Turcia se orienteaza catre dezvoltarea energiilor regenerabile, in contextul in care pretul petrolului a depasit orice recorduri si multe tari cauta surse alternative pentru alimentarea cu energie, informeaza Earth Times.
Aceasta tara este nevoita sa importe 90% din consumul intern de energie de la furnizori scumpi si instabili. In 2006, Turcia a cheltuit 29 miliarde de dolari pentru importuri energetice, mai ales din Arabia Saudita, Iran, Irak, Siria si Rusia.
Principalul furnizor de gaz natural al Turciei este Rusia, prin intermediul conductei care traverseaza Iranul. Relatia dintre cele doua tari este, insa, instabila. Turkmenistan-ul a oprit, pe 31 decembrie, livrarea de gaz natural catre Iran, invocand necesitatea unor reparatii la conducta. Aceasta situatie a fortat Iranul sa-si reduca exporturile de gaz catre Turcia cu 75%, de la 20 milioane de metri cubi la 5 milioane de metri cubi.
Iranul a acuzat Turkmenistan-ul ca a inchis conducta de gaz din cauza refuzului de a accepta cresterea preturilor si a sistat complet transporturile catre Turcia pe 8 ianuarie 2008, motivand o crestere a consumului intern. Ankara a fost nevoita sa apeleze la Grecia pentru importul de gaz natural.
Turcia este principalul client al Iranului pentru exporturile de gaz natural, dar relatia dintre cele doua tari este tensionata din cauza disputelor legate de pret. Incidentul turkmen a avut si un precedent. In ianuarie 2006, Iran a invocat conditii climatice proaste si cresterea consumului intern pentru a limita exportul catre Turcia la 7 milioane de metri cubi pe zi, dupa ce, in decembrie 2006, a intrerupt complet furnizarea de gaz.
Turcia a apelat la Rusia pentru a-si completa nevoile de gaz natural, dar si aceasta tara a invocat conditii climatice pentru reducerea exporturilor. Avand in vedere ca jumatate din centralele energetice ale tarii sunt alimentate cu gaz natural, compania de stat Botas a fost nevoita sa foloseasca rezervele de urgenta.
Aceste incidente si relatiile conflictuale cu principalii furnizori au determinat Turcia sa acorde o mare atentie energiei eoliene. Daca in 2006, energia eoliana a furnizat 19 megawatti de electricitate, in 2007, cele zece ferme eoliene au produs aproape 140 de megawatti, o crestere de 736%.
Interesul turc pentru dezvoltarea acestei resurse alternative dateaza din 2005 cand Marea Adunarea Nationala a adoptat o lege a energiei regenerabile, prin care guvernul se angajeaza sa cumpere, la un pret stabilit pentru sapte ani, electricitate produsa din surse alternative.
"Energia eoliana ar putea furniza Turciei de doua ori electricitatea de care are nevoie in urmatorii cinci sau zece ani daca guvernul are vointa politica de a dezvolta acest sector. Avem conditii geografice minunate pentru energia solara si eoliana. Exploatarea este posibila datorita tehnologiei, dar problema ramane preferinta guvernului pentru combustibilii fosili si energia nucleara", a declarat Tanay Sidki Uyar, vicepresedinte al Asociatiei Mondiale a Energiei Eoliene si profesor la departamentul de energie, din cadrul universitatii Marmara.
Guvernul turc a semnat, anul trecut, un contract cu General Electric pentru 52 de turbine eoliene de ultima generatie, cu o capacitate de 2.5 megawatti fiecare. Aceste turbine vor fi instalate in sud-estul Turciei si vor dubla capacitatea de instalatii eoliene a Turciei.
Si companiile interne intra pe piata energiei eoliene. Rotor Energy Co. a semnat un contract cu Ecosecurities pentru a construi o centrala eoliana in sudul provinciei Osmaniye care va genera initial 135 de megawatti pe zi, cu o capacitate anuala de 500.000 de megawatti. Aceasta centrala va intra in functiune in 2009.
Planuri de constructie pentru ferme eoliene cu capacitatea de 8.000 de megawatti asteapta inca aprobarea guvernului.
