Tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon (CDR), care ar putea fi instrumente critice pentru combaterea schimbărilor climatice, s-au dezvoltat în concordanță cu alte tehnologii din ultimul secol. Cu toate acestea, potrivit unor studii noi conduse de Gregory Nemet, profesor la Universitatea din Wisconsin-Madison, aceste tehnologii trebuie să se dezvolte mai rapid pentru a îndeplini obiectivele politicii menite să limiteze încălzirea globală.
Pe măsură ce responsabili politici, cercetători și activiști climatici din întreaga lume se pregătesc să se întâlnească pentru Conferința ONU privind Schimbările Climatice începând cu 30 noiembrie 2023, o întrebare persistentă este dacă tehnologiile climatice se dezvoltă și se extind suficient de rapid pentru a satisface cerințele Acordului de la Paris, scrie ScienceDaily.
Cercetările noi conduse de Nemet, profesor în Școala de Afaceri Publice La Follette, arată că metodele noi de eliminare a carbonului trebuie să crească mult mai rapid pentru a îndeplini obiectivul de temperatură al Acordului de la Paris de a limita încălzirea la 2 sau 1,5 grade Celsius.
Acest obiectiv ar necesita eliminarea a sute de gigatone de dioxid de carbon din atmosferă pe parcursul secolului, ceea ce face scalarea tehnologiilor noi deosebit de importantă.
CDR implică captarea CO2 din atmosferă și stocarea acestuia în diverse moduri.
Exemple de CDR convențional includ împădurirea, restaurarea zonelor umede și îmbunătățirea gestionării forestiere.
Toate celelalte metode de CDR au fost implementate doar la scară mică și sunt cunoscute colectiv sub denumirea de CDR nou.
Exemple includ bioenergia cu captare și sechestrare a carbonului, captarea directă a carbonului din aer și stocarea acestuia, și biochar.
Aceste noi metode pot oferi, poate, o stocare mai durabilă a carbonului decât metodele convenționale care se bazează pe arbori și soluri.
Într-unul dintre articolele lor recente publicate pe 30 octombrie 2023 în revista Communications, Earth & Environment, Nemet și echipa sa de cercetare prezintă setul de date Historical Adoption of TeCHnology (HATCH) – un proiect inovator care urmărește și analizează diverse tehnologii agricole, industriale și de consum adoptate în ultimul secol și care pot oferi insight-uri cu privire la extinderea noilor tehnologii, cum ar fi eliminarea carbonului.
Studiul a analizat apariția și creșterea a 148 de tehnologii din 11 categorii, mergând înapoi până în primele decenii ale secolului XX.
Apoi, au interconectat aceste date cu scenariile modelate de CDR stabilite de Panelul Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC), anunțurile companiilor cu privire la planurile de extindere a CDR și țintele de CDR în anunțurile politice.
În timp ce articolul a găsit dovezi că extinderea necesară a tehnologiilor de eliminare a carbonului ar putea conduce la încadrarea în intervalul istoric, anunțurile companiilor și țintele guvernamentale au sugerat o creștere mult mai rapidă decât în registrul istoric și scenariile modelate de IPCC pentru CDR.
„Ritmurile de extindere necesare pentru eliminarea carbonului pentru a îndeplini obiectivele de 2 și 1,5 grade Celsius se încadrează în intervalul experienței istorice, chiar dacă în partea superioară„, spune Nemet.
„Putem învăța din acea experiență pentru a facilita aducerea eliminării carbonului la o scară relevantă climatic în următoarele trei decenii.”
Într-un alt articol publicat pe 15 noiembrie 2023 în revista Joule, Nemet și echipa sa de cercetare descoperă că se desfășoară în prezent eliminarea a 2 gigatone de dioxid de carbon pe an.
Aproape întreaga această eliminare este realizată prin plantarea mai multor arbori și doar 0,1% prin tehnologii de eliminare a carbonului.
Acest lucru se întâmplă în ciuda scenariilor modelate care arată că trebuie să eliminăm sute de gigatone de dioxid de carbon din atmosferă pe parcursul secolului pentru a îndeplini Acordul de la Paris și pentru a asigura bunăstarea continuă a planetei noastre.
Studiul constată că practic toate scenariile care limitează încălzirea la 1,5 sau 2 grade Celsius necesită noi tehnologii de eliminare a carbonului.
Prin analizarea perioadei dintre momentul în care o tehnologie este introdusă pe piață și momentul în care producția sa se extinde rapid – numită faza de formare – articolul sugerează că această parte a procesului pentru captarea directă a carbonului din aer și alte metode de eliminare a carbonului trebuie să accelereze pentru a satisface nevoile unei planete care se încălzește.
Accelerarea inovației care are loc în această fază pentru a începe o producție mai mare mai devreme ar putea contribui la îmbunătățirea adoptării tehnologiei.
„Pentru a deveni relevant pentru climă, fazele formative pentru sistemele de filtrare a aerului și alte metode noi de eliminare a carbonului trebuie să fie cel puțin la fel de active ca analogii istorici cei mai rapizi„, spune Jan Minx, șeful grupului de lucru Applied Sustainability Science al Institutului de Cercetare Mercator despre Bunurile Comune Globale și Schimbările Climatice, co-autor al ambelor studii. „Aceasta va necesita angajamente mai serioase față de tehnologiile noi de eliminare decât cele existente în prezent. Nivelurile necesare vor fi realizabile doar dacă vedem o dezvoltare semnificativă a fazei formative a CDR-ului nou în următorii 15 ani.”
Rezultatele acestor studii vor fi incluse și în viitorul Raport al ONU privind Decalajul de Emisii din 2023, care include un capitol despre eliminarea carbonului cu contribuții de la Minx și Nemet.
Citește și: Comisia Europeană cere României să pună în aplicare normele privind reducerea poluării aerului
