UE si SUA se intelesesera in acest an sa isi sincronizeze eforturile in fata pozitiei tot mai coordonate a tarilor emergente pe tema climei, existand discutii privind oferirea de asistenta pentru a le castiga de partea lor pe cele care opuneau cea mai mare rezistenta, relateaza EUObserver, citand documente publicate de WikiLeaks.
Una din notele diplomatice dezvaluite de site-ul de informatii WikiLeaks descrie o intanire intre seful delegatiei americane de negociatori climatici, Jonathan Pershing, si comisarul european pentru Actiune Climatica, Connie Hedegaard, la 11 februarie in acest an. In timpul acesteia, Hedegaard ar fi cerut o cooperare intensificata pentru a contracara pozitia adoptata de Brazilia, Africa de Sud, India si China.
Cele doua parti au discutat despre Acordul de la Copenhaga, care fusese adoptat recent, oficialul american calificand drept posibile planurile de a determina cat mai multe state sa semneze acordul. Pershing a apreciat de asemenea promisiunile facute de mai multe state importante in cadrul acordului drept "opace".
Ajutorul financiar s-a dovedit a fi pe jumatate imprumut
Cei doi oficial au mai abordat si subiectul sensibil al fondului de sprijin financiar de 30 de miliarde de dolari, pe care tarile bogate s-au angajat sa-l alimenteze in perioada 2010 – 2012, banii urmand sa ajute statele sarace sa poata lua masuri impotriva efectelor imediate ale schimbarilor climatice.
Hedegaard ar fi intrebat de asemenea daca Statele Unite ar avea nevoie sa faca vreun "calcul contabil creativ" pentru a-si onora partea care le revine din banii promisi, potrivit notei diplomatice publicate de WikilLeaks si citate de EUObserver.
Cei doi au discutat despre cum vor fi stransi cei 30 de miliarde de dolari, insa Hedegaard a ridicat o alta problema controversata – daca ajutorul promis de SUA urma sa vina in intregime sub forma de bani lichizi. Ea mentionat ca state precum Japonia si Marea Britanie doreau si garantii ale imprumuturilor, nu numai granturi, o idee pe care ea a respins-o. Pershing a declarat apoi ca „donatorii trebuie sa echilibreze aspectele politice pentru a putea furniza o finantare reala, tinand cont de constrangerile bugetelor limitate”.
Problema „contabilitatii creative” a provocat mari controverse saptamana trecuta, la Cancun, cand UE a detaliat propria sa contributie, de 7,2 miliarde de dolari in perioada 2010 – 2012. Cu aceasta ocazie, ONG-urile si statele sarace au aflat ca aproape jumatate din contributia UE va consta mai degraba in imprumuturi decat in grant-uri (bani alocati gratuit).
Convingerea unui numar cat mai mare de state sa se alature acordului serveste intereselor americane, crescand sansele ca acesta sa fie adoptat. Astfel, o ofensiva diplomatica a fost lansata, cu telegrame trimise rapid, la sfarsitul summit-ului de la Copenhaga.
Presiuni financiare asupra statelor sarace
La doua saptamani dupa incheierea summit-ului de la Copenhaga, ministrul de Externe din Maldive i-a scris secretarului de stat american, Hillary Clinton, exprimandu-si sustinerea fata de acord.
In luna februarie 2010, ambasadorul Insulelor Maldive in SUA a declarat ca tara lui doreste ajutoare concrete si ca alte state ar trebui sa ia in calcul „avantajele pe care le aduce sustinerea acordului”. Acesta a facut referire la o serie de proiecte care aveau nevoie de o finantare de circa 50 milioane de dolari.
Alaturi de Maldive, si alte state in curs de dezvoltare au fost considerate vulnerabile la astfel de presiuni financiare. Orice incercare de a lega miliardele de dolari sub forma de ajutoare de sustinerea politica este extrem de controversata. Insa pe 11 februarie, delegatul-sef pe schimbari climatice al SUA, Jonathan Pershing, s-a intalnit la Bruxelles cu comisarul european pentru schimbari climatice, Connie Hedegaard. Aceasta i-ar fi spus, potrivit unei telegrame, ca „statele sarace ar putea deveni aliatii nostri”, avand in vedere nevoia lor de finantare.
