Paleți deteriorați, trunchiuri de copaci căzuți la furtună, anvelope tocite și saltele uzate – iată doar câteva dintre materialele pe care câțiva designeri români le valorifică, transformându-le în piese de mobilier. Ceea ce fac ei se numește „upcycling”. Este procesul prin care un deșeu capătă o valoare mai mare decât cea inițială și este diferit de reciclarea clasică (downcycling).
Spuneam în episodul anterior al serialului marca Green Report că există în România o serie de inițiative de upcycling. Am aflat cum au început poveștile celor de la Reciclare Creativă, Upside Down, remesh și Turific. Acum, vom „face cunoștință” cu cei de la Wood be nice, QUIB, Tubatect, PinkLime și PIMP the GARBAGE.
Mobilierul din deșeuri, rațiunea de a exista a Wood be nice, QUIB și Tubatect
Ca și pe Andreea Zaharescu (Upside Down) și Ştefan Sava (Pink Lime), pe cei de la Wood be nice i-am cunoscut tot la Impact Hub. Participam la un târg de cadouri de Crăciun, la sfârșitul lui 2014. Cei doi băieți din echipă, Daniel Loagăr și Andrei Cornea, transpuneau imagini pe lemn recuperat din deșeuri.
Acum un an, m-au invitat cu ei la Brașov, la un târg de artă urbană. Cu această ocazie, le-am vizitat atelierul din București, iar ceea ce am găsit m-a făcut să le pun din start eticheta de artiști neconvenționali.
Tablouri, sculpturi, piese de mobilier, articole decorative – pe toate le fac din deșeuri. Lucrează în principal cu paleți deteriorați, lemn provenit din demolări sau din copaci căzuți la furtună. Desfac în bucăți lemnul, îl vopsesc, îl antichizează, apoi îl combină. De fiecare dată diferit. Și abstract. Aș îndrăzni să spun că fac un upcycling ridicat la nivel de artă.
Și cei de la QUIB creează mobilier din lemn recuperat. Acesta arată însă total diferit față de cel al băieților de la Wood be nice. Aceasta pentru că intenția lui Ionuț Țața, fondatorul QUIB, este aceea de a produce eficient, în serii mici, după principiile economiei circulare și a designului cradle-to-cradle.
Cu o finanțare POSDRU, Ionuț a amenajat un atelier de producție în sala de sport a unei școli abandonate dintr-o comună aflată la 5 km de Brașov. A cumpărat ustensile pentru prelucrarea lemnului și a metalului, echipamente pentru printare 3D și gravură și a utilat un atelier de textile. A angajat 5 persoane, care acum creează produse și servicii sustenabile și oferă consultanță celor interesați.
Obiectele cu care se pot lăuda aceștia arată ireproșabil: jucării din lemn, abajururi printate, lămpi din beton, mese și numeroase cuiere și recipiente din lemn recuperat.
Tot mobilier produce și Adrian Ibric, fondatorul Tubatect. De această dată, însă, deșeul valorificat este cartonul. Mai exact, tuburile de carton de la plottere, pe care le transformă în etajere și birouri. Le adună încă din 2007, în centrul de plottare pe care îl deține. În foarte scurt timp, Tubatect a devenit o afacere de sine stătătoare.
Principala caracteristică a mobilierul din tuburi de carton este aceea că este 100% eco. Pentru a-i păstra caracterul sustenabil, Adrian a refuzat să folosească vopsea, chiar dacă astfel l-ar face mai atractiv și mai rezistent. Crede că întocmai asta îi atrage pe clienți: sustenabilitatea produsului. Recunoaște însă că și designul joacă un rol important. Chiar dacă este extrem de simplu, atrage atenția imediat.
În plus, faptul că este modular îl face ușor de demontat și de adaptat în funcție de nevoi. Totuși, nu este rezistent, se murdărește ușor și, dacă se udă, se deteriorează. În centrul de plottare, a rezistat până acum vreo 5 ani. Și va mai rezista încă pe atât, crede Adrian, întrucât e folosit pentru stocarea de dosare.
Scaunele, în centrul afacerilor de upcycling PinkLime și PIMP the GARBAGE
Scaunele din anvelope uzate de care vă spuneam încă din primul episod al acestui serial nu reprezintă prima inițiativă de valorificare a deșeurilor, prin transformare lor în scaune, de pe piață. Ceva similar au făcut și alți arhitecți, dar și Ștefan Sava.
Pe Ştefan l-am cunoscut în 2014, la prezentarea competiției de antreprenoriat social la care câștigase cu un an înainte. Impresionase juriul cu ideea de a confecționa bean-bag-uri din deșeuri ca fibra de PET, resturi de burete sau țesături măcinate, sub numele de PinkLime. De atunci, și-a mai rafinat conceptul și a explorat multe, poate prea multe alte idei, toate din sfera economiei circulare.
Ştefan a încercat să conceapă produse care respectă principiile design-ului cradle-to-cradle, folosind fie materiale biodegradabile, fie materiale sintetice non-toxice, refolosibile sau reciclabile. S-a asigurat că țesăturile pe care le folosește pentru huse nu permit umpluturii pufilor să elimine substanțe organice volatile (VOC), dar și că le prelungește durata de viață cât de mult poate. De aceea, propune clienților achiziționarea a două huse – una care să țină umplutura la un loc și o a doua detașabilă, care poate fi spălată și înlocuită atunci când se uzează. De asemenea, a experimentat cu recondiționarea de scaune.
Cât despre mobilierul PIMP the GARBAGE, el se află în plin proces de testare și dezvoltare. Împreună cu Mădălina Oprica, arhitectul cu care colaborez, încerc să găsesc cele mai bune soluții de design, pentru a pregăti ieșirea pe piață. Față de toți ceilalți antreprenori, suntem însă la început.
Așadar, am aflat în episodul anterior cum confecționează cei de la Reciclare Creativă, Upside Down, remesh și Turific genți și accesorii din deșeuri, iar în cel de față – cum produc Wood be nice, QUIB, Tubatect, PinkLime și PIMP the GARBAGE mobilier din deșeuri.
În episodul următor, vom învăța cum funcționează afaceri similare din străinătate. Vom afla poveștile Upcycling Deluxe, Bolsos Berlin, El Reinventor și vom trage cu ochiul pe site-urile Freitag și Upcyclist.
