Revenim la dezbaterile de la Prefectura Galati cu privire la renaturarea Luncii Dunarii, care pot fi rezumate astfel. Cei care inteleg in ce impas se afla echilibrul ecologic din zona, legati de spinoasa problema chiar prin natura muncii lor, cercetatori de la institute de profil, de la Mediu, reprezentanti ai unor ONG‑uri, oameni de rand sunt multumiti ca in sfarsit in Romania incepe sa se puna la loc in natura ceea ce s‑a facut contra naturii.
In schimb, cei ce dezvolta afaceri pe terenurile din zona emit teorii chioare, incercand sa convinga cat rau poate face oamenilor apa ce va sa vina in vechea ei matca. Interesul material propriu si imediat i‑a orbit intr‑un asemenea hal incat nu mai sunt in stare sa mimeze macar interesul pentru un proiect avand ca obiectiv o chestiune vitala, de maxima si globala actualitate. Si, culmea, in conditiile in care studiul "Redimensionarea ecologica si economica a Luncii Inferioare a Dunarii" de care am vorbit are in vedere toate aspectele, inclusiv interesele acestor oameni, care, cel putin partial, pot fi prezervate in continuare. Ideea de a respinge totul, cu tot dinadinsul, le‑a dominat discursul, dar, cu siguranta, nu i‑a inaltat� Noroc insa ca nu sunt singuri pe pamant si nici numai de capul lor. Mai devreme sau mai tarziu, inevitabilul se va produce.
Concret, l‑am auzit pe Stefan Ilie, primarul comunei Luncavita, judetul Tulcea, care a sustinut generoasa idee, propunand chiar si un referendum printre localnicii din zona. A venit insa replica omologului de la Turcoaia, din acelasi judet, care l‑a amenintat pe primul ca n‑o sa mai fie primar daca o tine tot asa. Dar si primarul din Turcoaia a fost interpelat de voci din sala, care i‑au amintit ca e "bagat bine, chiar si ca actionar, in afacerile de pe fostele terenuri de balta".
Intre replici de acest gen, deconcertant pentru unii, a aparut si parerea Orietei Hulea de la Fondul Mondial pentru Natura: "Felicit colectivul care a realizat studiul, care, desi se refera la probleme locale, incearca sa vina, de fapt, cu o solutie la o problema la scara mondiala� Sunt prevazute si compensari acolo unde este cazul, exista si resurse financiare ca in scurt timp sa se ajunga la solutii pentru toata lumea."
"Studiul reprezinta o excelenta fundamentare pentru ceea ce se va intreprinde de acum incolo", remarca Petruta Moise de la Centrul de Consultanta Ecologica.
Suparati, reprezentantii A.N.I.F. (Agentia Nationala de Imbunatatiri Funciare) au incercat si ei sa gaseasca nod in papura cum ca n‑ar fi fost consultati, neintelegand sau doar mimand ca nu inteleg ca insasi lucrarea in discutie prevedea solutii prin care acestia sa se ocupe si in viitor tot cu ceea ce au invatat.
Interesanta si echilibrata a fost interventia reprezentantului Prefecturii din Braila, care a precizat ca e musai sa se tina seama de parerea autoritatilor locale, dar ca nu e de acord cu interventia unui ialomitean care a incercat sa combata afirmand ca apa ce va sa vina va afecta si Autostrada Soarelui. "E clar ca hotararea finala va trebui sa fie luata global si nu va fi politica. Tot asa de clar e ca pe unii ii va avantaja, pe altii nu, dar asta este viata."
Multor interventii rautacioase le‑a raspuns profesorul Romulus Stiuca de la Institutul National Delta Dunarii: "Sa stiti ca demersurile noastre stiintifice au fost facute in cunostinta de cauza. Noi am renaturat deja 12.500 de hectare in Delta Dunarii, suprafete unde am si constatat deja efectele benefice. Lunca Dunarii e domeniu public de interes national si, deci, statul face politica, statul face strategia. Punct."
Asta nu inseamna insa ca studiul nu va fi pus in dezbatere si in alte etape, ca nu va fi supus si atentiei specialistilor Academiei Romane, etc., astfel incat, in final, orice ar fi sa se‑ntample, cei care convietuiesc in aceste zone si au interese acolo sa fie impacati macar partial.
De altfel, din cate am inteles, la inceputul lunii mai, o sinteza, intr‑un format pe intelesul tuturor, va fi postata pe site‑ul Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile.
