La nivel internațional, se discută intens despre risipa alimentară cauzată de interpretarea greșită a termenului de valabilitate în cazul alimentelor. Pe plan național, însă, termenul este „sfânt”. Puțini știu însă cum se determină acesta, ce înseamnă sau cum ne-ar putea afecta consumarea produselor așa-zis expirate. Pentru a afla ce e mit și ce – realitate, Green Report a discutat cu experți în bio-chimie, cu producători, vânzători și consumatori. Iată ce am descoperit:
Parlamentul European, National Geographic, CNBC, SFGate și Harvard sunt doar câteva dintre instituțiile sau publicațiile care au atras de-a lungul timpului atenția că majoritatea consumatorilor interpretează greșit termenele de valabilitate ale produselor alimentare. Şi la noi subiectul a trezit interesul mass-media. Au scris despre: Adevărul, Libertatea, Perfecte.ro, TOTB, Medsana, Trăiește ieftin etc. În pregătirea conferinței EAT SMART din data de 23 iunie, Green Report a discutat cu o parte dintre stakeholderii interesați de subiect.
Ce spun experții internaționali despre termenul de valabilitate
În luna martie a acestui an, Comitetul Regiunilor al UE recomanda revizuirea modului de comunicare a termenelor de valabilitate:
Practicile de stabilire și etichetare a termenelor de valabilitate, create pentru a promova protejarea consumatorilor și sănătatea publică, nu sunt optime pentru toate produsele, ducând la aruncarea alimentelor încă bune pentru consum. Comisia are rolul de a stabili dacă e posibil să vină cu recomandări care să conducă la o mai bună folosire a resurselor, de exemplu prin donarea produselor alimentare încă bune sau folosirea celor expirate ca furaj pentru animale, în concordanță cu cerințele de siguranță alimentară. Este nevoie și de educație, pentru o mai bună înțelegere a informațiilor transmise de termenele de valabilitate.
Consiliul american pentru apărarea resurselor naturale (NRDC) a început încă din 2012 un demers de educare a populației pentru prevenirea risipei alimentare. Una dintre cauzele identificate de ei este întomai interpretarea greșită a datelor referitoare la termenul de valabilitate a produselor alimentare.
În 2013, Dana Gunders de la NRDC scria:
Toate aceste date pe produsele alimentare – sell by, use by, best before – aproape niciuna nu este un indicator pentru siguranța alimentară, și, de obicei, nu sunt reglementate, așa cum s-ar putea crede. Sistemul curent de date de expirare induce în eroare consumatorul, făcându-l să creadă că trebuie să arunce mâncarea, ca să își protejeze sănătatea. De fapt, aceste date sunt doar sugestii din partea producătorilor.
Împreună cu experții NRDC, Harvard Food Law and Policy Clinic a realizat un studiu pe această temă, în care au explicat cum confuzia creată și lipsa unor reglementări clare conduc la amplificarea risipei.
Cât de stricți sunt românii privind termenul de valabilitate
În ultimele 2 săptămâni, Green Report a realizat o documentare aprofundată privind risipa alimentară. Am descoperit că majoritatea celor intervievați, deopotrivă consumatori și experți, sunt extrem de rigizi atunci când vine vorba despre data de expirare a produselor.
Toate cele 15 persoane cu care am vorbit în supermarket și în piață ne-au declarat că termenul de valabilitate este extrem de important și că, dacă se întâmplă ca produsele să îl depășească, le aruncă negreșit. În plus, ei doar intuiesc diferențele dintre formulările „a se consuma, de preferință, înainte de”, „a se consuma până la” și „expiră la”.
Dintre interlocutori, cei mai fermi când a venit vorba despre data de expirare au fost reprezentanții Institutului de Bioresurse Alimentare (IBA). Ei realizează în acest moment un studiu despre risipa alimentară în România, la solicitarea Ministerului Agriculturii. În cadrul unei discuții purtate la evenimentul de lansare a unei cercetări realizate de organizația Mai Mult Verde, Oana Niculae, expert la IBA, ne-a explicat cum se stabilește termenul de valabilitate:
„Dacă eu testez în laborator o pâine și determin că poate fi consumată timp de 48 de ore, asta dacă a fost transportată și depozitată în condiții optime, producătorii vor da un termen de 24 de ore.” Acest lucru, spune ea, „este bun, căci este mult mai sigur din punct de vedere al siguranței alimentare. Pentru 90% dintre produse, termenul de valabilitate (real, n.r.) este mai mare decât cel dat (afișat pe produs, n.r.).” Nu rigoarea legislației este greșită”, precizează cercetătoarea, „ci faptul că legea din România consideră gunoi orice produs cu termenul depășit, încurajând astfel, indirect, consumul și risipa”.
În multe cazuri, un produs expirat nu înseamnă obligatoriu un produs stricat, ci doar faptul că producătorul nu mai poate garanta după respectiva dată că produsului nu i-a scăzut calitatea!
Absurditatea situației o remarcă Elena Dinu, expert în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și reprezentantă a României la Comisia Europeană pe probleme de risipă alimentară, dar și Simon Suitner, directorul unui magazin social care comercializează la preț redus produse pe cale de expirare sau „neconforme” cu standardele retailerilor.
Expirat nu înseamnă întotdeauna și stricat
Elena Dinu atrage atenția că cea mai simplă analiză pe care oricine o poate realiza pentru a testa siguranța produselor alimentare este cea „organoleptică”, adică a gustului, a mirosului și a aspectului. Simon Suitner remarcă însă că „a fost suficient 20 de ani ca oamenii să uite. Oamenii au pierdut cunoștințe elementare, au uitat cum au ținut bunicii noștri smântâna în beci. Oamenii nu mai știu să verifice un aliment.”
În 2010, Simon a înființat în România magazinul social Somaro, pe modulul conceput de austrieci în 1999. Acum, există 2 magazine, unul în București și celălalt în Sibiu. Aici, persoanele care nu benefiază de ajutor social, întrucât au puțin peste venitul minim garantat, pot cumpăra de 3 ori pe săptămână produse alimentare cu 25% mai ieftine sau non-alimentare la prețuri cu până la 80-90% mai mici, în limita a câte 10 lei.
Produsele alimentare reduse nu arată la fel de bine ca cele de pe rafturile supermarketurilor, dar sunt la fel de bune. Spre deosebire de alte țări, în România, Somaro nu poate comercializa însă produse expirate.
În Austria, toată lumea are voie să comercializeze produse expirate, dacă le semnalizează corespunzător. Singura obligație este ca, în fiecare zi, un angajat diferit să desfacă în mod aleatoriu un produs și să noteze într-un registru cum arată, cum miroase și ce gust are. Dacă este în regulă, atunci se presupune că toate produsele existente în magazin sunt.
Simon ne asigură că sănătatea consumatorilor nu este pusă în pericol.
Soma are 25 de magazine în Austria și vreo 50 în total. Vorbim de zeci de mii de familii care au legitimații și, din 1999 și până astăzi, nu s-a îmbolnăvit nimeni.
Modelul dezvoltat de austrieci ar putea fi aplicat cu succes pentru a combate și sărăcia, și risipa, însă legislația din România nu o permite. Simon nu are voie să comercializeze produse expirate, dar, în acest moment, ține pe picioare afacerea vânzând produse pe cale de expirare sau nedorite de alții. Însă, odată cu intrarea în vigoare a noului proiect legislativ privind prevenirea risipei, nu va mai putea face nici asta. Legea îi va interzice comercializarea produselor alimentare primite prin sponsorizare, ceea ce îl va pune pe Simon în imposibilitatea de a-și mai plăti angajații.
Somaro a ajutat până acum 620 de familii din București și 150 din Sibiu, a colaborat cu peste 70 de companii și a salvat peste 100 de tone de alimente. Activitatea coordonată de Simon este însă acum pusă sub semnul întrebării, din cauza unei legi făcute pe genunchi. Potivit deputatul Valeriu Steriu, membru al Comisiei de agricultură din Camera Deputaților, proiectul ar putea fi adoptat în următoarele două săptămâni, deși a fost aspru criticat de ONG-uri.
