romania, esteinconjurat, la locul sau de lucru, de mostre din alimentele cu care incearca sa atraga un public inca neobisnuit cu conceptul "eco": de la deja evocatul zahar brun din America de Sud pana la orezul rosu din Thailanda si autohtonul suc de mere.
Circuitul succesului depinde insa de marile lanturi de retail. Cora, Carrefour, Mega Image, Angst si Metro sunt cateva dintre locurile unde sunt distribuite produsele aduse de Natura Land.
"Taxele pentru a vinde in aceste magazine sunt exorbitante"
Am facut impreuna cu Radu Panait un calcul: cum creste pretul zaharului. In acest circuit, Natura Land cumpara cu pretul X, din America de Sud. Dupa taxe vamale, transport, taxe de magazin, adaosuri comerciale, zaharul ajunge sa coste 4X plus 10 la suta, plus TVA. Multe produse sunt din tari UE, deci fara taxe vamale, insa tot e mai scump. Panait spune ca fata de produsele agriculturii conventionale, cele obtinute prin metode "eco" costa mai mult cu 30-100 la suta.
E greu sa atragi oamenii cu preturi atat mari. Chiar daca, spune Radu Panait, produsele lui sunt sanatoase, in timp ce acelea conventionale reprezinta "un dezastru".
Totusi, semn ca afacerea promite, Natura Land va deschide in acest an un magazin propriu in Bucuresti, o patiserie si un restaurant, toate pe acest concept "eco". Panait mai incearca gustul succesului in afaceri si cu EcoCola, o cola dietetica pe care o va aduce din Germania. In aceasta, spune el, nu se vor mai regasi nici cofeina, nici caramelul, nici acizii nocivi, ci aroma de Guarana, zahar ecologic, acid citric si apa de izvor.
De cautat o eticheta anume
Teodora Aldescu nu-si poate scoate din minte o scena. "Am vazut pe rafturile de la un Mega Image din Bucuresti conserve de ciuperci de padure. Erau de import, din Bulgaria. Iar bulgar ii au de trei ori mai putina padure decat noi". Aceasta constatare nu are nimic de-a face cu nationalismul ori cu bine-cunoscuta competitie cu vecinii de la sud de Dunare. Aici e vorba despre a avea ceva la indemana, insa a nu sti cum sa-l transformi intr-o mina de aur.
Aldescu e consilier superior la Directia de Cercetare in domeniul Organismelor Modificate Genetic si Agricultura Ecologica din Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale. Asa ca are o imagine de ansamblu formata prin accesul la informatii venite din diverse locuri.
"In piata alimentelor din Romania, sub 1 la suta din produse sunt ecologice, iar suprafata cultivata a depasit cu putin 1 la suta", spune ea. In urma aderarii la Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007, consumul a crescut, taxele vamale la importul din tarile membre fiind eliminate.
Cresterea lenta si consumul foarte mic au doua cauze: pretul mai mare decat al produselor cu chimicale (cu 20-40 la suta, spune Aldescu) si necunoasterea. "Aceste alimente "eco" nu sunt promovate. La raft, ele ies in evidenta prin eticheta "AE" (agricultura ecologica), insa cati dintre romani se uita mai intai la asta si cati iau ca prim criteriu pretul?".
Pana la a o aduce in farfurii, mancarea sanatoasa trebuie sa treaca de nenumarate filtre. "Este un sistem 80 la suta declarativ. Ca producator, ma angajez sa respect regulile si sa nu utilizez substante chimice de sinteza. Prelevarea de probe nu e obligatorie, dar se face un control anuntat o data pe an. Daca un client cumpara un kilogram de rosii si i se pare ca nu au gust natural, atunci se fac teste, iar daca se gasesc reziduuri de substante chimice, se merge pe filiera si se preleveaza probe din solul unde au fost cultivate tomatele", explica oficialul din Ministerul Agriculturii. "Daca au existat, farseurii s-au pierdut pe drum", spune Aldescu. Doua stiri din 2004, respectiv 2006 ii intaresc spusele: au existat cazuri in care Protectia Consumatorului a constatat ca sub eticheta "bio" erau vandute alimente care n-aveau nicio legatura cu metodele ecologice.
"Preturile vor scadea odata cu diversificarea gamei"
In Romania se mananca nu neaparat bine, dar sigur se consuma mult. Oamenii din piata spun ca in acest an vor fi deschise noi hipermarketuri in toata tara, iar acestea sunt considerate foarte importante de unii comercianti de alimente ecologice.
"Produsele alimentare ecologice au inregistrat an de an cresteri importante (45%-300% sau mai mult). Cu toate acestea, vanzarile raman inferioare vanzarilor produselor clasice din aceleasi categorii", ne-a declarat directorul de marketing al Carrefour Romania, Andreea Mihai. In acest lant, clientii au cumparat mai ales lactate (svaiter, unt, branza), oua si zahar. Acestea sunt expuse in aceleasi locuri cu cele rezultate din agricultura conventionala.
"In general, clientii se orienteaza din ce in ce mai mult inspre produsele cat mai naturale. Deocamdata, gama de produse bio nu este foarte dezvoltata, insa pe masura ce vor aparea produse ecologice in cat mai multe categorii, si aceste produse vor fi din ce in ce mai vizibile, clientii se vor orienta intr-o si mai mare masura spre consumul lor. Odata cu diversificarea gamei vor scadea si preturile, astfel incat aceste produse vor fi din ce in ce mai accesibile", a adaugat Andreea Mihai.
Cealalta tendinta e status-quo-ul. "Nu avem produse alimentare ecologice in magazinele noastre, evaluam posibilitatea de a le introduce, dar nu am luat inca o decizie. Suntem destul de proaspeti pe piata hipermarketurilor si am fost foarte absorbiti de noile deschideri, insa ne preocupa obiceiurile de consum ale clientilor, noile tendinte, alimentatia sanatoasa. Auchan in Franta este binecunoscuta pentru campaniile sale de educare a consumatorilor in privinta unei vieti si alimentatii sanatoase", spune Mariana Dragan,
manager de comunicare la Auchan.
La randul lor, oficialii Ministerului Agriculturii vor fi multumiti daca piata romaneasca va creste chiar si in acelasi ritm ca pana acum. Aceasta, spune Teodora Aldescu, va face ca, in anul 2013, sase la suta din produsele de pe piata sa fie ecologice. Ramane de vazut daca optimismul guvernamental e la fel de natural ca mancarea de care acum romanii sunt atat de putin interesati.
Slow food, ceva mai mult decat "bio"
Sanatatea vinde bine. Multe dintre companiile producatoare de hrana au lansat linii de alimente "sanatoase", sute de campanii de publicitate se concentreaza pe virtutile de panaceu ale iaurturilor ori sucurilor. Din nefericire, acestea sunt doar expresii ale publicitatii. Dincolo de eticheta e plin de chimicale. Alte produse sunt "bio", adica legumele si fructele cresc si se coc in ciclul lor natural, iar lactatele nu sunt pasteurizate. Un ultim trend ar fi conceptul de "fair trade"; consumatorii nu cumpara decat produse a caror provenienta o cunosc bine si astfel ii sustin pe producatorii din tarile in curs de dezvoltare, cresc echitatea intre Occident si lumea a treia. O ultima cale ar fi sustinerea productiilor locale traditionale si a "noii gastronomii", promovata de organizatia internationala Slow Food, ce sustine salvgardarea biodiversitatii si crearea de piete pentru micii producatori traditionali.
"Vorbind despre Slow Food, vorbim implicit despre hrana naturala", a declarat, pentru "Green Report", Carlo Petrini, presedintele Slow Food. Congresul Terra Madre care se organizeaza din doi in doi ani la Torino, supranumit "Natiunile Unite ale taranilor", reuneste reprezentanti ai producatorilor de hrana din 152 de tari care isi cauta nise si debusee intr-un sistem economic mondial. "Vorbim, in aceasta lumina, despre o componenta de afaceri esentiala, care sa aduca dreptate micilor producatori intr-o piata dominata cu violenta de mul tinationale. Nu este o miscare de protest, nici nu neaga virtutile unor multinationale, nota bene, ci una care are ca scop salvgardarea resurselor, a apei, a pamantului si a biodiversitatii in contexte culturale locale. Poate e o utopie, insa utopiile nasc realitate".
Consumismul extrem, care, in aceste timpuri, inghite planeta se manifesta in modul cel mai evident prin fast-food, globalizarea negativa, explica Petrini. Conceptul Slow Food nu consta in exacerbarea lacomiei la masa, ori in centralizarea gandurilor unor gurmanzi, ci intr-o noua perspectiva asupra dezvoltarii. Slow Food este o retea planetara care incurajeaza localizarea productiei, sintetizata in termenul de "glocal", globalizarea pozitiva.
La scara mondiala si europeana traim in "noua economie". "Uniunea Europeana a lucrat ani buni pentru a dezvolta agricultura de exploatare masiva, iar acum realizeaza ca trebuie sa se intoarca la mica economie cu o valoare adaugata. Taranii au castiguri infime, iar acest fapt creeaza grave probleme de justitie sociala", spune Petrini. (Raul Cazan)
Observam si in CAP (Common Agricultural Policy), planul de dezvoltare agricola a Uniunii Europene, o schimbare majora a paradigmei economice. "Da, vorbim despre o alta economie nu doar despre aparitia produselor bio pe rafturile marilor magazine". In final, "avem de-a face cu o balanta dezechilibrata pe ale carei talere se afla cantitatea de hrana, pe de-o parte, si calitatea ei, pe de alta. "Teritoriul a redevenit un element esential al dezvoltarii, iar, in productia de hrana, taranul il protejeaza instinctiv. Europa occidentala a distrus aceasta parte a economiei, in tari precum Italia, Franta ori Germania, unde sub 4% mai sunt tarani producatori. UE isi da seama abia acum de marea eroare", puncteaza Petrini.
Este foarte important ca Romania sa nu faca aceeasi eroare, crede Petrini. Si explica. Ne aflam in fata unei contradictii: Romania a iesit din economia colectivista, din forme si sabloane productive centralizate, nascute din modernismul socialist stupid. Acesta a distrus mare parte din traditia seculara a productiei. Pare bizar, dar acum capitalismul occidental s-a pliat perfect pe formele anacronice ale socialismului. "Exista capitalism, foarte bine, insa trebuie sa existe si o cale romaneasca", incheie Petrini.
Italia. Fenomenul "bio" in tara mancarurilor bune
De la creme de fata la tricouri, excursii ecologice suta la suta, magazine si restaurante speciale unde se consuma doar alimente fara "E-uri" si care nu provin din organisme modificate genetic. In Italia, consumul produselor biologice a devenit un mod de viata. Destul de costisitor: sa mananci "ecologic" costa in general dublu. Insa piata se dezvolta pe zi ce trece: la Roma exista sute de magazine unde se vand doar produse ecologice. "Din ce in ce mai multi oameni cumpara alimente naturale suta la suta, si chiar, daca preturile sunt mai mari, vanzarile merg bine. E normal – la noi se zice ca stii ceea ce mananci", afirma Morena Bruglia, vanzatoare la un magazin din Monterotondo, una dintre suburbiile Romei. In Cetatea Eterna exista si piete specializate, pentru legume, fructe si peste, dar si restaurante speciale, unde un pranz suta la suta natural costa 20-30 de euro – cu 50 la suta mai mult decat intr-un local obisnuit. Politica de promovare nu se rezuma la productia de legume, fenomenul "bio" a cuprins si industria cosmetica. Farduri, creme de fata sau rujuri biologice sunt vandute in magazinele specializate. Ca si in cazul alimentelor, pretul acestora este mult mai mare decat al produselor obis nuite, care contin "E-uri" sau alte substante artificiale.
Dezvoltarea pietei a dus atat la aparitia a zeci de asociatii de producatori, cat si la reglementari legislative foarte stricte. Autoritatile italiene le impun producatorilor sa marcheze foarte clar pe eticheta codul produsului, care sa contina numele tarii de origine, al firmei si al autoritatii guvernamentale care a certificat originea biologica a produsului. ICEA (Institutul Italian pentru Certificare Etica si Ambientala) este unul dintre cele mai importante organisme din sector in Italia si in Europa, un consortiu care controleaza peste zece mii de companii produca toare "bio". Recent, ICEA a elaborat o baza de date accesibila on-line prin care orice consumator poate verifica daca marmelada sau crema de fata pe care a cumparat-o este biologica. Testul ICEA evalueaza produsul in doua categorii: "bun" sau "rau". Verificarea on-line vizeaza doua categorii de produse: alimente si cosmetice. Modul de testare este foarte simplu: se introduce denumirea ingredientelor produsului, apoi programul decide daca este "bun" sau "rau". Programul ICEA Food and Cosmetic Check recunoaste majoritatea aditivilor folositi in industria cosmetica si alimentara.
Producatorii de alimente naturale sunt sprijiniti de stat atat prin subventii la productie, cat si in segmentul de promovare, prin Institutul de Comert Exterior Italian (ICE). Sute de producatori "bio" participa anual la marile expozitii internationale prin intermediul ICE. Anul trecut, in octombrie, peste 300 de producatori italieni de produse alimentare biologice au participat la cel mai mare targ alimentar din lume, "Anuga", organizat
la Koln, in Germania. (Daniel Neamu, Roma)
