Administratia Nationala “Apele Romane” elaboreaza Primul Plan de Management National, ca rezultat al sintezei Planurilor de Management de la nivelul tuturor Bazinelor Hidrografice ale Romaniei . Astfel, pana la sfarsitul anului 2009, Primul Plan de Management National va fi finalizat si aprobat prin Hotarare de Guvern, urmand ca, pana in martie 2010, sa fie trimis, ca raport final, la Comisia Europeana. Planul de Management al Bazinelor hidrografice din Romania va fi inclus in Planul Districtului Hidrografic al Dunarii, avand la baza transpunerea noilor concepte europene: “starea buna a apelor”, “monitoringul integrat al apelor”, “corpurile de apa puternic modificate”, “reconstructia raurilor” sau “analiza economica la nivel de districte (bazin) hidrografic”, “participarea publicului”.
Planurile de management ale bazinelor hidrografice constituie componenta de gestionare calitativa a resurselor de apa si reprezinta principalul instrument de implementare al Directivei Cadru Apa 60/EC/2000, avand drept principal scop atingerea starii bune a apelor, avand ca termen-limita anul 2015, pentru primul ciclu al Planului de Management.
Planul de Management Bazinal National este rezultatul sintezei Planurilor de Management a Bazinelor hidrografice si contine: caracteristicile bazinelor hidrografice, analiza presiunilor (ex. surse de poluare) si impactul de mediu asupra corpurilor de apa, identificarea si trasarea ariilor protejate, stabilirea obiectivelor de mediu si analiza economica a modului de folosire a apei, programul de masuri de baza (adica cerintele minime de conformare la standardele europene), precum si programul de masuri suplimentare care se iau la nivel de sub-bazin, categorii ale corpurilor de apa (de suprafata, subterane etc.) si rezultatele dezbaterilor publice.
Din analiza preliminara a corpurilor de apa „la risc”, s-a evidentiat ca, din 2.356 de corpuri de apa permanente de apa dulce, in prezent 43% din corpurile de apa sunt “la risc” sau “posibil la risc” de a nu atinge obiectivele de mediu, iar 57% din corpurile de apa, in special cele situate in zone montane, sunt nealterate de influente antropice majore, aflandu-se intr-o stare foarte buna si buna.
In etapele preliminare de realizare a Planului de Management, au fost identificate patru categorii de probleme majore: degradarea calitatii apei, eutrofizarea, reducerea biodiversitatii florei si faunei acvatice si eroziunea costiera a tarmului romanesc al Marii Negre. Toate aceste probleme au la baza, in special poluarea cu substante organice, cu nutrienti, cu substante periculoase, precum si alterarile hidromorfologice.
Referitor la degradarea calitatii apei, datorita dezvoltarii economice in perioada 1960-1989, calitatea apelor raurilor interioare s-a inrautatit foarte mult fata de starea de referinta din anul 1950. Dupa anul 1989, ca o consecinta a restrangerii activitatilor economico-sociale si a aplicarii mecanismului economic in domeniul apelor, inclusiv a principiului “poluatorul plateste”, starea calitatii apelor s-a imbunatatit, fara insa sa atinga nivelul anilor 1950. In cazul fluviului Dunarea, starea calitatii apelor Dunarii pe sectorul romanesc si a apelor din Delta Dunarii depinde foarte mult de incarcarile cu substante poluante ce provin din tarile din amonte de Bazias, in special incarcarile de azot, fosfor, metale grele (Cadmiu, Plumb, Cupru) etc. De asemenea, starea calitatii apelor costiere romanesti este determinata de calitatea fluviului Dunarea, contributia surselor locale de poluare fiind nesemnificativa, acestea avand numai impact local.
In prezent, starea calitatii apelor costiere romanesti s-a imbunatatit datorita reducerii, dupa anul 1990, a activitatilor economice din tarile centrale si est-europene din bazinul Dunarii si modernizarii statiilor de epurare a localitatilor si unitatilor industriale din Germania, Austria si Romania insa fara sa atinga starea de referinta considerata la nivelul anului 1950.
Eutrofizarea (inflorirea algala) afecteaza in special ecosistemele stagnante si semi-stagnante, respectiv lacurile naturale si de acumulare, Delta Dunarii si zona costiera a Marii Negre, producand modificari la nivelul principalelor compartimente trofice exprimate, in principal, prin cresterea exploziva a biomasei fitoplanctonice (“ infloriri algale”), simplificarea structurii faunei piscicole, mortalitati piscicole,etc.
Evaluarea reducerii biodiversitatii pentru sistemul Dunare – Delta Dunarii – Marea Neagra s-a analizat in relatie de cauzalitate si cu presiunile din sectoarele superior si mijlociu al Dunarii, avand in vedere ca Dunarea la intrarea in tara prezinta caracteristici fizico-chimice si biologice modificate, la care se adauga presiunile hidromorfologice (lucrarile de indiguire) existente pe sectorul romanesc al Dunarii.
Eroziunea costiera afecteaza aproximativ 127 km (57% din lungimea litoralului romanesc), fiind cauzata, in principal, de diminuarea cantitatii de aluviuni transportate de Dunare (consecinta realizarii de lucrari hidrotehnice in tot bazinul Dunarii) si reducerii nisipului biogen, consecinta a scaderii populatiilor de moluste, in urma cresterii poluarii apelor costiere.
Structura Planului de Management la nivel de bazin hidrografic furnizeaza contextul pentru stabilirea unui program de masuri cuprinzator, avand in vedere atingerea obiectivelor de mediu stabilite pentru corpurile de apa. Programul de masuri se afla in plin proces de dezbatere cu publicul si cu factorii interesati (pana la data de 10 noiembrie 2009) si va fi finalizat pana la sfarsitul anului 2009, iar toate masurile trebuie sa devina operationale (sa fie implementate) pana cel tarziu sfarsitul anului 2012.
Avand in vedere atat presiunile hidromorfologice si presiunile chimice (aglomerari umane, industrie si agricultura), cat si alte presiuni semnificative, Administratia Nationala “Apele Romane” va elabora programul de masuri pe baza modelarii calitatii apelor, precum si pe baza instructiunilor metodologice privind analiza cost-eficienta si cost-beneficiu, exceptii de la obiectivele de mediu, aplicabile la nivelul corpurilor de apa (cazul surselor de poluare punctiforme) sau la nivel de sub-bazin hidrografic sau unitate administrativa (ex. o comuna in cazul surselor difuze) care sa conduca la atingerea obiectivelor de mediu ale corpurilor de apa. Prin implementarea programului de masuri, cuprinse in planurile de management bazinal, se va asigura un management durabil al resurselor de apa, atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ, pentru populatie, industrie si alte folosinte, care sa corespunda cerintelor viitoare.
Astfel, programele de masuri sunt rezultatul consensului dintre factorii de decizie din domeniul gospodaririi apelor si factorii implicati in implementarea acestora masuri (de exemplu, modernizarea si construirea de noi statii de epurare, aplicarea celor mai bune practici in agricultura referitor la managementul nitratilor, imbunatatirea functionarii instalatiilor de fabricatie si a celor de preepurare/epurare pentru realizarea unui efluent corespunzator din punct de vedere al valorilor-limita de emisie, crearea de noi zone umede).
Mai multe informatii, veti gasi accesand siteul www.rowater.ro, sectiunea Consultarea Publicului.
