Bogatii au cauzat incalzirea globala, deci ei ar trebui sa plateasca pretul rezolvarii problemei, releva raportul realizat de Andrew Pendleton, "Cu adevarat incomod – combaterea saraciei si a schimbarilor climatice in acelasi timp", publicat luni.
Christian Aid, o agentie formata din biserici britanice si irlandeze, sustine ca natiunile industrializate sunt responsabile istoric si de aceea ar trebui sa fie trase la raspundere si moral pentru costul combaterii crizei climatice generate de emisiile de carbon ale activitatilor umane.
"Natiunile care s-au imbogatit, in parte poluand fara sa suporte costurile acestei actiuni, trebuie acum sa-si plateasca datoria lumii in dezvoltare", spune Andrew Pendleton, autor al studiului "Cu adevarat incomod – combaterea saraciei si a schimbarilor climatice in acelasi timp" ("Truly Inconvenient – tackling poverty and climate change at once").
Acesta este un argument care va fi acceptat de tarile in curs de dezvoltare, care l-au folosit adesea, insa ramane un argument care probabil va intalni opozitie diplomatica din partea lumii industrializate, a carei economie este amenintata de cresterea pretului barilului de petrol.
Conform directivei-cadru a Drepturilor privind Emisiile de Gaze cu Efect de Sera – o ecuatie care aloca responsabilitatea emisiilor de GEF – Statele Unite ar trebui sa plateasca 34,3% din "factura" mondiala anuala, iar Uniunea Europeana 26,6%. India si China, ambele tari intr-o industrializare rapida, ar trebui sa suporte 0,3% respectiv 7% din "factura".
In baza unui calcul efectuat anul trecut de economistul britanic Nicholas Stern, care spune ca a lua masuri in prezent va costa lumea doar 1% din PIB mondial, plata pe care ar trebui sa o faca Washingtonul este de 212 miliarde de dolari pe an, in timp ce Bruxelles ar trebui sa plateasca 164 de miliarde de dolari anual, spune raportul.
Studiul va fi luat in vizorul participantilor la intalnirea Natuinilor Unite care va avea loc la Bali in luna decembrie.
Protocolul de la Kyoto cere natiunilor industriale sa reduca emisiile de carbon cu 5% sub media anilor 1990, pana in 2012, cand protocolul expira, fara sa lase deocamdata in urma lui niciun alt document regulator.
Statele Unite au respins in 2002 acest protocol numindu-l suicid economic. Acest protocol nu este obligatoriu si pentru tarile in dezvoltare, precum China, care construieste cate o centrala energetica pe baza de carbune, pe saptamana, pentru a-si hrani economia in expansiune.
Foto: Reuters
