lnterviu cu dl. ing. Vasile Nicolae GOIA, director al Directiei Silvice Alba
Am lasat sa treaca un timp oarecare pana va obisnuiti in noua functie si va rodati putin. Sper ca nu este prea tarziu ca, in numele cititorilor ziarului Unirea, sa va spun felicitari si sa va uram sa aveti parte de un directoriat cat mai fructuos! Fiind pentru prima data cand stam impreuna de vorba, indraznesc sa va intreb: cine sunteti dumneavoastra domnule director?
Binevenita intrebarea. Sunt fiu al Albei, nascut in comuna Lupsa, din Muntii Apuseni, localitate atat de frumoasa si draga sufletului meu. De mic mi-a fost draga padurea, motiv pentru care am si urmat liceul silvic. Cunostintele dobandite despre aurul verde au cantarit greu in alegerea profesiei de forestier. Asa ca, am fost studentul Facultatii de Silvicultura din Brasov, pe care am absolvit-o in anul 1982. Sotia fiind din Bistrita Nasaud, am optat pentru acest judet, lucrand 8 ani la Ocolul Silvic Ilva Mica. A fost o buna oportunitate sa fac cariera intr-o zona geografica cu un mare fond forestier si sa traiesc alaturi de oameni sarmani, ce isi aveau gospodariile risipite pe varf de munte, a caror singura sursa de existenta era cresterea catorva animale si prelucrarea lemnului. Cand i-am cunoscut mai bine, mi-am dat seama ca oamenii locului tin la padure ca la averea lor proprie, chiar daca nevoia supravietuirii ii mai impingea sa taie un lemn fara aprobare. Anii pe care i-am petrecut la Ilva Mica au fost plini de invataminte care mi-au prins bine dupa 1990, cand am lucrat ca sef al Ocolului Silvic din Baia de Aries, pana in anul 1997. Au urmat apoi alti trei ani la IFET Campeni. Cu aceasta perioada se inchide un cerc de munca si experienta profesionala, timp in care am acumulat suficiente invataminte ca sa fiu stapan pe meseria aleasa.
Din spusele dumneavoastra am inteles ca viata v-a supus si altor incercari profesionale. Asa este?
Exact. Din anul 2000, pana in anul 2005, am luat hotararea de-a lucra in doua firme private profilate tot pe exploatarea si prelucrarea masei lemnoase. Contactul efectiv cu sectorul privat a fost pentru mine o mare descoperire. Acolo unde sunt investiti bani proprii intr-o afacere, altfel se pune problema gospodaririi resurselor materiale si financiare, cheltuirea banilor, gestiunea si managementul firmei. Am intalnit un alt mod de a gandi. O alta atitudine, un alt comportament si o responsabilitate diferita fata de indeplinirea indatoririlor ce revine fiecarui an. Numai cine a lucrat intr-o astfel de firma poate sa inteleaga cat de profitabil este sa faci fata si unor astfel de incercari. Eu socotesc ca am fost norocos. Spun aceasta pentru ca atunci cand, in anul 2005, am revenit ca sef al Ocolului Silvic din Baia de Aries, am privit cu alti ochi padurea ce trebuie sa o administrez. Am cantarit cu alte unitati de masura eficienta actiunilor intreprinse. Aceste ganduri le-am impartasit colegilor si personalului de la Ocolul Silvic, in incercarea de a ma face inteles si acum, in noua postura in care ma aflu. Este nevoie de o schimbare, de regandire a modului nostru de a ne organiza si a munci.
Dupa un periplu atat de benefic, cum afirmati dumneavoastra, iata ca ati ajuns cel mai mare peste padurile judetului. Cu ce gand ati acceptat functia de director al Directiei Silvice Alba?
Cu cele mai curate si oneste intentii. Am spus-o si o repet: padurea nu incepe cu mine si nu se sfarseste dupa ce voi parasi acest post. Patrimoniul forestier in ansamblul sau isi are strategia si programele sale pe termen scurt, mediu si lung, gandite in asa fel incat sa asigure si sa garanteze continuitatea aurului verde, pastrarii unui echilibru armonios intre volumul de masa exploatat si posibilitatea de crestere a padurii. In masura in care am reusit sa indeplinim acest dezideratnt vital pentru mediul natural, inseamna ca ne-am facut datoria. In timpul scurt de cand ma aflu pe acest post, impotriva Directiei Silvice Alba s-au indreptat multe sageti critice. M-au deranjat reprosurile facute in mass media, ca furtul de lemne si taierea ilegala de masa lemnoasa ameninta sa lase suprafete mari, din zona de munte despadurite. Departe de mine gandul sa afirm ca nu mai exista infractiuni silvice. Ma revolta orice abuz si taierea ilegala de padure. Dar nu pot sa accept ca toate aceste fapte sa fie puse pe seama directiei noastre. Si am sa va explic de ce.
Chiar astept sa spuneti ce v-a deranjat?
In anul 2000, noi administram peste 200.000 hectare de padure. Prin aplicarea legislatiei de retrocedare a padurilor catre persoanele juridice si fizice, Directiei Silvice Alba i- au mai ramas de administrat in jur de 100.000 ha de padure. Diferenta a revenit celor care au revendicat-o. Cu toate acestea, institutia noastra este asociata cu toate infractiunile silvice. Ceea ce nu este corect si nu corespunde adevarului. Intre timp s-au infiintat mai multe ocoale silvice private, care au datoria sa asigure si sa respecte regimul taierilor. Intrucat acestea sunt la inceput de drum, ele nu au forta si capacitatea de a supraveghea regimul silvic. In situatia creata, fireste ca unii rauvoitori profita si mai fura lemne. Controalele efectuate, mai cu seama in transportul masei lemnoase, au scos la iveala si o alta practica. Unele firme autorizate sa exploateze masa lemnoasa o revand altor agenti economici, cu forme nu intotdeauna legale. Din nefericire, neregulile constatate sunt puse tot pe seama Directiei Silvice Alba. Asa se face ca institutia noastra este perceputa ca nefiind suficient de exigenta in paza padurilor. La fel cum s-a intamplat cu retrocedarea terenului arabil persoanelor indreptatite, asa s-au petrecut lucrurile si in retrocedarea padurilor. Din aceasta cauza suprafata a fost faramitata extrem de mult, astfel incat este foarte greu de facut amenajamente silvice care sa fie respectate. Poate o sa-i surprinda pe unii ceea ce spun dar, din experienta mea si a altor specialisti, administrarea padurilor este bine sa se faca in mod unitar, de catre stat. Altfel, interesele locale, a unor composesorate si persoane fizice nu concorda cu interesul general al societatii si padurea are de suferit. Noi am preluat in administrare si 40.000 ha de padure privata, dar nu este suficient. Dispersia mare a suprafetelor de padure face ca structurile nou create sa nu poata acorda atentia cuvenita efectuarii lucrarilor de corectare a torentilor, de constructie a drumurilor forestiere, iar distrugerile provocate de ploile abundente ameninta cu crearea unor ravene mari, care conduc la degradarea terenului forestier.
Domnule director, in prezent se poarta discutii aprinse in jurul noului proiect al Codului Silvic. Care este opinia dumneavoastra in aceasta privinta?
Cel mai bine era sa cereti parerea d-nei ing. Alexandrina Ilica, sefa Societatii "Progresul Silvic" Alba, cea care a inaintat un mesaj pe aceasta tema Parlamentului Romaniei. Din cate retin specialistii din judetul nostru ce fac parte din aceasta societate doresc ca cel de-al cincilea Cod Silvic, de care depinde soarta fondului forestier national, sa fie unul care sa corespunda in mai mare masura protejarii padurii. In mesaj se reitereaza faptul ca, actualmente, padurea are nevoie de protectie, pentru ca traverseaza una din cele mai dificile perioade ale existentei sale. Este supusa la tot felul de presiuni din partea nespecialistilor si se incearca prin toate mijloacele sa fie folosita ca si capital politic. In forma in care este acum proiectul Codului Silvic are multe scapari, creeaza dubii si incoerente in ceea ce priveste administrarea, paza, gospodarirea si exploatarea fondului forestier. Atata timp cat nu sunt delimitate clar atributiile si responsabilitatile structurilor forestiere se lasa loc abuzurilor, aplicarii arbitrare a prevederilor noului act normativ. Bunaoara, nu pot fi de acord cu prevederea care admite defrisarea a 1.000 mp de padure pentru locuinte si case de vacanta, fata de 200 mp cat este reglementat in prezent. Atata timp cat se mentine actualul blocaj in circulatia terenurilor, intentia impaduririi a circa 2.000.000 ha din fondul agricol nu se poate realiza. Am aflat ca la nivelul judetului Alba exista in jur de 15.000 ha de teren degradat, ce nu mai poate fi folosit nici ca fanete, nici ca pasuni, dar din cauza legislatiei actuale aceste terenuri nu pot fi impadurite si continua sa se degradeze tot mai mult. Asa ceva nu mai poate fi tolerat. Trebuie promovate de urgenta legi care sa asigure si sa garanteze dezvoltarea fondului forestier. In conditiile deteriorarii ingrijoratoare a factorilor de mediu: calduri excesiv de mari, ploi abundente si furtuni pustietoare, ce se repeta la intervale scurte de timp, este urgenta nevoie ca destinul padurii, fondul forestier sa figureze printre prioritatile cele mai presante ale momentului. Eu sper ca din aceasta confruntare de pareri pe marginea proiectului de Cod Silvic sa castige padurea, toti cetatenii acestei tari.
In conditiile in care fondul forestier administrat de D.S. Alba s-a restrans mult, ce se intampla cu personalul directiei?
Pe masura retrocedarii padurilor a avut loc si o diminuare treptata a numarului de personal. Este normal sa aiba loc unele restructurari, cu atat mai mult cu cat noi suntem o institutie de stat, dar care ne autofinantam. Suntem cei dintai interesati sa dimensionam si sa gestionam cu multa rigurozitate locul si atributiile fiecarui post si sa urmarim eficienta cheltuielilor, fiecarui leu investit. O parte din personal s-a pensionat, alta parte isi continua activitatea in noile structuri care s-au infiintat. In prezent mai avem in jur de 500 de angajati. Pentru siguranta si spre binele unitatii fondului forestier sper sa administram o suprafata mai mare de padure in asa, fel incat sa nu mai fie nevoie sa se recurga la alte disponibilizari de personal.
Sunteti increzator in viitorul padurii?
Sper ca Parlamentul si Guvernul Romaniei sa cantareasca si sa judece bine functiile si rolul vital al padurii si sa adopte astfel de legi si masuri care sa garanteze continuitatea padurii.
Pentru mai multe informatii viziteaza Unirea
