WWF România consideră că proiectul de modificare a Codului Silvic, adoptat săptămâna trecută de către Parlament, nu rezolvă problema combaterii tăierilor ilegale. Este o simplă cosmetizare, nu o reformă reală a politicilor forestiere naționale, și conține elemente care vor îngreuna soluționarea procedurii de infringement deschisă de Comisia Europeană împotriva României pentru domeniul forestier.
Organizația a transmis președintelui o scrisoare deschisă prin care îi solicită acestuia să nu promulge legea Codului Silvic și să o retrimită în Parlament.
Este un proiect care trădează populismul întregii clase politice în fața alegerilor, lipsa de viziune și de voință pentru a reforma cu adevărat acest sector. Deși a fost „vândut” societății ca soluția salvatoare pentru ieșirea din procedura de infringement, varianta actuală a refuzat din nou orientarea controlului către prima plasare pe piață a lemnului, așa cum o cer principiile europene”, a declarat Radu Vlad, coordonator proiecte regionale păduri WWF România.
Potrivit WWF România Codul SIlvic conține mai multe formulări care vor zădărnici eforturile de combatere a tăierilor ilegale:
- Este instituit un prag de 10 m3 pentru a sancționa ca infracțiune silvică transporturile materialelor lemnoase care nu sunt însoţite de documente specifice de transport din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenienţei acestora. Este practic anulată eficientizarea sistemului de combatere a tăierilor ilegale și, mai mult, este vulnerabilizată securitatea personalului silvic care are atribuții de pază a pădurilor. Astfel, pentru a stabili infracțiunea, personalul de pe teren este din nou obligat să-i surprindă pe hoții de lemne în flagrant.
- Se incriminează ca infracţiune silvică orice tăiere fără drept, dar nu se stabilește un prag rezonabil și nu se definește în mod clar „tăierea fără drept”. Aceste prevederi vor acționa ca un „tigru de carton”: fie vor fi inaplicabile și nu vor descuraja hoții de lemne, fie riscă să genereze abuzuri care nu vor avea alt efect decât îngreunarea activității instanțelor de judecată.
- Responsabilitatea valorificării superioare a lemnului din pădurile aflate în proprietate publică este transferată sub forma unei „dorințe” pentru viitor și eșalonată într-un mod care nu este credibil. Dezvoltarea infrastructurii forestiere (aspect esențial pentru obținerea acestui deziderat) nu este susținută legal și nici nu sunt precizate responsabilități clare pentru proprietarii și administratorii de păduri.
- “Supraîncărcarea” ca mod de operare nu este sancționată ca infracțiune silvică. Cantitățile declarate ce rezultă din documentele specifice de transport nu sunt conforme cu realitatea (N.B. cu luarea în considerare a unor toleranţe de măsurare rezonabile) și, totuși, ele nu sunt definite ca “recoltare ilegală” a lemnului. Este în continuare încurajată “dispariția” lemnului din pădure, neplătit și nefiscalizat. Este susținut furtul cu acte în regulă întrucât “proveniența materialelor lemnoase”, așa cum este acum definită, reprezintă doar sursa localizată de unde acestea au fost obținute/locul de recoltare și nu conține nicio referință asupra cantităților exprimate pe tipuri de materiale lemnoase.
- Dezincriminează tăierea fără drept/ilegală a pădurilor din afara fondului forestier național, cu impact mai ales asupra ariilor naturale protejate. Conform Rezultatelor Inventarului Forestier Național, sunt peste 500.000 ha de păduri în afara fondului forestier național, care în prezent sunt cele mai expuse riscurilor de degradare a ecosistemelor forestiere.
Propunerile WWF de modificare a Codului Silvic
Citește și:
