Sunt tineri, frumoși și… neliniștiți din cauza schimbărilor climatice. Generația de mâine, cea care va suporta cel mai mult consecințele deciziilor de astăzi, încearcă să își facă vocea auzită acum, când mai avem o șansă să schimbăm direcția.
În acest interviu, doi tineri pasionați, implicați și plini de speranță ne împărtășesc experiențele lor de la COP29, ce i-a motivat să se implice în lupta pentru un mediu curat și cum văd ei viitorul educației și al sustenabilității. E un dialog sincer cu Eva și Victor, reprezentanții Boardului Copiilor susținut de UNICEF, în cadrul delegației României la COP29. Green Report a vorbit cu ei despre provocări, soluții și despre cum micile acțiuni pot duce la schimbări mari.
Iată o sinteză a interviului, care a fost editat pentru cursivitate:
De ce au mers la COP29?
- COP29 a fost șansa perfectă pentru tineri să-și facă vocea auzită pe scena internațională. Participarea a venit din dorința de a aborda problemele climatice care ne afectează direct. Inundațiile recente și lipsa discuțiilor despre climă în România au arătat cât de urgent e să ne implicăm.
Ce i-a învațat COP29?
- La COP29 au realizat cât de mult se discută și se investește la nivel global în combaterea schimbărilor climatice. Totuși, soluțiile propuse nu sunt suficiente, iar rezistența unora încetinește progresul. Partea bună? Cu cât riscurile cresc, cu atât problema e luată mai în serios.
Educația climatică, încotro?
- Educația climatică din școli are nevoie de un refresh! „Săptămâna Verde” e un început, dar nu ajunge dacă profesorii nu sunt motivați. În familii, însă, lucrurile se schimbă. Tot mai mulți oameni adoptă obiceiuri sustenabile precum reciclarea sau utilizarea energiei verzi.
Ce urmează?
- Planurile includ proiecte locale, cum ar fi „Școala Verde”, și contribuții la inițiative naționale și internaționale. Implicarea în problemele climatice nu trebuie să fie un job, ci o responsabilitate pe care fiecare să și-o asume.
Un mesaj pentru voi, cititorii Green Report
- Schimbarea începe cu fiecare dintre noi.
- Dacă aveți oportunități, oferiți-le și celor mai tineri!
- Cu cât suntem mai mulți, cu atât putem face o diferență mai mare.
Reporter: De ce ați dorit să mergeți la la COP29? Ce vă îngrijorează legat de mediu și schimbările climatice?
Eva: Eu sunt parte din mediul de activism al persoanelor sub 18 ani de când eram mică, de pe la 11-12 ani. Odată ce intri în diferite probleme pe care le are societatea, ajungi să te izbești și de problemele climatice, pentru că se suprapun cu absolut toate problemele societății. Atunci când te ocupi de zona de gen, ajungi să te suprapui cu zona de climă, sau când e vorba despre sănătate și despre awareness, în general. Acesta este motivul principal. Mi-am dorit foarte mult să merg la COP29 pentru că este o oportunitate de advocacy foarte rară: să meargă niște tineri între 15 ani, cât aveam eu anul trecut, și 18-19-20 de ani, la o conferință internațională atât de mare.
Victor: Și eu am fost implicat de mic în structuri care vorbesc mai degrabă despre implicarea copiilor în structuri decizionale. Până acum un an, nu am avut o activitate care să fie legată puternic de schimbările climatice. Momentul în care eu am devenit cu adevărat interesat de subiectul ăsta fost acum câteva luni. Eu sunt din județul Vaslui și acum câteva luni au fost acele inundații puternice. Am văzut atunci mai mult ca oricând că începem să simțim pe pielea noastră care sunt efectele reale ale schimbărilor climatice. Copiii, cu toate că nu au contribuit la toate efectele pe care le au schimbările climatice, sunt de multe ori cei mai afectați. Cineva ar trebui să vorbească și despre lucrurile astea, mai ales în România, unde nu se discută destul despre schimbările climatice.
Reporter: Participarea la COP29 v-a schimbat percepția față de ce înseamnă amploarea schimbărilor climatice?
Victor: Până să fiu interesat de politica privind schimbările climatice, nu știam la ce nivel internațional s-a ajuns să se vorbească despre acest subiect sau să se finanțeze acțiuni de adaptare și de prevenire a schimbărilor climatice. Am fost cumva șocat la început când am văzut ce fonduri imense sunt folosite pentru acest lucru și cât de inovative sunt unele dintre soluțiile propuse.
Cu cât am început să aflu mai multe lucruri, am realizat că sunt cifre extraordinar de mari, dar care nu sunt suficiente, pentru că răul a fost deja făcut și sunt foarte mulți ani în care am neglijat complet care ar putea fi efectele schimbărilor climatice. Mi-am schimbat percepția în mod repetat când am aflat mai multe lucruri.
Cred că e important să afle cât mai mulți tineri de vârsta mea care e realitatea și să avem o anumită educație climatică ce, din păcate, lipsește în școli și, de multe ori, în familie.
Eva: Mie COP29 nu mi-a schimbat percepția asupra schimbărilor climatice, pentru că am observat cum se desfășoară situația între timp. Însă, de fiecare dată când interacționez cu cineva în domeniu ăsta, și mai ales cu o conferință foarte mare cum a fost COP29, mi se schimbă un pic părerea despre societate.
De exemplu, COP28 s-a ocupat foarte mult de combustibilii fosili și au fost foarte multe lucruri care s-au contrazis acolo, dar în același timp erau multe persoane care lucrau în direcția asta.
La COP 29, când a fost vorba despre finanțare, au fost foarte mulți actori non-statali care cumva trăgeau spre cât mai mulți bani care să se ducă la rezolvare și la prevenire, dar existau și foarte multe persoane care opuneau un fel de rezistență.
Nu știu exact cum m-a făcut să mă simt, pentru că avem partea bună și partea rea. Mie mi se pare că începem să fim luați cumva mai în serios pe măsură ce cresc pericolele.
Reporter: Cum percepeți voi educația de mediu, pe care o primiți în școală sau în familie?
Victor: Aici am avut foarte multe perspective pe care am putut să le dezbat cât am fost la COP29 cu alți tineri care reprezentau țările lor. Noi, ca delegație a României, vorbeam foarte des despre cum, cu toate că nu suntem la nivelul la care am vrea să ajungem, avem câteva inițiative în direcția potrivită.
Avem programul Săptămâna Verde, care poate nu e implementat așa cum ne-am dori, dar măcar e o inițiativă pe schimbări climatice la nivelul educației școlare. Dar erau foarte mulți care vorbeau despre inițiative la nivel național mult mai interactive, poate și niște opționale la școală, care reușeau să le transmită direct și realist care sunt efectele schimbărilor climatice și care este pericolul, dacă nu reușim să găsim soluții și nu ne interesează în momentul acesta schimbările climatice.
Avem nevoie de un nivel mai mare de seriozitate privind schimbările climatice și avem nevoie de un mod mai pragmatic de aplicare a programului Săptămâna Verde.
Sunt foarte mulți profesori care nu-și dau interesul și iau acest program ca pe o săptămână de vacanță, pe când el e foarte important.
Chestia asta cu vorbitul în familie nu poate apărea așa… de la un an la altul. Este o chestie generațională. Sper că, odată cu consolidarea programelor acestea, generația mea poate să vorbească despre asta în viitor și în familie.
Eva: La mine în școală e doar Săptămâna Verde. Atât! Ar fi nevoie de mai mulți bani pentru educarea profesorilor ca să fie interesați în ceea ce fac. Problema nu este că ei nu au informația. Li se oferă informația prin care își fac activitățile pentru Săptămâna Verde. Numai că, de multe ori, nu au interesul. La fel cum nouă nu ni se prezintă anumite aspecte ale educației într-un fel în care să ne țină acolo, în același fel, nici profesorilor nu li se expune într-un mod pentru care merită să depună efort.
Ce am apreciat eu foarte mult la mine în școală este că, de când am început să devin mai vizibilă pe zona asta de climă, au venit la mine niște profesori și m-au întrebat ce ar putea să pună în proiectul pentru Școala Verde al liceului nostru.
Mi se pare foarte important ca elevii să aibă și oportunități în afara școlilor, care să împingă școlile să meargă în direcția corectă.
Atunci când școala vede că elevul este implicat, e foarte posibil ca și școala să-și dorească să se alăture, din motive mai variate. Cam asta ar fi: finanțare pentru profesori și mai multe oportunități externe pentru copii.
La mine în familie stăm foarte bine pe direcția asta. Cumva, dintotdeauna ai mei au fost foarte documentați pe partea asta de climă și de sustenabilitate. În ultimul timp, crește foarte mult percepția asta în cadrul mai multor familii, ale prietenilor mei, ale cunoștințelor mele, pentru că viziunea lumii se îndreaptă spre pericolele pe care le generează schimbările climatice.
Reporter: Cum vă raportați voi în familie sau personal la sustenabilitate? Reciclați? Ce obiceiuri sustenabile ați adoptat voi personal?
Eva: Noi reciclăm cam tot ce putem. Transportul în comun îl folosim numai eu și fratele meu. Ceva de care sunt foarte mândră este că avem panouri fotovoltaice. Folosim energie regenerabilă pentru iluminarea casei.
Altceva foarte interesant este că există browsere de internet care duc numărul de căutări și banii pe care îi fac spre plantarea mai multor copaci. Toată familia mea folosește browser-ul Ecosia de vreo doi ani.
Ar mai fi și faptul că nu cumpărăm foarte multe, nu cumpărăm mai mult decât avem nevoie. Avem cumva cultura second hand-ului, de a nu arunca lucrurile, dacă mai pot fi folosite și, în general, nu consumăm mai mult decât e necesar.
Victor: Și noi am crescut cu o anumită educație în sensul ăsta. Și noi suntem autosustenabili din punct de vedere electric, pentru că avem panouri fotovoltaice și nu folosim absolut deloc resurse naturale precum gazul. Totul e pe electricitate.
De asemenea, avem o zonă în care reciclăm diferite tipuri de alimente. Transportul în comun e folosit de noi toți pentru că stăm într-o zonă în afara orașului. Poate părea șocant, dar în Vaslui transportul în comun este relativ eficient și poate fi folosit gratuit de mine și de sora mea. Am auzit povești din alte orașe în care nu s-a ajuns la nivelul ăsta și suntem foarte bucuroși că avem transport în comun și-l folosim gratuit.
Câțiva ani la rând am participat împreună la programul Let’s do it, care a fost realizat de o asociație din care fac parte de ceva timp încoace. Am avut norocul ca părinții mei să ne educe pe mine și pe sora mea, în zona asta.
Reporter: Credeți că totuși sunt diferențe mari între gândirea voastră și gândirea părinților voștri în ceea ce privește protecția mediului? Simțiți că există o ,,ciocnire generațională”?
Eva: Nu mi se pare că MAI există. A fost acum câțiva ani. Acum cinci-șase ani parcă mai aveam discuții în contradictoriu mai mult cu profesorii decât cu părinții. Dar, de ceva timp, și profesorii au început să observe știrile despre climă și dezastre.
Victor: Eu și Eva suntem în niște situații favorabile care nu se regăsesc atât de des. În continuare există foarte multe persoane, atât din generația noastră, cât și din generația prinților noștri, care nu au, din păcate, cunoștințele necesare privind schimbările climatice.
Nu știu să spun dacă există niște diferențe așa de mari intergeneraționale, pentru că, la fel cum există persoane de vârsta părinților mei care nu cred în schimbările climatice sau nu știu cum să se raporteze la problema asta, există și tineri de vârsta mea, care din păcate nu știu același lucru.
Așa că n-aș aborda-o ca pe o problemă între generații. Cred că mai degrabă ar trebui o abordare unitară, prin care să ne dezvoltăm cu toții simțul implicării civice în ceea ce privește schimbările climatice.
Reporter: Ce tip de întâlniri ați avut la COP29?
Victor: Eu am avut o oportunitate unică de a fi co-moderatorul unui eveniment care s-a chemat Youth-led Climate Forum. A fost un eveniment cu mandat din paratea COP29 și care a avut invitați foarte mulți high level decison makers [oameni cu factor de decizie la nivel înalt, n.red], care au fost de la negociatori principali ai țărilor la reprezentanți ai unor anumite asociații interguvernamentale, la tot felul de reprezentanții ONU. A fost clar evenimentul care m-a impresionat cel mai mult, pentru că am simțit foarte direct cum am contact cu acești oameni care au o putere atât de mare în ceea ce înseamnă inițiative privind schimbările climatice și am reușit să dezbat cu ei anumite chestii.
Faptul că am avut oportunitatea să vorbesc cu ei despre schimbări climatice și ei m-au băgat în seamă și am încercat să contribui activ la discuția noastră a fost o oportunitate imensă! Am rămas chiar plăcut surprins de faptul că la nivel internațional există atât de mulți actori care au o putere imensă, care sunt totuși deschiși la ce înseamnă participarea copiilor și la ce înseamnă ca tinerii să-și aducă contribuția privind politicile de combatere a schimbărilor climatice.
Eva: Mie îmi place foarte mult că, atunci când ajungi la un nivel internațional, se rup cumva barierele de vârstă care sunt între cei care au expertiză, care au niște poziții înalte în diverse state, în diverse organizații, și între noi, care nici n-am terminat liceul.
Mie îmi plac mai mult evenimentele mici. Am fost la un eveniment organizat de UNICEF la care au venit mai mulți oficiali din guverne din Europa și Asia Centrală. A fost o discuție între tinerii de acolo și oamenii ăștia care au putere în statele lor, lucru pe care din nou l-am apreciat foarte mult.
Fiecare țară cumva a luat ceea ce a avut nevoie de la discuția asta direct din partea copiilor și tinerilor.
Reporter: Ce urmează pentru voi, în ce proiecte vreți să vă implicați?
Eva: Vreau să fac mai multe lucruri la nivel micro, la nivel local, în școală, vreau să fac ceva pe subiectul Școlii Verzi la mine în liceu și eventual în județ.
Victor: Nu am să mă opresc o dată ce devin adult, ci mi-ar plăcea să contribui și eu la inițiative naționale și să ajut la dezvoltarea sectorului ăsta în România. Mi-ar plăcea să continui să vorbesc despre efectul pe care-l au schimbările climatice asupra oamenilor și despre cum trebuie să le abordăm, să continui cumva să răspândesc idealurile mele și cum cred eu că ar trebui să meargă mai bine lumea.
Reporter: Ce mesaj transmiteți cititorilor Green Report?
Victor: Schimbările adevărate au loc în momentul în care fiecare din noi ne facem părticica noastră.
Eva: Să le ofere oportunități în orice domeniu și persoanelor sub 18.
CITEŞTE ŞI:
Cum contribuie rețelele sociale la amprenta de carbon globală
