Trebuie sa fim ambitiosi si sa ne luam angajamente serioase de inverzire a economiilor europene, in ciuda efectelor crizei mondiale, crede noul comisar european pentru Combaterea Schimbarilor Climatice, Connie Hedegaard. Intr-un interviu acordat „Green Report” cu ocazia vizitei sale la Bucuresti, oficialul european arata ca, nu peste mult timp, pozitia de lider in combaterea schimbarilor climatice va fi revendicata de economiile cu investitii masive in tehnologiile verzi, precum China, Coreea de Sud sau Brazilia.
Care au fost cele mai importante probleme de care v-ati ocupat dupa preluarea mandatului de comisar pentru Combaterea Schimbarilor Climatice?
Am avut doua mari obiective. Primul a fost sa pastrez impulsul creat de conferinta COP 15 de la Copenhaga. Respectiv sa mentin interesul pentru negocierile asupra combaterii schimbarilor climatice, ca sa asiguram un rezultat ambitios la conferinta COP 16 din Mexic si sa transferam acolo rezultatele obtinute la Copenhaga. E vorba despre mentinerea incalzirii globale la maximum 2 grade Celsius pana in 2100, finantarea rapida a tarilor in curs de dezvoltare pentru combaterea si adaptarea la schimbarile climatice, acordul privind programul de reducere a emisiilor provenite din defrisari si din degradarea padurilor in tarile in curs de dezvoltare (REDD) etc. Este vorba despre un urias pachet de decizii pe care le putem lua astfel incat sa ajungem la o serie de actiuni specifice.
Una dintre prioritatile mandatului meu este de a pastra acest impuls in cadrul negocierilor internationale. Europa nu poate rezolva singura criza schimbarilor climatice. Lumea s-ar confrunta cu ea chiar si in conditiile in care am decide in spatiul european o reducere cu 100% a emisiilor. Al doilea lucru important este extinderea la nivel european a solutiilor de eficientizare energetica la nivelul tuturor politicilor relevante – in transporturi, in constructii, in agricultura, in industrie… Trebuie sa incercam sa gandim totul dintr-o perspectiva mult mai prietenoasa cu mediul si sa gasim solutii de eficientizare energetica.
Va ajuta faptul ca SUA sunt conduse astazi de administratia Obama?
Am fost ministru (al climei si energiei – n.r.) in Danemarca pe vremea mandatului lui George W. Bush si pot remarca astazi o uriasa diferenta fata de cum erau abordate lucrurile atunci. Administratia Obama are propria agenda privind combaterea schimbarilor climatice, pentru care dovedeste multa implicare. Evident, in aceasta perioada, marea provocare este proiectul de lege pe schimbari climatice din Senatul american (Climate Bill -n.r.). Noi tinem pumnii stransi, pentru ca ceea ce vor face americanii va influenta foarte mult ce se va intampla in tot restul lumii.
TINTA DE 30%, „DOAR IN DISCUTIE"
Ce se va intampla cu obiectivul de reducere a emisiilor cu 30% la nivel european pana in 2020? Unii oficiali spun ca tinta s-ar putea dovedi prea ambitioasa in conditiile in care unele tari au dificultati chiar si cu tinta de 20%.
Ministrii mediului din statele membre vor discuta acest lucru pe 11 iunie, la reuniunea Consiliului de Mediu de la Luxemburg. Europa isi poate propune acest procent de 30% de reducere de emisii. Dar ce inseamna exact acest lucru? Trebuie sa aflam ce costuri sunt necesare, care sunt beneficiile, dar si care sunt dezavantajele. Exista si beneficii indirecte. Spre exemplu, vom putea importa cantitati mai mici de combustibili fosili, iar astfel crestem securitatea energetica a Europei. Acest lucru va imbunatati si calitatea aerului. Este o matematica destul de complexa, in care trebuie sa aducem realitati si cifre pentru a avea o dezbatere bazata pe cat mai multe informatii corecte.
Nu trebuie sa luam o decizie pentru obiectivul de 30% chiar acum, dar trebuie sa incepem sa discutam intre noi despre asta. Inainte sau dupa Cancun, putem decide apoi daca ridicam sau nu tinta la 30%. Iar aici nu este vorba doar despre o decizie necesara in negocierile internationale, ci si despre interesul propriu al UE, interesul de a fi ambitiosi. Pentru ca atunci cand esti ambitios incepi sa promovezi inovatia in propria industrie.
In ce masura credeti ca noile state membre UE , precum Romania si Bulgaria, sau chiar si membre mai vechi precum Grecia, puternic afectate de criza, isi vor putea respecta angajamentele de mediu in noul context economic?
Suntem constienti ca ceea ce primeaza acum in gandirea tuturor este cum sa gestionam efectele imediate ale crizei. Acesta este de fapt si motivul pentru care nu ar trebui saluam o decizie legata de cresterea tintei de reducere a emisiilor la 30% in acest moment.
Dar, in mod ironic, exista un efect colateral al crizei. Cand productia e la pamant, se reduc automat si emisiile. Pe de alta parte, se reduc si costurile emiterii unei tone de CO2. Privit izolat, acest lucru pare bun pentru mediul de afaceri, dar nu e deloc bine din perspectiva incurajarii investitiilor in tehnologiile care reduc emisiile de carbon. Iar asta va fi o problema cand vom iesi din criza. Pentru ca vom avea parte de o competitie puternica din partea Chinei, Coreei de Sud, Mexicului, Braziliei si a tuturor economiilor cu crestere rapida in domeniu. Competitia se va mentine doar daca ne propunem sa mentinem pentru UE pozitia de lider in reducerea emisiilor. Sunt foarte multe motive pentru care ar trebui sa facem asta.
SISTEMUL FEED-IN TARIFF II ATRAGE PE INVESTITORI
In calitate de fost ministru danez al climei si energiei, care credeti ca sunt acele masuri care impulsioneaza cel mai rapid dezvoltarea sectorului energiilor regenerabile?
Cred ca sistemul pretului fix pentru energia regenerabila (achizitia energiei din surse regenerabile la un pret fix, stabilit in functie de sursa de energie utilizata – n.r.) este foarte eficient, cel putin din experienta daneza. Astfel Danemarca a reusit sa devina unul dintre liderii mondiali in tehnologia eoliana. E un rezultat al faptului ca multi ani la rand am avut acest sistem feed-in tariff, care a facut sectorul atractiv si a dezvoltat industria eoliana.
Acelasi lucru l-a facut Germania, care a dezvoltat foarte mult si domeniul energiei solare. Sunt exemple care demonstreaza ca, acolo unde exista sisteme feed-in tariff, exista si interes al investitorilor pentru acel sector. Ulterior poti constata si faptul ca a crescut procentajul de energie regenerabila, iar astfel poti deveni independent energetic.
Anul acesta au existat multe cazuri de fraude cu certificate de emisii, chiar in tari cu un control financiar bun, precum Danemarca sau Germania. Care sunt slabiciunile din sistem care au permis aceste fraude si cum pot fi ele prevenite?
Au existat anumite slabiciuni legate de zona de raportare a emisiilor si in mecanismele de control. Aceste lucruri au fost insa deja modificate in Comisia pentru Schimbari Climatice. Ceea ce s-a intamplat in trecut nu se va mai putea intampla in viitor. Insa, in principiu, este vorba despre acei oameni care intotdeauna vor sa insele sistemul, iar de ei se loveste orice alt sector.
Cum pot fi convinsi contribuabilii europeni de faptul ca o parte din banii lor vor trebui sa finanteze combaterea si adaptarea la schimbarile climatice ale statele in curs de dezvoltare, multe dintre ele afectate de coruptie?
Este foarte important ca, atunci cand atribuim acesti bani, sa tratam cu structuri guvernamentale despre care stim ca vor realiza acele lucruri pentru care au primit finantare. In UE nu dam banii la intamplare sperand ca lucrurile vor iesi bine, ci exista multe cerinte. Astfel incat sa stim cu siguranta ca banii pe care ii dam vor fi cheltuiti intr-o maniera responsabila si in directiile pe care le dorim.
Interviul apare in numarul de iunie al revistei Green Report, ce va fi in curand disponibil si online.
