Sturionul (familia Acipenseridae) este oricare dintre cele aproximativ 29 de specii de pești din familia Acipenseridae (subclasa Chondrostei), originare din apele temperate ale emisferei nordice. Majoritatea speciilor trăiesc în ocean și urcă în râuri (posibil o dată la câțiva ani) pentru a se reproduce primăvara sau vara; câteva alte specii trăiesc exclusiv în apă dulce. Mai multe specii oferă icre pentru producerea caviarului. Majoritatea speciilor sunt considerate în pericol critic de dispariție. Iată tot ce trebuie să știi despre sturion – peștele pescuit ilegal din Dunăre.
Sturionii – cel mai periclitat grup de specii de pe planetă
Sturionii sunt cel mai periclitat grup de specii de pe planetă. Acești „giganți blânzi” există încă din vremea dinozaurilor, dar astăzi se află în pragul dispariției din cauza pescuitului excesiv, a comerțului ilegal de caviar și a pierderii habitatului natural.
Sturionii au o importanță economică și culturală în fiecare bazin hidrografic și țară din arealul lor tradițional. Din cele 26 de specii recunoscute, doar 11 mai există — iar celelalte două treimi sunt vulnerabile, în pericol sau în pericol critic de dispariție.
Deși legile de conservare și organizațiile de protejare a sturionilor ajută, este nevoie de mai multe acțiuni pentru a preveni dispariția acestei specii esențiale.
Ce este o specie pe cale de dispariție?
O specie pe cale de dispariție este clasificată ca un animal sau o plantă aflat(ă) în pericol de extincție. Probabil ai auzit de termenul „specie în pericol critic”, un statut similar, dar cu condiții mai stricte.
Condițiile pentru a fi considerată specie în pericol critic:
- Rata de reducere a populației: populația scade cu 80–90% fără o cauză cunoscută, în decurs de 10 ani sau 3 generații (se ia în calcul intervalul mai lung).
- Aria geografică a habitatului: zona de habitat sălbatic este mai mică de 62 km, iar aria de ocupare mai mică de 6,5 km².
- Dimensiunea populației: există mai puțin de 250 de indivizi maturi, iar numărul lor scade cu 25% într-o generație.
- Restricția populației: există mai puțin de 50 de indivizi maturi într-o zonă restrânsă.
- Probabilitatea de dispariție: specia este estimată să scadă cu cel puțin 50% în 10 ani sau 3 generații.
Potrivit WWF, multe specii de sturioni sunt clasificate ca fiind în pericol critic, în pericol sau vulnerabile, iar unele ar putea fi deja dispărute. Sturionii sunt pești de apă dulce preistorici și sunt cele mai vechi specii de pești care mai există.
Protejarea sturionilor este esențială, deoarece contribuie la echilibrul ecosistemelor de apă dulce și au valoare culturală și economică. Pierderea lor ar fi una istorică, având în vedere că au supraviețuit din era dinozaurilor. Acești pești mențin echilibrul apelor dulci consumând organisme de pe fundul apelor și specii invazive, influențând astfel sursele de apă și lanțurile trofice ale altor specii acvatice.
6 motive pentru care sturionii sunt cel mai periclitat grup de specii din lume
Degradarea habitatului natural al sturionilor
Habitatele sturionilor se deteriorează din cauza schimbărilor climatice și a intervențiilor umane. Râurile, mările și lacurile seacă, iar locurile de reproducere și rutele de migrație sunt perturbate.
Printre modificările care afectează migrarea și reproducerea sturionilor se numără:
- barajele hidroenergetice și elicele acestora
- rectificarea albiilor râurilor
- construcția de diguri
- canalizarea
Poluarea și depunerile de aluviuni afectează, de asemenea, negativ:
- locurile de depunere a icrelor
- fertilitatea
- dezvoltarea embrionilor
- hrana de pe fundul apei
Este esențial să construim rute migratorii artificiale, să menținem condițiile naturale de curgere a apei și să investim în surse de energie verde.
Practici nesustenabile în fermele de caviar
Sturionii sunt exploatați din cauza practicilor comerciale nesustenabile din fermele de caviar. Acestea nu oferă condiții pentru ciclul lung de reproducere al sturionilor (15 – 25 de ani până la maturitate și reproducere la 2 – 6 ani).
În plus, mulți sturioni masculi sunt uciși accidental în timpul recoltării icrelor, iar puii sunt prinși în plasele pescarilor.
Ce se poate face:
- extinderea fermelor în centre de reproducere pe termen lung
- modernizarea practicilor de recoltare
- certificare legală a proceselor de producție
- repopularea apelor naturale cu exemplare provenite din ferme
Comerțul ilegal cu produse alimentare
Caviarul de sturion este o delicatesă căutată, iar braconajul continuă în habitatele unde pescuitul este interzis. Migrația predictibilă a sturionilor îi face vulnerabili.
Legi învechite de conservare
Legile de protecție a sturionilor și eforturile organizațiilor există, dar nu sunt suficiente.
De exemplu, Legea speciilor pe cale de dispariție din SUA nu face distincție între sturionii sălbatici și cei din captivitate, ceea ce afectează măsurile de protecție.
Este nevoie de cooperare internațională pentru protejarea acestor specii globale.
Lipsa de informare a publicului
Puțini oameni știu că doar sturionii produc caviar sau că sunt în pericol extrem. Creșterea gradului de conștientizare poate:
- crește presiunea politică pentru legi mai stricte;
- implica comunitățile locale în eforturile de conservare;
- Încuraja donațiile către organizații non-profit.
Școlile, universitățile, presa și fermele de caviar ar trebui să educe publicul în acest sens.
Sprijin insuficient pentru organizațiile de conservare
Cele mai multe organizații de conservare a sturionilor sunt non-profit și au nevoie de finanțare pentru:
- cercetare de teren,
- activități de lobby pentru legislație,
- programe de repopulare.
Sturionul – peștele pescuit ilegal din Dunăre
În Europa, una dintre puținele regiuni care mai găzduiesc populații viabile de sturioni care se reproduc natural este în sectorul inferior al Dunării, în Bulgaria, România, Serbia și Ucraina.
Însă nu doar râul, ci și Delta Dunării și zonele marine din nord-vestul Mării Negre trebuie considerate habitat natural pentru sturionii migratori. Aceștia eclozează în apele dulci, dar migrează apoi în Marea Neagră, unde petrec câțiva ani până la maturitate, revenind apoi în râu pentru reproducere. Spre deosebire de somon, sturionii fac această călătorie de mai multe ori de-a lungul vieții lor îndelungate.
Nu demult, sturioni impunători, de 5 metri lungime, precum morunul, migrau pe Dunăre până în Germania, susținând comunități de pescari. Acum nu mai e cazul. Fragmentarea rutelor de migrație și pescuitul excesiv alimentat de profiturile uriașe obținute din caviarul de lux au dus la prăbușirea populațiilor de sturioni.
În Dunăre, istoric existau șase specii de sturioni. Două sunt considerate deja dispărute, iar dintre cele patru rămase, trei sunt în pericol critic de dispariție — cel mai înalt nivel de risc stabilit de IUCN înainte de extincție.
La nivel global, situația nu e mai bună. Presiunea umană a adus sturionii într-un record trist: sunt cel mai periclitat grup de specii de pe Lista Roșie IUCN a speciilor amenințate, având tot mai puține habitate naturale unde pot supraviețui.
Planul Pan-European de Acțiune pentru Sturioni
Nevoia urgentă de protecție a fost exprimată în numeroase documente științifice și politice. Planul Pan-European de Acțiune pentru Sturioni oferă un cadru pentru măsuri de refacere esențiale. Sturionii trebuie să migreze între râuri și mări, trecând prin multe granițe ale statelor UE, devenind astfel o specie emblematică pentru râurile cu curgere liberă și ecosistemele marine sănătoase. Refacerea sturionilor nu poate fi realizată de o singură țară — este o responsabilitate europeană.
Pescuitul și comerțul ilegal
Toate țările din regiunea Mării Negre și a Dunării Inferioare au interzis legal pescuitul sturionilor, însă activitățile ilegale — folosirea uneltelor de pescuit interzise, braconajul și vânzarea sturionilor — reprezintă în continuare o amenințare majoră.
Conform unor date oficiale din Bulgaria, România și Ucraina privind toate formele de trafic cu sturioni, un raport recent arată că au existat 395 de cazuri de activități ilegale înregistrate între 2016 și 2023.
De fapt, un studiu WWF din 2021 a arătat că o treime din carnea și caviarul de sturion vândute în Bulgaria, România, Serbia și Ucraina proveneau din surse ilegale. Mai exact, 19% din toate mostrele proveneau din sturioni sălbatici, care nu pot fi pescuiți sau comercializați legal în nicio parte a regiunii, iar alte 12% nu respectau reglementările internaționale de comerț.
Totodată, un raport al Fondului Mondial pentru Natură din 2024, 20% din peștele pescuit ilegal din Dunăre este sturion, iar România a înregistrat, în ultimii 7 ani, cel mai mare număr de exemplare de sturioni braconate.
Cum multe cazuri rămân neraportate, aceste cifre reprezintă doar vârful aisbergului.
Pierderea habitatului
Construcția de baraje pe cursul principal al Dunării a blocat rutele de migrație ale sturionilor. Totuși, 800 km de râu cu curgere liberă în sectorul inferior al Dunării conectează Marea Neagră cu ultimele lor locuri de reproducere și hrănire. Aceste habitate esențiale trebuie protejate împotriva degradării cauzate de dragaje, lucrări de navigație sau alte construcții de infrastructură.
Cunoașterea și monitorizarea acestor habitate este o condiție esențială pentru orice măsură de protecție eficientă.
Din păcate, populațiile de sturioni au fost atât de afectate încât refacerea lor naturală trebuie sprijinită prin programe de reproducere și eliberare.
Este o măsură de conservare de ultimă instanță și trebuie realizată sub îndrumare științifică, într-un mod coordonat la nivelul întregii bazine hidrografice.
În cadrul proiectului european LIFE-Boat 4 Sturgeon, parteneri internaționali lucrează pentru salvarea celor patru specii de sturioni rămase în Dunăre de la extincție. Între 2022 și 2030, partenerii proiectului vor implementa șase măsuri de conservare pentru a proteja nisetrul, viza, păstruga și morunul.
