Ziua: Padurea printului Charles intre secure si gunoaie

Satenii din localitatea brasoveana Dacia (com. Jibert) sustin ca o padure ce atragea in zona numerosi vizitatori risca sa fie retezata de la radacina. In plus, ca sa taie complet entuziasmul turistilor, unii dintre localnici au inaugurat la cativa pasi de padure un imens depozit de gunoaie.

La Jibert, peisajul forestier este "imbogatit" cu munti de gunoaie

La 12:15, localnicul Nita era lungit pe trotuar aproape de usa Primariei Jibert (jud. Brasov), pe partea pe care este Biroul de Proiecte Europene: omul sforaia cu fluieraturi, avand mainile facute perna sub cap. "Are capul pe ciment!", a exclamat cu groaza unul dintre privitori, care venise la Barul lui Gheorghe de-alaturi, din Birtul Cooperatiei. "Cum o putea sa stea ase?". La 12:45, Nita nu-si schimbase pozitia, dar acum sforaia in soapta.

Pe la 13:00 un caine a venit si i-a luat lui Nita o napolitana din buzunar. Usa de la Primarie nu s-a deschis. "Aia din Primarie ce dracu fac, de n-anunta Salvarea? O sa-l calce o masina!", a fost de parere acelasi client de la Birtul Coo­peratiei. "Nu puteti sa-l treziti pe Nita! Nita face urat daca-l treziti!", a avertizat Olimpiu Sociu, un localnic. "Asta-i boala lui! Se imbata si se culca pe langa Primarie!". La 13:15 Nita nu se trezise, chiar daca un camion de 5 tone parcase langa el si claxona. La 13:28 plecam cu impresia ca, in Jibert, cand nu cad copaci in spatele Primariei, mai cade cate-un Nita in fata Primariei.

Padurea si plamanii

"Padurea asta a fost plantata de austro-ungari (cum sa va spui eu mai bine?) ca sa faca bine celor bolnavi", ne explica rabdator George Mincu, din Dacia, in timp ce urcam. "Care era bolnav de plamani venea aici, la tratament sa se vindece. Era si ieftin. Austriecii punea paduri de-astea "medicinale" peste tot unde ajungea ei cu cuceririle. Acu’, cica vor s-o taie", completeaza el, cu ochii mariti de revolta. Prin anii ’70, in Dacia era primar Ioan Barbatei. "Noi ii ziceam si Nica lu’ Fierdala, adevarat om, ‘mnezau sa-l ierte!", spune altcineva. "Om randuit, ascultator catre oameni.

Aduna lumea cu tobosa­rul si anunta ca vine primarul ca sa verifice curatenia: fiecare casa avea doi pomi in fata, era maturat peste tot, se tinea toate sarbatorile", mai zice omul, scuipand ascutit intr-o balega din mijlocul ulitei. "Rau e c-a plecat sasii! Cu romanii, ce sa faci la 1 Mai? Daca mai erau nemtii, veneau cu muzica pana-n poienita si facea serbare mare acolo unde-i Coasta Tiganu­lui si Jocul Ficiorului", concluzioneaza, mai din urma, un batran.

Copacul Vitelului, reper militar

Ajungem la marginea satului, care este si capatul urcusului. Un camp urias, plin de gunoaie se desfasoara la picioarele noas­tre, iar mai incolo este padurea Bacarie, despre care se zice ca ar trebui taiata. Nu vedem nici macar un banal indicator care sa anunte amenzi pentru contravenienti. O femeie tanara plimba patru porci printre zdrente, plastice, gunoi de grajd si hartii. "O trecut dealul vacile tale, Ileana? Nu-s alea de le-o trecut Cosmin?", o striga unul cu glas gros, iar ea raspunde repede ("Ale mele-s in ciurda, no!") cu aerul ca astfel de intrebari n-ar trebui puse nici la emisiunile de divertisment ale generatiei Pro.

"Vedeti copacul ala? Ii zice Copacul Paraul Vitelului, sau Hal Nou", zice Mincu. "Copacul e reper si pe hartile militare, stiu sigur asta! Si mai e un copac de-asta cu reper militar langa Cimitirul Sasilor. Ei, si gunoaiele ajung pan’ la Copacul Vitelului. Acuma ce sa mai zicem? Avem hotarul plin de gunoaie si de bine ce ne era, vor sa ne taie si padurea". Lumea se-agita prin jur: cica si-aduc o mana de oameni gunoaiele aici (chiar si unii consilieri locali) apoi dau foc si otravesc satul de-ai dracu’, in loc sa-si duca toate astea spre Pasunatul Oilor, la Gruiete, cum s-a decis.
 
"Mai venea turisti incoace, care auzisera de faima la padurea asta de "medicinala". Erau bolnavi si veneau ici-na, la padure, uite natura aici! De-amu, nici aceia n-or mai vini, ca ce-or sti ei face intre gunoaie?", striga o femeie in varsta, venita sa-si ia barbatul acasa de la "meting". "Cu sau fara <<efecte speciale>>, padurea nu tre’ taiata", tranteste sever un barbat in salopeta de doc.

Vorbim cu padurarul Barbatei. Nu stie nimic de taieri masive de arbori, el executa ordine, e angajat, totul e legal, asa stie el, ca s-a facut totul conform amenajamentelor lor de padurari.

Primele la justificari

De la Primaria Jibert aflam, cu staruinta, ca totul e frumos: ca padurea respectiva se afla in administrarea unui Ocol Privat (R.A. Stejarul) unde mai au paduri cei de la Bunesti, Cata, Ticusu, Ungra, ca nimeni n-a auzit nimic despre taierea acestui codru austriac, ca Regia Locala Stejarul merge foarte bine (asta nici n-ar fi greu de dedus, so­selele din zona fiind pline cu autotrenuri burdusite cu butuci). Cat despre groapa de gunoi, cei de la Primarie n-au avertis­mente acolo fiindca se fura (!!!), iar situatia otravita s-ar datora faptului ca groapa de gunoi la standarde europene nu este gata.

Gunoaiele sunt la locul lor, dar la argumente, in Jibert se sta foarte bine. La iesirea din Primarie, descoperim si un jibertean fericit: intins aproape de usa institutiei, cu capul pe o dala de ciment, este Lica. Beat si fericit. N-am remarcat vreun functionar de la Primarie sa-i aduca Salvarea, trasura, Politia sau primul-ajutor. La Jibert, orice satean care doarme in strada precum Lica face parte din peisaj la fel de firesc cum din padurea-miracol de la Dacia ar putea sa ramana doar peisajul.

Localnic din satul Dacia

Un tanar oaches si desirat trece pe langa noi, in directie opusa, si fredoneaza ceea ce ar putea fi un cantec: "In Jibert e iarba, in strada-i pietris, ce bine-i in Jibert, ai und’ sa te pisi…". Urcam mereu spre Ghetarii, o pasune aflata chiar la iesirea din satul Dacia. Langa noi, Parasca Ioan, zis Clont (care insista sa-i pastram anonimatul, sa nu puna aia de la Primarie vreun ochi pe dansul), Opreana Gheo (fara porecla) si alti cativa localnici. Vorbesc toti odata despre padurea austro-ungara pe care vor s-o taie oamenii Primariei. Unii spun ca padurea a fost admirata chiar si de mostenitorul tronului britanic, printul Charles, un mare iubitor al zonei, care are o proprietate in satul alaturat, Viscri.